Structura si functiile finantelor private

Structura si functiile finantelor private

Structura finantelor firmei

Teorii privind finantele firmei

Functiile finantelor firmei

Mediul economic al finantelor firmei

Indicatori economico - financiari folsiti în analiza financiara

Structura finantelor firmei

În sens larg, prin finantele firmei se întelege ansamblul de instrumente care concura la asigurarea resurselor de natura monetara sau f 525c25f inanciara necesare functionarii si dezvoltarii firmei.

În sens restrâns, prin finantele firmei se întelege averea exprimata monetar de care dispune o firma la un moment dat, avere utilizata pentru realizarea obiectului sau de activitate precum si pentru atingerea obiectivelor strategice fixate.

Structura finantelor firmei este data de structura surselor sale de finantare:

1. surse proprii (autofinantare): reprezinta capacitati financiare constituite de însasi firma în cauza, pe seama:

profitului;

provizioanelor;

rezervelor;

4) amortizari;

surse externe (finantare externa): reprezinta ansamblul aporturilor definitive sau temporare (provizorii) aduse firmei de catre persoane sau institutii externe ca:

majorari de capital;

împrumuturi pe termen lung;

3) împrumuturi pe termen scurt.

Finantele firmei sunt puse în evidenta, atât în structura cât si în dinamica lor, de bilantul financiar al firmei. Prin intermediul celor doua parti ale sale, activul si pasivul, bilantul firmei pune în evidenta atât sursele de finantare (capitalul) cât si directiile în care sunt utilizate sursele de finantare (averea).

Din punct de vedere structural, partea de capitaluri a firmei (capitaluri care finanteaza partea de avere a firmei) este format din urmatoarele posturi:

1) capitaiul propriu: cuprinde fondurile permanente de care dispune firma. Ele finanteaza cea mai mare parte a activelor imobilizate, constituind un indiciu important de garantie pentru terti.

capital: ansamblul aporturilor în bani si în natura ale asociatilor sau actionarilor, fie în momentul înfiintarii firmei fie pe parcurs (apar ca pozitie distincta capitalul subscris varsat, respectiv capitalul subscris nevarsat)

prime legate de capital

prime de emisiune: diferenta dintre valoarea nominala a actiunii si valoarea sa de subscriere

prime de fuziune sau de aport: diferenta dintre aportul net al firmei absorbite si cresterea de capital a firmei absorbante

rezerve din reevaluare: diferentele dintre valorile neevaluate figurând în activ si valorile contabile dupa evaluare

rezerve

= rezerve legale: un nivel procentual din profitul brut, stabilit prin
lege

= rezerve pentru actiuni proprii: se constituie potrivit legii

= rezerve statutare: se constituie anual din profitul net al societatii,
conform statului si în cotele si limitele prevazute de lege

= alte rezerve: nu sunt prevazute de lege sau statut si pot fi constituite în
mod facultativ, pe seama profitului net pentru: a) acoperirea pierderilor;
b) cresterea capitalului social; c) alte scopuri hotarâte de adunarea
generala

rezultatul reportat: partea din rezultatul exercitiului anterior a carui repartizare a fost amânata de adunarea generala

rezultatul exercitiulu financiar: diferenta dintre veniturile totale si cheltuielile totale ale firmei (este prezentat în anexa la bilant "Contul de profit si pierdere"), din care face parte ct. 121 profit si pierdere si ct. 129 repartizarea profitului realizat în exercitiul curent

provizioane pentru riscuri si cheltuieli: sunt destinate sa faca fata unui risc ce poate afecta sau nu un anumit element de activ:

provizioane pentru litigii

provizioane pentru garantii acordate clientilor

provizioane pentru pierderi din schimbul valutar

alte provizioane

datoriile: sunt grupate dupa natura lor si dupa scadenta:

datorii ale firmei pe termen lung (cu o scadenta mai îndepartata): constituie datorii financiare ale firmei.

= credite bancare pe termen lung (sume ce trebuie platite într-o perioada mai mare de un an)

= împrumuturi din emisiuni de obligatiuni (contravaloarea obligatiunilor emise prin subscriptie publica)

= datorii ce privesc imobilizarile financiare ( datoriile societatii fata de persoanele juridice ce detin participatii în capitalul acesteia)

= dobânzi aferente împrumuturilor si datoriilor asimilate

= prime privind rambursarea obligatiunilor (reprezinta diferenta dintre valoarea de emisiune si valoarea de rambursare a obligatiunilor)

=alte împrumuturi si datorii asimilate (depozite, garantii primite)

datorii ale firmei pe termen scurt:

=furnizori si conturi asimilate

=clienti creditori

= salariati: salarii datorate, asigurari sociale si protectie sociala

= bugetul statului si alte organisme publice

= actionari: dividende de plata

=decontari în cadrul grupului

= creditori diversi

= credite de trezorerie

venituri în avans

= subventii pentru investitii (subventii guvernamentale sli alte resurse primite pentru finantarea învestitilor)

=venituri înregistrate în avans (chirii, abonamente, asigurari etc.)

1.2. Teorii privind finantele firmei

Teoriile privind finantele se clasifica în raport de obiectivul fundamental pe care îl stabilesc pentru firma, ceea ce revine la a stabili functia esentiala pe care trebuie s-o realizeze finantele firmei. În acest sens, exista urmatoarele teorii:

a)           teoria financiara (neoclasica): obiectivul fundamental al firmei este acela de maximizare a valorii firmei sau, ceea ce este acelasi lucru, de maximizare a averii proprietarilor firmei. Acest obiectiv poate fi apreciat fie prin maximizarea profitului fie prin maximizarea capitalizarii bursiere a firmei;

b)           teoria manageriala (directoriala): obiectivul fundamental al firmei este acela de a maximiza functia de utilitate a managerilor (conducatorilor întreprinderii). Aceasta teorie este specifica cazului în care managementul se autonomizeaza fata de proprietar ca urmare, de obicei, a diviziunii excesive a actionariatului. Maximizarea acestei functii de utilitate se face pe baza luarii în considerare a:
a) salariilor managerilor; b) efectivului de personal; c) volumului investitiilor;
d) nivelului costurilor; e) nivelului profitului. Din punct de vedere practic, atingerea acestui obiectiv se realizeaza prin maximizarea cifrei de afaceri;

c)           teoria behaviorista (comportamentala): obiectivul fundamental al firmei este acela de a atinge un anumit prag minim (de productie, de salarii, de dividende, de piata detinuta etc.);

d)           teoria semnalului: obiectivul fundamental al firmei este acela de a minimiza costul transmiterii de semnale despre mersul întreprinderii (de catre managerii ei) si acela al verificarii acestor semnale (de catre proprietari, creditori, alti participanti la viata firmei);

e)           teoria de agent: obiectivul fundamental al firmei este acela de a gestiona procesul prin care creditorii detinatori de obligatiuni convertibile în actiuni devin suficient de motivati, de activitatea firmei, sa devina actionari ai firmei. Se bazeaza pe faptul ca agentul firmei este proprietarul care mandateaza pe manager sa gestioneze firma.

1.3. Functiile finantelor firmei

Firma îndeplineste cinci mari functii principale, în procesul de atingere a obiectivului sau fundamental:

functia de cercetare-dezvoltare

functia comerciala

functia de productie

functia financiar-contabila

functia de personal

În cadrul functiei financiar-contabile, functia financiara se refera tocmai la functiile pe care trebuie sa le îndeplineasca finantele firmei. Ele sunt urmatoarele:

functia de evaluare (masurare) a averii: teoria moderna a finantelor firmei este considerata a fi, în esenta, o teorie a preturilor, adica o teorie care încearca sa realizeze coincidenta dintre valoarea observata a unui obiect economic de orice fel si valoarea asteptata, anticipata, calculata în diferite moduri. Din acest motiv, o prima functie a finantelor firmei este aceea de a stabili, cu o exactitate acceptabila adevaratul pret al unui obiect economic;

functia de transfer al capitalurilor: se refera la necesitatea ca antreprenorii (cei care realizeaza investitiile reale, adica cresterea stocului de capital) sa primeasca capitalul banesc necesar de la investitori (cei care economisesc în prezent pentru a consuma în viitor). În mod concret, acest transfer se realizeaza prin emiterea si vânzarea, de catre antreprenori, de actiuni sau obligatiuni, catre investitori;

functia de protectie a investitorilor: se refera la faptul ca transferul de capital de la investitori la antreprenori nu se face în mod direct ci prin intermedierea acestui transfer de catre piata financiara (institutii financiare, banci, bursa de valori sau piata extrabursiera). Intermediarii au rolul de a asigura acoperirea riscului, pe baza unor calcule laborioase, pentru investitorii care risca plasarea capitalului lor.

1.4. Mediul economic al finantelor firmei

Firma nu actioneaza în afara contextului economico-social, de aceea mediul economic al finantelor firmei constituie un factor de cea mai mare importanta în realizarea functiilor lor. Necesitatea luarii în considerare a mediului economic în care actioneaza finantele firmei rezida în urmatoarele:

a)         evolutia mediului economic conditioneaza satisfacerea nevoilor specifice, inclusiv financiare, ale firmei

b)         mediul economic conditioneaza elaborarea strategiilor financiare ale firmei;

c)         obiectivele firmei se bazeaza nu numai pe luarea în considerare a restrictiilor procurate de mediul economic dar si a cerintelor acestui mediu.

Prin mediul economic al firmei se întelege ansamblul elementelor exogene firmei, care conditioneaza stabilirea obiectivelor firmei, procurarea intrarilor (resurselor) acesteia, adoptarea si aplicarea masurilor de realizare a acestor obiective.

Principalii factori de mediu pot fi sintetizati ca în Fig. 1.4-1:

Fig. 1.4-1

De fapt, firma intra în relatii cu mediul sau economic prin intermediul unor piete specifice, proprii economiei de piata, piete pe care actioneaza reguli sau politici specifice. Unul dintre factorii care au actiunea cea mai puternica asupra firmei (deci, inclusiv asupra finantelor firmei) este statul, mai precis, institutiile pe care statul le impune asupra vietii economice dintr-o anumita tara (inclusiv asupra relatiilor economice si financiare externe ale firmei). O reprezentare sinoptica a modalitatilor (normelor, institutiilor, politicilor) prin care statul se erijeaza în mediu economic al firmei este cea din Fig. 1.4-2:

Fig. 1.4-2

1.5 Indicatori economico-financiari folositi în analiza financiara

Analiza financiara are ca principal obiectiv diagnosticarea starii de performanta financiara a firmei, stabilind pa baza acesteia punctele tari si punctele slabe ale gestiunii financiare.

Realizarea analizei financiare presupune o metodologie de verificare a echilibrului financiar si a capacitatii de degajare de valoare noua, pentru a aprecia competitivitatea întreprinderii.

Aceasta metodologie se aplica asupra documentelor de sinteza contabile respectiv bilant, cont de profit si pierderi dar si asupra tabloului de finantare care este construit pe baza celor doua documente de sinteza si se bazeaza, în cea mai mare parte, pe urmatoarele grupe de indicatori financiari:

Indicatori de lichiditate si solvabilitate

Indicatorii de lichiditate masoara capacitatea întreprinderii de a-si onora obligatile pe termen scurt fata de creditori pe baza activelor sale curente de natura activelor circulante.

Indicatorul lichiditatii generale = [active curente totale] / [obligatii curente totale];

Indicatorul test acid (lichiditatea curenta) = [active curente - stocuri] / [obligatii curente];

Indicatorul lichiditatii imediate= [disponibilitati banesti + titluri de plasament] / [obligatii curente];

Solvabilitatea reprezinta capacitatea unei întreprinderi de a-si onora la scadenta obligatile asumate fata de creditorii sai.

Indicatorul solvabilitatii patrimoniale = [Capital Propriu] / [Capital propriu + Capital împrumutat];

Indicatorul solvabilitatii generale = [ActiveTotale] / [Datorii Totale];

Indicatorii gestionarii activelor (indicatori de activitate)

Perioada medie a creditului - client = [Sold mediu clienti x 365 zile] / [Cifra de afaceri];

Calculeaza eficacitatea întreprinderii în colectarea creantelor sale, exprimând numarul de zile pâna la data la care clientii îsi achita obligatile fata de întreprindere.

Numarul de rotatii ale stocurilor (rulajul stocurilor) = [Costul bunurilor vândute] / [Stocuri medii];

Aproximeaza de câte ori stocul de produse finite a fost rulat de-a lungul exercitiului financiar. Stocurile medii se pot calcula utilizând media stocurilor de la începutul si sfârsitul exercitiului financiar.

Numar de zile de stocare = [Stocuri medii x 365 zile] / [Costul bunurilor vândute];

Indica numarul de zile în care bunurile sunt stocate în întreprindere, dupa producerea acestora.

Numarul de rotatii ale activelor imobilizate = [cifra de afaceri] / [active imobilizate];

Evalueaza eficacitatea managementului activelor imobilizate prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate de o anumita cantitate de active imobilizate.

Numarul de rotatii ale activului total = [cifra de afaceri] / [total activ];

Acest indicator arata capacitatea întreprinderii de a genera vânzari folosind întregul sau activ. Arata cât de eficient utilizeaza întreprinderea activele sale totale.

Indicatorii gestionarii datoriilor (indicatori de risc)

Indicatorul gradul de îndatorare = [Capital împrumutat] / [Capital angajat];

Acest indicator încearca sa masoare cât din fondurile totale, pentru finantarea averii întreprinderii, sunt furnizate de creditori.

Obs: Capitalul angajat este format din Capital împrumutat + Capital propriu;

Capitalul împrumutat este format din Credite peste un an.

Indicatorul datorii la capital propriu = [Capital împrumutat] / [Capital propriu];

Acest indicator este similar cu Indicatorul gradul de îndatorare si face legatura între suma finantarii din Capital împrumutat si suma finantarii din Capital propriu.

Gradul de acoperire a dobânzilor de catre profituri = [profit din exploatare] / [dobânzi];

Acest indicator masoara rezultatul din exploatare în multiplii ai dobânzii si arata riscul întreprinderii daca profiturile sufera o scadere. Indica cât de tare pot scadea profiturile înainte de a devenii insuficiente pentru plata dobânzilor la creditele contractate de întreprindere.

Gradul de acoperire al obligatilor fixe furnizeaza o imagine mai fidela a capacitatii întreprinderii de a-si onora obligatile financiare, deoarece ia în considerare, pe lânga valoarea dobânzilor la creditele contractate de întreprindere si valoarea cheltuielilor cu redeventa la leasing.

Indicatorul costul mediu al datoriilor = [Dobânzi] / [Capital Împrumutat];

Acest indicator arata cât reprezinta dobânzile platite în totalul datoriilor contractate de întreprindere de la creditori.

Perioada medie a creditului - furnizor = [Sold mediu furnizori x365 zile] / [Achizitii bunuri];

Exprima numarul de zile de creditare pe care întreprinderea îl obtine de la furnizorii sai. În mod ideal ar tebui sa includa doar creditorii comerciali.

Obs: pentru aproximarea achizitilor se poate utiliza: Costul vânzarilor sau Cifra de afaceri.

Indicatorii profitabilitatii firmei

Indicatorul Profit net la Cifra de afaceri= [profit net] / [cifra de afaceri];

Marja profitului net ne arata ponderea pe care o are profitul net în cifra de afaceri a întreprinderii. Acest indicator este folosit atunci când analizam eficienta activitatii de management a firmei.

Indicatorul Profit net la Activ total = [profit net] / [total activ];

Acest indicator scoate în evidenta capacitatea întreprinderii de a obtine un profit net satisfacator prin utilizarea activelor sale.

Rata rentabilitatii financiare = [profit net] / [capital propriu];

Rata rentabilitatii financiare a întreprinderii masoara randamentul capitalurilor proprii, deci a plasamentului financiar, pe care actionarii l-au facut prin cumpararea actiunilor întreprinderii. Rentabilitatea financiara remunereaza proprietarii întreprinderii prin distribuirea de dividende si prin cresterea rezervelor, care în fapt reprezinta o crestere a averii proprietarilor.

Rata rentabilitatii economice = [Profit din exploatare - Impozit] / [Capitalul angajat];

Aceasta rata exprima capacitatea Activului Economic (Capital propriu + Datorii financiare) de a degaja un profit net de impozit prin care sa se asigure autofinantarea de crestere a întreprinderii si remunerarea investitorilor de capital, respectiv actionari si creditori.

Obs: se poate calcula si o rata bruta de rentabilitate economica: Profit din exploatare / Activul economic

Indicatorii valorii de piata a firmei

Indicatorul pret / profit (PER) = [Cursul bursier al actiunii] / [Profit per actiune];

Indicatorul pret/profit masoara de câte ori investitorii sunt dispusi sa cumpere profitul pe actiune, permitând o buna comparatie a întreprinderii din aceeasi ramura economica.

Obs: acest indicator se mai numeste si coeficientul capitalizarii bursiere.

Randamentul dividendului = [dividend pe actiune] / [Cursul bursier al actiunii];

Randamentul dividendului este o masura a venitului obtinut în numerar din banii investiti si se bazeaza pe valoarea investitiei, care este cursul bursier (Pretul curent de piata al actiunii) la care se pot vinde sau cumpara actiunile.

Rata dividendelor platite = [dividend pe actiune] / [profit pe actiune];

Acest indicator scoate în evidenta cât din profitul pe actiune este distribuit sub forma de dividend în urma deciziei Adunarii Generale a Actionarilor care au aprobat repartizarea profitului.

Profit pe actiune = [profit net] / [Numarul de actiuni];

În timp ce cursul bursier este o masura externa a profitabilitatii, profitul pe actiune este o expresie directa a profitabilitatii întreprinderii si ne indica profitul net corespunzator unei actiuni.