TAXA PE VALOARE ADAUGATA IN ROMANIA

TAXA PE VALOARE ADĂUGATĂ ÎN ROMĂNIA

2.1.Constituirea bazei legale si evolutia acesteia pâna în prezent

Procesul de elaborare si aplicare a actelor normative care sa reglementeze mutatile fiscale ce se înregistreaza în cadrul reformei economice generale, au în vedere, pe lânga valorile traditionale de care dispune tara noastra, si aderarea la normele fiscale si financiar-contabile internationale, precum si însusirea experientei tarilor care le aplica de mai multa vreme.

Dupa aplicarea actelor normative emise în vederea pregatirii introducerii noului impozit, taxa pe valoarea adaugata a fost aplicata în România prin Ordonanta de Guvern nr. 3/1992 aprobata prin legea 130/1992.

Actele normative si o serie de Ordonante, Hotarâri de Guvern, ordine sau norme metodologice ale Ministerului Finantelor contin precizari cu privire la definitia si sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata, reguli de impozitare, operatiuni impozabile, baza de impozitare etc.

Conform Ordonantei de Guvern 3/1992, taxa pe valoarea adaugata este un impozit indirect care se stabileste asupra operatiunilor privind transferal proprietatii bunurilor, precum si asupra celor privind prestarile de servicii.

Valoarea adaugata este echivaleta cu diferenta dintre vânzarile si cumpararile aceluiasi stadiu economic.

Taxa se aplica asupra valorii adaugate la fiecare stadiu al circuitului economic si reprezinta un venit al bugetului de stat.

Introducerea taxei pe valoare adaugata a fost precedata aproape în totalitate de subventiile pe care statul le platea pentru produsele alimentare, energie termica si elctrica destinate consumului populatiei.

Mentiunea acestor subventii afecta mecanismul financiar-contabil al taxei pe valoare adaugata, fapt care s-a constatat ulterior în cazul s 545h71f ubventiilor de stat nealimentare, si pentru investitii efectuat cu fonduri de la bugetul statului, de regiile autonome sau chiar uni agentii economici.Se observ o crestere a pretului dupa introducerea taxei pe valoare adaugata cu 13,2%, astfel observându-se în perioada urmatoare cresteri cuprinse între 10% si16% lunar.

Tendinta de crestere a indicelui pretului de consum, dupa introducerea TVA s-a mentinut apropiata de tendinta înainte de introducerea acesteia ca urmare a masurilor de eliminare a subventiilor.Din acest punct de vedere România se încadreaza în grupa tarilor pentru care introducerea TVA a generat o cressere a indicelui pretlui de consum. Îcepând cu decembrie 1993 si continuând pâna în anul 1994 tendinta de crestere a pretului a scazut considerabil.

Momentul ales dupa introducerea TVA a corespuns unui moment de recesiune economic si de crestere accelerata a pretului în România, ceea ce a facut ca impactul acesteia sa fie unul minor în comparatie cu ceilalti factori determinanti ai inflatiei din 1993.

Impozitul pe circulatia marfurilor, mostenit de la vechiul regim, a continuat sa se aplice, în România, cu unele modificari, impuse de demararea procesului de liberalizare a preturilor, pâna în anul 1993. Prin aceste modificari s-au facut progrese pe linia adaptarii impozitului la conditiile economiei de piata, legate, în primul rând, de trecerea, de la stabilirea impozitului sub forma diferentei de pret, la cote procentuale aplicate asupra pretului sau tarifului bunurilor si serviciilor.

Pâna la introducerea la 1 mai 2004 a Codului Fiscal, care reprezinta baza legala pentru TVA, prin masurile întreprinse de-a lungul anilor s-au facut pasi importanti pe linia armonizarii modelului nostru de taxare cu cel comunitar, prevederi noi fiind înscrise în noul cod fiscal si in strategia privind politica fiscala pentru perioada de preaderare.

În Acordul de asociere a României la Uniunea Europeana semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993 se stipula ca armonizarea legislatiei fiscale românesti cu cea comunitara constituie una dintre conditiile fundamentale pentru integrarea României în structurile europene, iar adaptarea sistemului fiscal la cerintele mecanismului pietei unice reprezinta unul din obiectivele strategiei nationale de pregatire a aderarii.

În România, TVA s-a introdus în 1993, iar în 1999 ea reprezenta peste 32% din volumul total al veniturilor bugetare, fata de numai 22,5% cât detineau împreuna impozitele asupra salariilor si asupra profitului si 4,1% cât reprezentau veniturile din capital. S-a stins, la un moment dat în urma majorarii cotelor, aberanta performanta ca noua cota de 22% asupra bunurilor de consum curent sa se apropie de nivelul suprataxei pe care consumatorii comunitari, cu venituri incomparabil mai mari, o datorau pentru consumul lor de lux.

În perioada 2004-2006 legislatia privind taxa pe valoarea adaugata a fost supusa în continuare unor modificari în vederea armonizarii cu prevederile Directivei a VI-a a Consiliului Comunitati Economice Europene conform calendarului anexat la Documentul de pozitie al României privind Capitolul 10 Impozitarea.

Instituirea TVA ca impozit indirect la 1 iulie 1993, în locul impozitului pe circulatia marfurilor a reprezentat un pas în directia adoptarii legislatiei fiscale din Romania la cea practica în tarile membre ale UE.

Initial s-a aplicat cota unica de 18% pentru operatiunile impozabile obligatorii si o cota de 0 pentru operatiunile de export de bunuri si servicii efectuate de agentii economici.

La 1 februarie 1998 cota standard a fost majorata de la 18% la 22%, iar cea redusa de la 9% la 11%.Aceste cote s-au aplicat la 1 ianuarie 2000, când cota standard a fost stabilita la 19%, iar cea redusa a fost eliminata.

La 1 iunie 2002 a intrat în vigoare legea 345/2002 privind taxa pe valoare adaugata prin care s-a introdus notiunea de persoana impozabila.

La 1 ianuarie 2004 a fost eliminata scutirea de tva fara drept de deducere si s-a reintrodus cota de 9% pentru castele,muzee, târguri si expozitii, învatamânt.

La 1 ianuarie 2007 au intrat în vigoare reglementarile cu privire la includerea în legislatia nationala a regimului tranzitoriu în TVA, care se aplicau numai în relatie cu statele membre ale ale UE .

2.2 Baza de impozitare si cotele legale

Baza de impozitare este constituita din contravaloarea în lei a bunurilor livrate si serviciilor prestate asupra careia aplicându-se cota de 19% se obtine suma reprezentând taxa pe valoare adaugata.

Baza de impozitare este determinata de:

preturile negociate între vânzator si cumparator, precu si de cheltuielile datorate de cumparator pentru livrarile de bunuri si care au fost cuprinse în pret ; aceste presuri cuprind si accizele stabilite potrivit normelor legale;

tarifele negociate pentru prestarile de servicii;

suma rezultata din aplicarea cotei de comision sau convenita între parteneri pentru operatiuni de intermediere.

Codul fiscal precizeaza distinct baza de impozitare pentru operatiuni realizate în interiorul tarii si respectiv pentru import.

În primul caz baza de impozitare o reprezinta tot ceea ce constituie contrapartida obtinuta din partea cumparatorului, inclusiv subventiile direct legate de pretul acestor operatiuni, preturile de achizitie sau în lipsa acestora, pretul de cost, determinat la momentul livrarii, suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabila pentru executarea prestarilor de servicii.

Baza de impozitare cuprinde inclusiv impozitele si taxele datorate (exclusiv TVA), precum si cheltuielile accesorii cum sunt:

comisioanele;

cheltuieli de ambalare, transport si asigurare decontate cumparatorului;

impozitele si alte taxe daca prin lege nu se prevede altfel, cu exceptia taxei pe valoarea adaugata.

Nu se exclud din baza de impozitare orice sume care, în fapt, reprezinta contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate.

Nu se include în baza de impozitare:

-rabaturile, remizele, sconturile si alte reduceri de pret acordate clientilor,

-dobanzile percepute pentru plati de intarziere,valoarea ambalajelor nefecturate care circula la schimb,

-sumele reprezentand daune-interese stabilite prin hotarari judecatoresti, sumele decontate de furnizor in contul clientului.

Determinarea bazei de impozitare se efectueaza dupa reguli distinct stabilite pentru livrari de bunuri si servicii efectuate in tara, pentru achizitii intracomunitare si importuri.

Toate livrarile de bunuri si prestari de servicii catre populasie, comertul cu amanuntul, unitatii de alimentatie publica au inclus in pret si taxa pe valoare adaugata.

Cotele de taxa pe valoarea adaugata

Odata stabilita baza de impozitare, pentru calculul TVA trebuie ca asupra acestuia sa se aplice cote legale.

La 1 februarie 1998 cota standard a fost majorata, de la 18%, la 22%, iar cea redusa, de la 9%, la 11%. Aceste cote s-au aplicat pâna la 1 ianuarie 2000, când cota standard a fost stabilita la 19%, iar cea redusa a fost eliminata. Renuntarea la cota redusa a determinat scumpirea considerabila a preturilor bunurilor de consum de prima necesitate, fiind afectate, în special, persoanele cu venituri mici, care aloca cea mai mare parte a veniturilor lor pentru procurarea de produse alimentare.

În concordanta cu instabilitatea cronica a sistemului legislativ din România, O.G. nr. 3/1992 a suferit numeroase modificari în ceea ce priveste sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata, regulile de impozitare, operatiunile impozabile, baza de impozitare, platitorii si alte elemente. Pe aceste considerente, în martie 2000, legislatia privitoare la taxa pe valoarea adaugata a fost sistematizata si unificata într-un singur act normativ, prin care se abroga O.G. nr. 3/1992, cu toate modificarile si completarile sale ulterioare.

Începând cu 1 ianuarie 2000 cota standard a taxei pe valoarea adaugata este de 19% si se aplica asupra bazei de impozitare pentru orice operatiune impozabila care nu este scutita de taxa pe valoarea adaugata sau care nu este supusa cotei reduse a taxei pe valoarea adaugata.

Numarul cotelor de impozitare este diferit pe plan mondial în functie de reglementarile fiscale proprii ale fiecarui stat.

Începând cu 1 ianuarie 2000 cota standard a taxei pe valoarea adaugata este de 19% si se aplica asupra bazei de impozitare pentru orice operatiune impozabila care nu este scutita de taxa pe valoarea adaugata sau care nu este supusa cotei reduse a taxei pe valoarea adaugata.

Cota redusa a taxei pe valoarea adaugata este de 9% si se aplica asupra bazei de impozitare, pentru urmatoarele prestari de servicii si/sau livrari de bunuri:

a)     dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectura si arheologice, gradini zoologice si botanice, târguri, expozitii;

b) livrarea de manuale scolare, carti, ziare si reviste, cu exceptia celor destinate exclusiv publicitatii;

c) livrarile de proteze de orice fel si accesoriile acestora, cu exceptia protezelor dentare;

d) livrarile de produse ortopedice;

e) medicamente de uz uman si veterinar;

f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu functie similara, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.

Unele operatii economice, bunuri sau servicii nu intrau sub incidenta TVA, erau scutite sau li se aplica cota zero. Este vorba despre operatii realizate de catre institutii

publice, banci, societati de asigurare, casa de schimb valutar, agenti economici la care

cifra de afaceri anuala nu depaseau minimul neimpozabil, dar si despre bunuri si servicii importante pentru consumul populatiei ( carne, lapte, ulei, medicamente ) la care ulterior s-a introdus cota redusa sau cota standard, precum si despre marfurile exportate la care s-a aplicat cota zero.

Potrivit legii taxa pe valoare adaugata se calculeaza prin aplicarea cotei de impozitare asupra bazei de impunere.

Cotele de taxa sunt supuse unui proces de modificare în functie de politica fiscala prmovata si se stabiliesc prin acte normative.

De la început, la locul obisnuitei detaxari pentru marfurile exportate, în România s-a introdus cota zero din dorinta încurajarii exportului.

Exista solicitari pentru reintroducerea cotei reduse.

În vederea îmbunatatirii administrarii taxei pe valoarea adaugata, pentru persoanele impozabile care realizeaza o cifra de afaceri sub un anumit plafon anual, a fost modificata perioada de raportare de la luna la trimestru. Potrivit ultimelor propuneri de modificare a Codului Fiscal, de la 1 ianuarie 2007, vor intra în vigoare noi prevederi referitoare la taxa pe valoarea adaugata.

Aceasta înlocuire a impozitului pe circulatia marfurilor cu taxa pe valoarea adaugata constituia o conditie ce trebuia îndeplinita pentru a adera la Uniunea Europeana.

Perceperea taxei pe valoarea adaugata s-a facut sub forma unor cote procentuale diferentiate în functie de anumite criterii, însa pentru acelasi produs se percepe acelasi impozit, indiferent de întinderea circuitului economic pe care acesta îl parcurge.

Cota de TVA aplicata în România se înscrie în tendintele care se mainifesta în toate celelalte tarii, în prezent existând o cota standard de 19% aplicata operatiunilor impozabile cu exceptia celor scutite de TVA si o cota redusa de 9%.

Evolutia cotelor TVA în perioada 1993 - 2009

Sursa: Legislatia fiscala a României în perioada 1993 - 2007

2.3. Sfera de aplicare a taxei pe valoare adaugata

Un principiu al taxei pe valoarea adaugata se refera la aria ei de aplicare.

Pentru tara noastra, în ceeace priveste teritorialitatea taxei pe valoarea adaugata, se aplica principiul destinatiei, fiind impozitat consumul, deci are loc o impozitare a bunurilor sau serviciilor care se comercializeaza sau sunt prestate în România, indiferent daca provin de la producatorii interni sau de import..Bunurile importate sunt impozitate în România la intrarea acestora în tara.Prestarile de servicii sunt impozabile atunci cînd sunt utilizate în România, indiferent de locul unde este sediul sau domiciliul prestatorului.

Taxa pe valoare adaugata se stabileste asupra operatiunilor privind transferul proprietatii bunurilor, precum si asupra celor privind prestarile de srvicii si se aplica în fiecare stadiu al circuitului economic( productie,desfacere angro, desfacere en detail).

Conceperea si functionalitatea taxei pe valoare adaugata a avut în vedere si posibilitatea limitarii evaziunii fiscale în sensul ca neplata ei în fazele anterioare duce la sporirea taxei în fazele ulterioare ale circuitului economic.

Taxa pe valoarea adaugata se stabileste asupra operatiunilor privind transferul proprietatii bunurilor, precum si asupra celor privind prestarile de servicii si se aplica în fiecare stadiu al circuitului economic ( productie, desfacere angro, desfacere en detail).

Operatiunile care se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata sunt operatiuni impozabile, operatiuni scutite de plata a taxei pe valoare adaugata si operatiuni impozabile prin optiune.

În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata se cuprind operatiunile care îndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii (art.126 C.fiscal):

a)     constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plata;

b)         locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România;

c)          livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizata de o persoana impozabila.

d)         livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sa rezulte din una dintre activitatile economice [10]

2.3.1 Operatiunile impozabile pot fi:

taxabile, pentru care se aplica cotele de TVA,

operatiuni scutie de taxa cu drept de deducere, pentru care nu se datoreaza taxa , dar este permisa deducerea taxei datorate sau achitate pentru achizitii;

operatiuni scutite de taxa fara drept de deducere, pentru care nu se datoreaza taxa si nu este permiss deducerea taxei datorate sau achitate pentru achizitii;

- importuri si achizitii intracomunitare scutite de taxa;

operatiuni specificate în lege care sunt scutite fara drept de deducere, fiind efectuate de întreprinderile mici care aplica regimul special de scutire.

Conform Codulului fiscal, daca cel putin una dintre conditiile stipulate amintite mai sus nu este îndeplinita, operatiunea nu se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata.

Faptul ca taxa pe valoare adaugata se calculeaza asupra pretului facturat de fiecare agent economic care intervine în circuitul economic creeaza impresia ca acesta suporta întreaga taxa.

În realitate, prin deducerea taxei pe valoare adaugata platita în stadiile anterioare ale circuitului economic, fiecare agent economic plateste taxa aferenta valorii adaugate prin activitatea sa, taxa pe care o recupereaza la transferul proprietatii bunurilor produse. Cel care suporta taxa este în ultima instanta consumatorul final.

Din cele de mai sus rezulta ca fiecare persoana fizica sau juridica plateste efectiv la buget numai taxa pe valoare adaugata aferenta valorii create prin activitatea sa.

Daca o societate comerciala transfera dreptul de proprietate aferent unui bun imobil, de exemplu un teren, catre o persoana fizica, ea va înregistra în evidenta sa TVA colectata ca urmare a livrarii, ca si în cazul transferului dreptului de proprietate.

Prestarile de servicii cuprind operatiuni cum sunt:

a)     închirierea de bunuri sau transmiterea folosintei bunurilor, în cadrul unui contract de leasing;

b)    transferul si/sau transmiterea folosintei drepturilor de autor, brevetelor, licentelor, marcilor comerciale si a altor drepturi similare;

c)     angajamentul de a nu desfasura o activitate economica, de a nu concura cu alta persoana sau de a tolera o actiune ori o situatie;

d)    prestarile de servicii efectuate în baza unui ordin emis de/sau în numele unei autoritati publice sau potrivit legii;

e)     intermedierea efectuata de comisionari, care actioneaza în numele si în contul comitentului, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii.

Operatiuni scutite de taxa cu drept de deducere, pentru care nu se datoreaza taxa, dar este permisa deducerea taxei datorate sau achitate pentru achizitii.

ex. Livrari de bunuri în afara Comunitatii, transportul si serviciile accesorii transportului pentru livrari de bunuri în afara Comunitatii, transportul aferent unor importuri daca acestea sunt cuprinse în baza de impozitare a bunurilor importate, transportul international de persoane, livrari intracomunitare de bunuri catre un beneficiar care comunica furnizorului un cod valid de TVA, livrari de bunuri care urmeaza sa fie plasate în regim vamal de admitere temporara, importul de bunuri care urmeaza sa fie plasate în regim de antrepozit de TVA, etc.

Operatiuni scutite de taxa fara drept de deducere, pentru care, nu se datoreaza taxa si nu este permisa deducerea taxei datorate sau achitate pentru achizitii.

Ex: spitalizarea, îngrijirile medicale, activitatea de învatamânt, prestarile de servicii strâns legate de practicarea sportului, serviciile publice postale, prestarile urmatoarelor servicii de natura financiar-bancara: acordarea si negocierea de credite, negocierea garantiilor de credit, plati, viramente, creante, cecuri si alte instrumente negociabile, administrarea de fonduri speciale de investitii, etc. , operatiunile de asigurare si/sau de reasigurare , pariuri, loterii si alte forme de jocuri de noroc etc.[11]

2.3.2 Operatiuni scutite de TVA

Operatiunile scutite de TVA sunt reglementate expres prin legea instituitoare a TVA nefiind admisa extinderea lor prin analogie.Toate celelalte operatiuni scutite de la plata TVA prin alte acte normative se considera operatiuni scutite fara drept de deducere.În situatia în care actele normative nu prevad posibilitatea furnizolului de a exercita dreptul de deducere.

Operatiunile scutite de TVA sunt de mai multe categorii:

livrarile de bunuri si prestarile de servicii de interes general efectuate în interiorul tarii de anumite categorii de unitati din cadrul activitatilor specifice autorizate;

operatiuni de import;

export de bunuri si alte operatiuni similare precum si transportul intern;

activitatea persoanelor impozabile a caror cifra de afaceri anuala declarata sau realizata se situeaza sub un anumit plafon de scutire.

În domeniul TVA armonizarea avizata îndeosebi baza de impozitare si cota de impunere.Daca în privinta bazei de impozitare s-a realizat o anumita omogenitate în statele membre (obigatia statelor membre de a contribui la bugetul UE cu o parte din TVA încasat), în sensul generalizarii tranzactiilor care fac obiectul impunerii la nivelul cotelor de impunere exista diferite impozite (cea mia mica cota de 15% în Luxemburg si cea mai mare de 25% în Danemarca si Suedia la începutul anului 2002)

Desi s-au facut progrese în armonizarea TVA, administrarea acestuia continua sa fie complicate,solicitând multe informatii, care necesita timp si costuri pentru a fi îndeplinite, în timp ce fraudele fiscale au luat amploare.

Operatiuni impozabile prin optiune

Agentii economici si unitatea economica din cadrul altor personae juridice care efectueaza operatiuni scutite de TVA pot opta pentru plata acestei taxe.Aprobarea se da de Ministerul Finantelor prin organe fiscale la care agentii economici sunt înregistrati ca platitori de impozite si taxe, pe baza de cerere si justificare economica, prezentarea solicitarii se da numai în conditile în care includerea operatiunile respective în sfera de aplicare a TVA nu influenteaza negativ alte activitati specifice sau produse scutite de taxa pentru protectie sociala.

Cererile de optare pentru o parte a activitatii desfasurate de agentii economici se aproba de organele fiscale, numai în conditiile organizarii unui sector distinct din punct de vedere al evidentei contabile si al dreptului de reducere.Astfel agentul economic intervine ca un colector de impozit pentru stat.

În acest mecanism cumparatorul final plateste TVA colectat, iar agentul economic nu varsa decât diferenta dintre încasarile mai mari pe vânzare si sumele deductibile pe care le achita furnizorului pentru cumparare.

2.4. Contabilitatea operatiunilor privind taxa pe valoare adaugata

Intr-o economie de piata se constata tot mai mult o apropiere între fiscalitate si gestiunea îintreprinderii. Sitatia aceasta se explica prin cresterea progresiva a impactului asupra activitatii întreprinderii, aproape fiecare operatiune fiind generat de un element fiscal.

Dezvoltarea fiscalitatii genereaza necesitatea creerii unui sistem informational pentru a tine evidenta multimii regulilor fiscale, cu complementul acestora, penalitati, aplicate în momentul punerii în evidenta a neregulilor.

Evidenta relatiei de decontare cu bugetul statului se infaptuieste cu ajutorul conturilor care formeaza continutul clasei patru din planul general de conturi numit "conturii cu terti".

Înregistrarea operatiunilor privind taxa pe valoarea adaugata se realizeaza cu ajutorul contului sintetic de gradul I 442-taxa pe valoarea adaugata.

Evidenta distincta a taxei pe valoare adaugata este realizata cu ajutorul urmatoarelor conturi:

- TVA deductibila (4426) - aplicata asupra achizitiilor
- TVA colectata (4427) - aplicata asupra vânzarilor
- TVA de recuperat (4424) - diferenta pozitiva dintre TVA deductibila si

- TVA colectata (creanta fiscala)
- TVA de plata (4423) - diferenta pozitiva dintre TVA colectata si TVA deductibila (datorie fiscala)
- TVA neexigibila (4428)
Regularizarea TVA este operatiunea care se realizeaza la sfârsitul fiecarei luni si consta în închiderea conturilor 4426 si 4427 pentru a stabili suma de recuperat/platita catre stat.

Deoarece din punct de vedere fiscal, TVA reprezinta un impozit pe consum suportat de consumatorul final, ea are anumite regului si mondalitati de calcul specifice din punct de vede contabil.

Aceasta presupune înregistrarea TVA aplicata asupra operatiunilor realizate de întreprindere cu clientii sai si admiterea din punct de vedere fiscal a deducerii taxei ocazionate de tranzactiile din amonte cu furnizorii sai. Prin diferenta se obtine TVA datorata sau de plata de catre întreprindere catre bugetul statului.

În România TVA se determina lunar prin diferenta între TVA colectat asupra vânzarilor si TVA deductibila înregistrata pe facturile furnizorilor de bunuri si servicii, inclusiv asupra intrarilor de imobilizari.Acest procedeu de calcul permite prezentarea într-o forma globala a stingerii obligatiilor de plata a TVA datorata în cursul unei luni, având în vedere, pe de-o parte ansamblul vâzarilor înregistrate în jurnalul de vânzari si ansamblul cumpararilor pornind de la jurnalul de cumparari.Aceasta simplifica considerabil modul de calcul si evidenta obligatiunilor fiscale fata de bugetul de stat.

Agentul economic este obligat la plata TVA pentru cumpararile efectuate si sa solicite prin facturare clientiilor sai taxe conform legislatiei.Impozitele indirecte reflectate în sistemul financiar constituie, în general costuri ale agentilor economici. Exceptie facând TVA care este echivalentul unei taxe asupra consumului bazata pe o tehnica de acoperire specifica.Astfel modul de asezare si percepere se bazeaza pe dreptul de deducere ca principiu fundamental al TVA.

Exercitarea acestui drept depinde de anumite conditii care limiteaza, dar ca regula generala, TVA este recuperabil în toate stadiile de productie si distributie, prin faptul ca din faza facturata pentru bunuri livrate si servicii prestate se scade taxa aferenta bunurilor sau servicilor achizitionate destinate utilizarii de operatii taxabile.

Pentru bugetul statului TVA este un impozit indirect stabilit si perceput asupra valorii adaugate în fiecare stadiu al productiei si distributiei si nu asupra întregii valori a produselor si serviciilor.

Valoarea adaugata reprezinta diferenta dintre încasarile obtinute din vânzarea bunurilor sau prestarilor de servicii si platiile efectuate pntru bunurile si serviciile aferente aceluiasi stadiu ale circuitului economic.

Regimul deducerilor. Stabilirea taxei datorate sau a sumei de recuperat. Regularizarea si rambursarea taxei

2.5.1. Regimul deducerilor

Potrivit Codului fiscal dreptul de deducere ia nastere în momentul în care taxa pe valoarea adaugata deductibila devine exigibila.

Pentru bunurile importate, pâna la data de 31 decembrie 2003, în baza certificatelor de suspendare a taxei pe valoarea adaugata, eliberate în baza Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adaugata, republicata, pentru care termenul de plata intervine dupa data de 1 ianuarie 2004 inclusiv, taxa pe valoarea adaugata devine deductibila la data platii efective.

Orice persoana impozabila are drept de deducere pentru bunurile si serviciile achizitionate destinate utilizarii în folosul operatiunilor sale impozabile, sau a operatiunilor scutite cu drept de deducere (export, transport si trafic international de marfuri).

De asemenea, persoana impozabila înregistrata ca platitor de TVA are drept de deducere pentru bunurile si serviciile acordate sau prestate în mod gratuit în actiuni de sponsorizare, de mecenat si protocol în limitele legale precum si pentru cele acordate gratuit ca mostre în campaniile publicitare, pentru încercare produselor sau pentru demonstratii la punctele de vânzare; pentru transferul de bunuri ca urmare a fuziunii si divizarii si pentru aportul în natura la capitalul social; pentru bunurile predate în cadrul unui contract cu plata în rate sau a unui contract de comision si pentru cele trecute în domeniul public în schimbul unei despagubiri.

Codul fiscal interzice deducerea pentru bauturile alcoolice si produsele din tutun destinate actiunilor de protocol si pentru bunurile si serviciile achizitionate de furnizori în contul clientului si care apoi se deconteaza acestuia.

Pentru a beneficia de dreptul de deducere persoana impozabila trebuie sa justifice acest drept cu facturile fiscale emise pe numele sau, iar pentru importul de bunuri cu declaratia vamala de import.

Taxa pe valoarea adaugata dedusa poate fi ajustata. Procedura de ajustare se stabileste prin norme.

Orice persoana impozabila, care a aplicat regimul special de scutire, si ulterior trece la aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adaugata, are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata la data înregistrarii ca platitor de TVA, pentru:

bunuri de natura stocurilor, conform reglementarilor contabile, care se aflab în stoc la data la care persoana respectiva a fost înregistrata cu platitor de taxa pe valoarea adaugata;

bunuri de natura mijloacelor fixe, care au fost achizitionate cu cel mult 90 de zile anterior datei de înregistrare ca platitor de taxa pe valoarea adaugata.

Pentru exercitarea dreptului de deducere trebuie îndeplinite urmatoarele conditii:

o       bunurile respective urmeaza a fi folosite pentru operatiuni cu drept de deducere;

o       persoana impozabila trebuie sa detina factura fiscala sau un alt document legal aprobat care justifica suma taxei pe valoarea adaugata aferente bunurilor achizitionate.

Taxa pe valoarea adaugata aferenta bunurilor si serviciilor achizitionate, destinate realizarii obiectivelor proprii de investitii, stocurilor de produse cu destinatie speciala, finantate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se deduce potrivit prevederilor legale. Cu taxa pe valoarea adaugata dedusa pentru realizarea obiectivelor proprii de investitii se vor reîntregi obligatoriu disponibilitatile de investitii. Sumele deduse în cursul anului fiscal pentru obiectivele proprii de investitii pot fi utilizate numai pentru plati aferente aceluiasi obiectiv de investitii.

La încheierea exercitiului financiar, sumele deduse si neutilizate se vireaza la

bugetul de stat sau bugetele locale în conturile si la termenele stabilite prin normele

metodologice anuale privind încheierea exercitiului financiar-bugetar si financiar-contabil, emise de Ministerul Finantelor Publice.

Perioada fiscala: Perioada fiscala pentru taxa pe valoarea adaugata este luna calendaristica.

Pentru persoanele impozabile care nu au depasit în cursul anului precedent o cifra de afaceri din operatiuni taxabile si/sau scutite cu drept de deducere de 100000 euro inclusiv, la cursul de schimb valutar din ultima zi lucratoare a anului precedent, perioada fiscala este trimestrul calendaristic. Aceste persoane au obligatia de a depune la organele fiscale teritoriale, pâna la data de 25 februarie, o declaratie în care sa mentioneze cifra de afaceri din anul precedent.

Persoanele impozabile care iau fiinta în cursul anului trebuie sa declare, cu ocazia înregistrarii fiscale, cifra de afaceri pe care preconizeaza sa o realizeze în cursul anului, iar daca acesta nu depaseste 100000 euro inclusiv, au obligatia de a depune deconturi trimestriale în anul înfiintarii. Daca cifra de afaceri obtinuta în anul înfiintarii este mai mare de 100000 euro, în anul urmator perioada fiscala va fi luna calendaristica, iar daca cifra de afaceri obtinuta nu depaseste 100000 euro inclusiv, perioada fiscala va fi trimestrul.

În conditiile în care Codul fiscal nu prevede scutiri de TVA pe unitati platitoare ci pe operatiuni realizate, o persoana impozabila poate realiza atât operatiuni cu drept de deducere, cât si operatiuni fara drept de deducere. Ea dobândeste, în acest caz calitatea de platitor de TVA cu regim mixt.

Achizitiile de bunuri si servicii destinate exclusiv realizarii de operatiuni care dau drept de deducere, inclusiv de investitii destinate realizarii de astfel de operatiuni, se înscriu într-un jurnal pentru cumparari, care se întocmeste separat pentru aceste operatiuni, si taxa pe valoarea adaugata aferenta acestora se deduce integral.

Achizitiile de bunuri si serviciu destinate exclusiv realizarii de operatiuni care nu dau drept de deducere, precum si de investitii care sunt destinate realizarii de astfel de operatiuni se înscriu în jurnalul pentru cumparari, care se întocmeste separat

pentru aceste operatiuni, iar taxa pe valoarea adaugata aferenta acestora nu se deduce.

Bunurile si serviciile pentru care nu se cunoaste destinatia în momentul achizitiei, respectiv daca vor fi utilizate pentru realizarea de operatiuni care dau drept de deducere sau operatiuni care nu dau drept de deducere ori pentru care nu se poate determina proportia în care sunt sau vor fi utilizate pentru operatiuni care dau drept de deducere si operatiuni care nu dau drept de deducere, se evidentiaza într-un jurnal pentru cumparari întocmit separat. Taxa pe valoarea adaugata aferenta acestor achizitii se deduce pe baza de pro-rata.

Prin exceptie, în cazul achizitiilor destinate realizarii de investitii, care se prevad ca vor fi utilizate atât pentru realizarea de operatiuni care dau drept de deducere, cât si pentru operatiuni care nu dau drept de deducere, este permisa deducerea integrala a taxei pe valoarea adaugata pe parcursul procesului investitional, urmând ca taxa dedusa sa fie ajustata în conformitate cu procedura stabilita prin norme.

În cursul unui an fiscal este permisa rectificarea taxei deduse aferente achizitiilor de bunuri, servicii care se constata ca ulterior au fost utilizate pentru alta destinatie decât cea prevazuta la data achizitiei. Rectificarile se evidentiaza pe rândurile de regularizare din decontul de taxa pe valoarea adaugata.

Pro-rata se determina ca raport între: veniturile obtinute din operatiuni care dau drept de deducere, inclusiv subventiile legate direct de pretul acestora, la numarator, iar la numitor veniturile de la numarator plus veniturile obtinute din operatiuni care nu dau drept de deducere. În calculul pro-rata, la numitor se adauga alocatiile, subventiile sau alte sume primite de la bugetul de stat sau bugetele locale, în scopul finantarii de activitati scutite fara drept de deducere sau care nu intra în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata.

Se exclud din calcul pro-rata veniturile financiare, daca acestea sunt accesorii activitatii principale. Nu se includ în calculul pro-rata serviciile efectuate de prestatorii stabiliti în strainatate, pentru care beneficiarii au obligatia platii taxei pe valoarea adaugata.

Pro-rata se determina anual, situatie în care elementele prevazute la numitor si numarator sunt cumulate pentru întregul an fiscal. Prin exceptie, aceasta poate fi determinata lunar sau trimestrial, dupa caz, situatie în care elementele prevazute la numitor si numarator sunt cele efectiv realizate în cursul fiecarei luni, respectiv trimestru.

Pro-rata aplicabila provizoriu pentru un an este ori pro-rata definitiva determinata pentru anul precedent, ori pro-rata estimata în functie de operatiunile prevazute a fi realizate în anul curent. Persoanele impozabile trebuie sa comunice organului fiscal teritorial, la începutul fiecarui an fiscal, cel mai târziu pâna la data de 25 ianuarie, nivelul pro-rata provizorie aplicata, precum si modul de determinare a acesteia. Taxa pe valoarea adaugata de dedus se determina prin aplicarea pro-rata provizorie asupra taxei pe valoarea adaugata deductibile, aferente achizitiilor destinate atât realizarii de operatiuni care dau drept de deducere, cât si celor care nu dau drept de deducere.

Persoanele impozabile care nu au determinat pro-rata provizorie la începutul anului, deoarece nu realizau si nici nu prevedeau realizarea de operatiuni fara drept de deducere în cursul anului, si care ulterior realizeaza astfel de operatiuni nu au obligatia sa calculeze si sa utilizeze pro-rata provizorie. În cursul anului este permisa deducerea integrala a taxei pe valoarea adaugata. La finele anului vor aplica urmatoarele reguli:

o           daca pot efectua separarea achizitiilor de bunuri, servicii, vor regulariza astfel: din taxa dedusa în cursul anului se scade taxa de dedus rezultata prin aplicarea pro-rata definitiva pentru achizitiile destinate atât realizari de operatiuni cu drept de deducere, cât si pentru operatiuni fara drept de deducere, si sau taxa aferenta bunurilor, serviciilor destinate exclusiv operatiunilor cu drept de deducere, iar diferenta rezultata se înscrie pe un rând distinct în decontul din ultima perioada fiscala a anului, ca taxa de plata la bugetul de stat;

o           daca nu se poate efectua separarea pe destinatii se aplica pro-rata definitiva asupra tuturor achizitiilor de bunuri si servicii efectuate în cursul anului, iar diferenta rezultata se înscrie pe un rând distinct în decontul din ultima perioada fiscala a anului.

Pro-rata definitiva se determina în luna decembrie, în functie de realizarile efective din cursul anului.

Regularizarea deducerilor operate dupa pro-rata provizorie se realizeaza prin aplicarea pro-rata definitiva asupra sumei TVA deductibile. Diferenta în plus sau în minus fata de taxa dedusa, conform pro-rata provizorie, se înscrie pe un rând distinct în decontul ultimei perioade fiscale.

În situatii speciale, când pro-rata calculata potrivit prevederilor prezentului articol nu asigura determinarea corecta a taxei de dedus, Ministerul Finantelor Publice; prin directia de specialitate, poate aproba aplicarea unei pro-rata speciale, la solicitarea persoanelor impozabile în cauza, pe baza justificarii prezentate. Daca aprobarea a fost acordata în timpul anului, persoanele impozabile au obligatia sa recalculeze TVA dedusa de la începutul anului pe baza pro-rata speciala, aprobata. Platitorii de TVA cu regim mixt pot renunta la aplicarea pro-rata speciala numai la începutul unui an calendaristic si sunt obligate sa anunte organele fiscale.

La cererea justificata a persoanelor, organele fiscale la care acestea sunt înregistrate ca platitori de taxa pe valoarea adaugata pot aproba ca pro-rata sa fie determinata lunar sau trimestrial, dupa caz. În anul în care a fost acordata aprobarea, persoanele impozabile au obligatia sa recalculeze taxa pe valoarea adaugata dedusa de la începutul anului pe baza pro-rata lunara sau trimestriala. Platitorii de valoarea adaugata cu regim mixt pot renunta la aplicarea pro-rata lunara sau trimestriala numai la începutul unui an fiscal si sunt obligate sa anunte organele fiscale. Pro-ratele lunare sau trimestriale efectiv realizate sunt definitive si nu se regularizeaza la sfârsitul anului.

Determinarea taxei de plata sau a sumei de recuperat

Pentru stabilirea taxei datorate bugetului sau sumei negative de taxa se compara pentru fiecare perioada fiscala taxa bruta exigibila, denumita si taxa colectata cu taxa deductibila.

Daca taxa colectabila este mai mare decât cea deductibila, pe care platitorul are dreptul sa o recupereze din ceea ce colecteaza pentru propriile vânzari, atunci suma în plus trebuie varsata la buget. Plata se va face din taxa colectata, daca marfurile vândute au fost încasate pâna la data platii, sau din propriile resurse daca furnizorul nu a reusit sa-si încaseze integral marfurile sau serviciile livrate, prestate în luna expirata.

Daca taxa aferenta bunurilor si serviciilor achizitionate, care este dedusa în perioada fiscala, este mai mare decât taxa exigibila aferenta vânzarilor din aceeasi perioada, rezulta, potrivit terminologiei din codul fiscal, un excedent în perioada de raportare, denumit suma negativa a TVA.

Denumirile introduse sunt, total inadecvate. Mai întâi deoarece excedentul, prin natura lui, nu poate fi o suma negativa, ci un surplus. Surplusul ar apare daca suma colectata ar depasi deductibila, iar acest surplus ar trebui varsat la buget. Daca se întâmpla invers, înseamna ca persona impozabila are o suma de recuperat de la buget, intervenind operatiunea de rambursare. De data aceasta termenul de rambursare este corect deoarece cumparatorul nu datoreaza TVA bugetului pentru ceea ce cumpara ci pentru valoarea pe care o adauga în cursul lunii, astfel ca platind TVA la cumparare el a creditat într-un fel statul, prin intermediul furnizorului sau, pentru care taxa colectata devine exigibila.

De regula, perioada fiscala este luna calendaristica. Prin derogare, Codul fiscal prevede ca pentru persoanele impozabile care nu au depasit în cursul anului precedent o cifra de afaceri din operatiunile taxabile si/sau operatiuni scutite cu drept de deducere de 100000 Euro inclusiv, perioada fiscala este trimestrul.

Regularizarea si rambursarea taxei

Dupa determinarea taxei de plata sau a sumei negative a taxei (negativa din punct de vedere al bugetului) urmeaza sa se efectueze regularizarile prin decontul de TVA. Calculele se fac, de fiecare data, cumulativ, tinând seama de soldul din perioada fiscala precedenta.

Daca prin decontul lunii precedente s-a stabilit un sold al sumei negative pentru care nu s-a cerut rambursarea (rambursarea nu poate fi solicitata daca suma negativa este mai mica de 50 de milioane lei inclusiv), acest sold se reporteaza în decontul lunii urmatoare.

La soldul reportat se adauga suma negativa a taxei stabilita pentru perioada de raportare, stabilindu-se astfel suma negativa cumulata.

Se determina apoi taxa de plata cumulata pentru perioada expirata prin adaugarea la taxa de plata aferenta acestei perioade a sumelor neachitate la buget din obligatiile de plata ale lunii anterioare.

Prin compararea taxei pe valoarea adaugata de plata cumulata cu taxa negativa cumulata se stabileste soldul de plata sau soldul sumei negative.

Soldul de plata trebuie varsat la buget, iar pentru soldul sumei negative se poate solicita rambursarea sau, în caz contrar, el se va reporta în decontul perioadei fiscale viitoare. Aceasta solicitare de rambursare se face prin simpla bifare a casetei corespunzatoare din decontul de TVA, acesta reprezentând si cererea de rambursare.

Solutionarea deconturilor cu sume negative de TVA cu optiunea de rambursare se face în conformitate cu OMFP nr. 338-2004. Potrivit acestui ordin deconturile sunt supuse unei analize de risc care se desfasoara în mai multe etape si are drept scop final încadrarea fiecarui platitor, în functie de comportamentul sau fiscal si în functie de riscul pe care acesta îl reprezinta pentru administratia fiscala.

Prima etapa a analizei de risc se desfasoara anual si consta în stabilirea Standardului Individual Negativ (SIN-ul) pentru fiecare platitor. SIN-ul reprezinta suma maxima a TVA ce poate fi rambursata fara control documentar sau tematic, riscul acestei rambursari fiind considerat acceptabil de catre administratia fiscala. Operatia se realizeaza în cursul lunii august, dupa centralizarea datelor din Bilantul anual, având în vedere datele din deconturile aferente perioadei de referinta, precum si modul de îndeplinire a obligatiilor fiscale în aceeasi perioada.(perioada de referinta fiind august an anterior si iulie an curent în cazul platitorilor lunari si octombrie an anterior iulie an curent în cazul platitorilor trimestriali).

La stabilirea SIN-ului se va proceda astfel:

SIN-ul se stabileste la valoarea 1, iar rambursarea se face numai în urma controlului fiscal în urmatoarele cazuri:

o       pentru platitorii ce au înscrise fapte în cazierul fiscal;

o       pentru platitorii care au ca obiect principal de activitate si îsi desfasoara activitatea în domeniul productiei si-sau comertului cu ridicata de bauturi alcoolice, comert cu ridicata de material lemnos si de constructii, al comertului cu ridicata de deseuri;

o       pentru platitorii nou înfiintati;

o       pentru platitorii pentru care nu exista toate datele necesare întocmirii Fisei de calcul SIN;

o       pentru platitorii la care în urma calcularii SIN-ul este negativ (suma TVA colectata este mai mare decât suma TVA deductibila în perioada de referinta).

Pentru platitorii nou înfiintati care prezinta trei luni consecutiv deconturi cu sume negative cu optiune de rambursare, solutionate cu control anticipat si la care nu au fost stabilite diferente de taxa cu ocazia acestor controale, SIN-ul se stabileste ca medie aritmetica a sumelor solicitate la rambursare prin deconturile respective.

În cazul celorlalti platitori SIN-ul este stabilit în doua faze:

o       în prima faza se stabileste SIN-ul brut care reprezinta diferenta între media TVA-ului colectat si media TVA-ului deductibil în perioada de referinta;

o       în faza a doua SIN-ul brut se corecteaza cu indicele de inflatie prognozat pentru anul în care se calculeaza SIN-ul. Apoi SIN-ul final se stabileste prin ajustarea sumei astfel obtinute în functie de punctajul obtinut pe baya indicatorilor.

A doua etapa a analizei de risc consta în compararea sumelor negative solicitate pentru rambursare pentru deconturile depuse de platitori cu SIN stabilit putând rezulta urmatoarele situatii:

deconturi cu sume negative de TVA solicitate de rambursare, cu risc mic (suma solicitata la rambursare fiind mai mica sau egala cu SIN-ul). În consecinta sistemul informatic de analiza va edita automat Decizia de rambursare a TVA si Fisa de calcul a SIN. Dupa aprobarea deciziei de catre conducatorul unitatii fiscale suma respectiva va fi rambursata platitorului.

deconturi cu sume negative de TVA cu sume solicitate la rambursare cu risc mediu. Este cazul în care suma solicitata la rambursare este mai mare decât SIN-ul final, editându-se automat Fisa de analiza de risc. Dupa completarea fisei si acordarea punctajului prevazut, deconturile cu sume negative cu optiune de rambursare se clasifica în:

v    deconturi cu risc scazut, daca se obtine un punctaj între 0 si 60 pentru fiecare dintre perioadele din care provine suma negativa solicitata la rambursare;

v    deconturi cu risc mare, daca se obtine un punctaj între 60 si 200 pentru cel putin una din perioadele din care provine suma solicitata la rambursare.

Deconturile cu sume negative de TVA cu optiune de rambursare cu risc scazut se solutioneaza pe baza analizei individuale. Aceasta analiza este efectuata de persoanele împuternicite din cadrul compartimentului de solutionare a deconturilor negative de TVA si se bazeaza pe documentele suplimentare solicitate în scris platitorului din care sa rezulte justetea sumelor solicitate la rambursare.(balante de verificare, facturi fiscale aferente cumpararilor sau investitiilor facute, alte documente justificative).

În cazul în care diferenta de suma poate fi justificata si clarificata de catre persoana împuternicita din cadrul compartimentului de specialitate al unitatii fiscale, acesta întocmeste nota privind rezultatul analizei, iar dupa aprobarea acesteia de catre conducatorul unitatii fiscale se întocmeste Decizia de rambursare a TVA.

În cazul în care sumele suplimentare solicitate la rambursare nu pot fi justificate sau clarificate, precum si în cazul Deconturilor cu sume negative de TVA cu optiune de rambursare cu risc mare, deconturile însotite de Fisa de calcul al SIN-ului, Fisa de Analiza si Nota privind rezultatul analizei se transmit catre compartimentul de Control Fiscal din cadrul unitatii fiscale în vederea efectuarii unui control fiscal partial sau total, urmând ca dupa întocmirea si transmiterea Raportului de Inspectie Fiscala de catre compartimentul de control, în functie de constatari, sa se emita Decizia de Rambursare a TVA.

În cazul marilor contribuabili rambursarea TVA se face cu control ulterior, aparând aici o discriminare negativa pentru ceilalti contribuabili.

Termenul legal de solutionare a decontului cu optiunea de rambursare este de 45 zile de la depunerea acestuia la organul fiscal.

Plata taxei stabilite prin decontul de TVA trebuie sa se efectueze pâna la data la care acest decont trebuie depus la organele fiscale, respectiv pâna la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare perioadei fiscale de raportare (lunii expirate sau trimestrului expirat pentru cei care deconturile se întocmesc trimestrial).

Pentru importurile de bunuri taxa se plateste la organele vamale cu exceptia importului de masini, utilaje si instalatii destinate investitiilor si a materialelor prime si materialelor consumabile care nu se produc în tara sau sunt deficitare, pentru care importatorii pot solicita eliberarea unui certificat de exonerare de la plata în vama a TVA. Un astfel de certificat se elibereaza de catre organele fiscale numai persoanelor care nu au obligatii bugetare restante. Cei care le obtin evidentiaza ca TVA aferente bunurilor importate în decontul de TVA atât ca taxa colectata cât si ca taxa deductibila.

Rambursarea soldului sumei negative a TVA se efectueaza de organele fiscale, în conditiile si potrivit procedurilor stabilite prin normele procedurale în vigoare.

Pentru operatiuni scutite de taxa pe valoarea adaugata cu drept de deducere, persoanele neînregistrate ca platitori de TVA pot beneficia de rambursarea taxei pe valoarea adaugata, potrivit procedurii prevazute prin norme.