Surse de finantare a operatiunilor de export-import
Dupa cum am mai mentionat anterior, finantarea comertului se poate realiza din doua mari categorii de surse: surse proprii ( constituite din activitatea economica a firmelor; de pilda, capitalul,capitalul propriu al societatilor comerciale) si surse atrase (imprumuturile contractate)
Creditele - cadru se acorda pe baza unei conventii incheiate cu statul sau bancile in conditii uniforme pana la un anumit plafon
Pe de alta parte,sursele de
finantare se pot grupa si 555h74f surse internre sau surse externe. Sursele interne
sunt cele provenite din tara respectiva. Acestea sunt reprezentate, de regula,
de credite si subventiile pentru export (incasari din exporturi, repatrieri de
capital, s.a.m.d.) la care se mai pot aduga si creditele-cadru1.
Deasemenea, s-a constatat ca un volum insemnat il detin si actiunile (emitrea
si lansarea lor ),care, prin sistemul de prime, stimuleaza exporturile.
Sursele externe aluta cu preponderenta in finantarea importurilor, lund diverse forme cum ar fi:
* ajutor bi si multilateral pentru dezvoltare;
* donatii si credite acordate in conditii avantajoase referitor la conditiile de dobinda si termen;
*mijloace financiare guvernamentale sau sprijinite de catre stat;
* capital bancar;
*imprumuturi obligatare.
In procesul finantarii comertului international, mai precis al asigurarii resurselor financiare necesare finantarii, participa oserie de institutii financiar -bancare (specializate) nationale si chiar interationale. Asfel, inervin direct sau indirect bancile comerciale, bancile specializate de import-export, bancile centrale si instutiile de asigurare, iar dintre celecu caracter regional sau international se remarca Fondul Monetar International (FMI) si Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (B.I.R.D.) care prin facilitatile imprumuturilor sub diferite forme, pe care le acorda statelor membre sunt, direct sau indirect implicate in finantarea comertului international.
Asadar, bancile comerciale sau cele care se ocupa cu finantarea exporturilor sunt antrenate in acest proces prin acordarea unor credite de prefinantare sau a unora de finantare propriu - zisa1. Diferenta dintre cele doua tipuri de credite consta in existenta a doua momente diferite ale procesului de finantare: credite de prefinantare sunt destinate sa acopere nevoile de fonduri ale exportatorilor pe perooada producerii marfurilor pina in momentul expedierii lor catre cumparator, in timp ce celelante sunt utilizate in scopul
reintregirii
fondurilor apartinind exportatorilor, pe perioada dintre momentul livrarii si
al incasarii contravalorii marfurilor vindute. In continuare vom evidentia caracterul comllementar al finantarii, de aici decurgind o latura adiacenta acesteia, si anume refinantarea. Asfel, in urma realizarii unei operatiuni de finantare se observa necesitatea reacoperirii cu resurse financire in scopul continuari acordarii de credite (cind toate disponibilitatile sunt angajate) sau asigurarii unor rambursari de imprimuturi. Aceste operatiuni de o institutie financiar - bancara poarta denumirea de refinantare.
In cazul finantarii pe termen scurt in moneda nationala, fondurile sunt
reintregite prin atragere decredite de pe piata monetara nationala sau prin
refinantare de la banca centrala sau de la institutii nationale specialisate in finantarea exporturilor. In cazul utilizarii altor monede, refinantarea se relizeaza prin mobilizare de fonduri de pe piata eurovalutelor.
Pentru finantarea pe termen mediu si lung, bancile comerciale se refinanteaza prin mobilizarea de fonduri de pe piata de capital nationala sau de pe europiata.
Exista o serie de tehnici de refinantare intre care se remarca operatiunea de reconstare care constituie o refinantare cu caracter definitiv, titlurile fiind cedate de bancile comerciale bancii centrale sau institutiei financiare specialiate de export - import, institutie ce ofera fondurile. Aceasta institutie poate sa dispuna in orce mod de titluri sau sa astepte pentru a le incasa la scadenta.
Intrucit foarte multe state urmaresc promovarea exporturilor nationale,
guvernele acorda sprijin financiar agentilor economici cu activitate de comert exterior. Acest sprijin se materializeaza indirect prin: subventionarea dobinzilor, subventionarea in procesul refinantarii si subventionarea asigurarii
creditelor.
Subventionarea dobinzilor e indeplinita de stat, de obicei, prin intermediul institutiilor specializate de finantare a exportulor. Exista tari in care bancile comerciale primrsc subventii pentru a acorda exportatorilor cerdite la dobinzi.O alta varianta ar fi o colaborare intre bancile comerciale si institutiile de finantare, diferenta de dobinda fiind suportata de aceasta din urma. Sunt cazuri in care institutia financiara finantaza singura exporturile la dobinzi preferentiale, ajungindu-se asfel oa un efort financiar mai mic din partea exportatorului.
Privitor la subventionarea in procesul refinantarii,in urma rescontarii titlurilor de credit (cambii sau bilete de ordin) de catre bancile comerciale (rescontarea se face la banca centrala sau la institutia de finantare a exporturilor), acestea beneficiaza de dobinzi mai mici decit taxa oficiala a scontului si chiar mai mici decit dobinda la care au acordat credite de export Pe de alat parte, o parte tot mai insemnata din riscurile acoperite de institutiile de asgurare sunt preluate de stat si acoperite din surse bugetare.
|
