TAXA PE VALOARE ADĂUGATĂ

Concepte generale privind taxa pe valoare adaugata

Taxa pe valoare adaugata este un impozit indirect, aparut relativ de curând în peisajul sistemelor fiscale din diferite state.Acest impozit are o arie de raspândire destul de larga la nivelul globului.Pe parcursul timpului, de la aparitia lui în anul 1954, tot mai multe state au manifestat interes pentru introducerea lui în sistemul fiscal propriu.

La baza aparitiei taxei pe valoare adaugata sta impozitul pe circulatia marfu- rilor.Trecera la taxa pe valoare adaugata a facut posibila evitarea impozitarii în casca-

da a circulatiei marfurilor.

Dupa cum am mentionat anterior, taza pe valoare adaugata a aparut pentru prima data în Franta în anul 1954, în sfera de actiune a acesteia fiind incluse serviciile si comertul cu ridicata.Ulterior, sfera de aplicare a taxei pe valoare adaugata a fost extinsa si asupra altor activitati, în special asupra comertului cu amanuntul.

Concomitent cu Franta si alte state ale lumii au introdus taxa pe valoare adaugata, iar în Uniunea Europeana organele de decizie au declarat acest impozit ca impozit general pentru state, mergând ulterior pe linia armonizarii legislatiei tarilor comunitare. O cota prelevata din taxa pe valoare adaugata colectata de statele Uniunii Europene constituie un venit al bugetului Uniunii.

Taxa pe valoarea adaugata este un impozit indirect deoarece se aplica pe fiecare stadiu al circuitului economic al produsului final, asupra valorii adaugate realizate de producatori, inclusiv asupra distributiei catre consumatorul final.

În economia mondiala taxa pe valoare adaugata este un fenomen relativ nou, acest impiozit fiind adoptat la initiatiativa lui Maurice Laure în 1954 de Franta.

Ideea dominanta a trecerii la taxa pe valoare adaugata a fost ca aceasta sa se substituie diverselor taxe asupra cifrei de afaceri, ca taxa unica platita în diferitele stadii ale productiei de catre producatori, nefiind însa o taxa cumulativa.

Astfel, fiecare producator este autorizat sa deduca taxa pe valoare adaugata

suportate anterior procesului de productie proprii.

Noutatea sistemului introducerii taxei pe valoare adaugata consta în aceea c&# 151d37b 259;

taxele deduse vizau atât cheltuielile cu materii prime încorporate atât în produs,cât

si în cheltuielile cu investitiile.

În timp ce primele deduceri aveau caracter fizic ( încoraporarea materilor prime in produsul finit), cele privind investitiile aveau caracter financiar.

Trecerea la taxa pe valoare adaugata a presupus suprimarea taxelor asupra productie si a tranzactiilor, a taxelor unice asupra prestatiilor, a taxelor locale si reasezarea lor sub forma taxei pe valoare adaugata.S-a realizat asfel un sistem

fiscal indirect simplificat, cuprinzând suma taxei pe valoare adaugata ca tip de impozit. Acest sistem asigura o mai mare neutralitate fiscala punând capat distorsiu

nilor economice care erau generate de taxa asupra tranzactiilor al carui caracter cumulativ favorizeaza circuitele scurte în detrimentele celor lungi.

În Europa, la zece ani dupa semnarea Tratatului de la Roma (1957) care pune bazele Comunitatii Economice Europene, au fost adoptate doua directive care au pus bazele unui sistrem standardizat pentru acest tip de impozit.

Comunitatea Economica Europeana emite un numar impresionant de directive privind taxa pe valoare adaugata, cea mai importanta fiind cea de-a sasea directiva a Consiliului adopatata pe 17 mai 1977, prin care se cere armonizarea tarilor comunitatii în acest domeniu.

Directivele care au urmat, unele au fost adoptate de Consiliul de Ministrii consolidând legislatia comunitatii, iar altele sunt înca înregistrate ca propuneri sau

sunt în curs de examinare de catre Consiliu.Astfel, astazi toate tarile comunitatii europene trebuie sa foloseasca taxa pe valoare adaugata pentru a se conforma Directivei Comisiei Europene, care a urmat recomandarii facute de Comitetul financiar si fiscal al Comunitatii Economice Europene.

Instituirea acestuia s-a impus din necesitatea crearii si perfectionarii unui sistem fiscal care sa corespunda principiilor generale ale impunerii: echtate fiscala, randament fiscal, satisfacerea unor cerinte economice si social politice si obiectivelor de politica fiscala.

În prezent taxa pe valoarea adaugata in forma ei cuprinzatoare reprezinta o parte importanta a sistemelor fiscale din circa 70 de state ale lumii.

Taxa pe valoare adaugata reprezinta o taxa de consumatie cu caracter general sub forma unui impozit indirect, care se aplica o singura data produselor, indiferent daca sunt bunuri de consum sau mijloace de productie, precum si serviciilor urmând natura acestora.

Taxa pe valoare adaugata se aplica asupra tranzactiilor fiecarui stadiu al circuitului economic si reprezinta un venit al bugetului de stat, determinata ca diferenta între taxa aferenta bunurilor si servicilor achizitionate pentru a le utiliza în activitatea economica (input tax) si taxa aferenta vânzarilor de bunuri si servicii ale subiectilor impunerii (output tax).

În analiza financiara, taxa pe valoare adaugata este definita ca diferenta dintre productia exercitiului si marja comerciala, pe de-o parte si consumul intermediar, pe de alta parte. Aceasta definitie este destul de riguroasa, chiar daca în cadrul productiei exercitiului se agrega elemente eterogene din punct de vedere al evaluarii: productia vânduta, evaluata la pret de vanzare;productia stocata si productia imbilizata evaluata la pret de productie.Aceasta eterogenitate a evaluarilor este evitata în reglementarile specifice TVA-ului unde se precizeaza ca, în vederea calculului taxei, valoarea adaugata este echivalenta cu diferenta dintre vânzarile si cumpararile din acelasi stadiu al circuitului economic, excluzându-se deci productia stocata ( în sens fiscal conceptul de valoare adaugata este mai restrictiv decât cel din contabiliattea nationala).

De regula sub incidenta acestui impozit intra:

livrari de bunuri, atât catre terti, cât si pentru consumul propriu;

achizitii de bunuri;

prestari de servicii;

bunurile importate.

De asemenea, din punct de vedere fiscal sunt impozabile si unele operatiuni supuse vânzarii sau cumpararii cum ar fi în cazul creditelor pentru consum, al schimbului, al cesiunii de marfuri, în general al oriarei tranzactii referitoare la trnsformarea proprietatii unui bun material.

În principiu nu sunt impozabile:

exportul;

prestatiile efectuate de liber profesionisti;

prestatiile cu caracter financiar-bancar;

cultura etc.

Din punct de vedere tehnic, TVA este un impozit multilateral colectat asupra vânzarilor în faza de productie sau distributie, precum si asupra importului.

Aceasta taxa se aplica numai asupra valorii adaugate de catre fiecare participant în procesul de productie si distributie si respectiv asupra diferntelor dintre pretul vânzare si achizitie, ceea ce reprezinta valoarea proprie prelucrari.

În pricipiu consumatorul final este cel care suporta plata impozitului.

În fapt fiecare veriga a lantului prin care trece produsul înaintea consumului final plateste taxa, dar numai asupra valorii adaugate.Acest lucru permite exonarea tuturor consumurilor interne si plata aceleiasi sume drept impozit asupra produselor sau serviciilor indiferent de lantul comercial care poate fi direct de la consumatorul final sau prin intermedierea unui vânzator angrosist sau al vânzarii cu amanuntul.

Asfel platitorul legal de TVA este vanzatorul, el aduga TVA la pretul bunurilor vândute, dar suporta cota parte ce revine cumparatorului final potrivit mecanismului general al impozitului indirect.

Caracteristicile si tipurile de TVA

Printre caracteristicile cele mai importante ale ascestui impozit, care-i recomanda aplicarea în conditiile unei economii de piata libere, se pot enumera  :

Universalitatea (sfera de aplicare) impozitului

Teritorialitatea impozitului

Deductibilitatea impozitului

Transparenta impozitului

Unicitatea impozitului

Fractionalitatea platii impozitului.

Exigibilitatea TVA

1. Universalitatea (sfera de aplicare) impozitului

Taxa pe valoare adaugata respecta principiul universalitatii impunerii deoarece, cu exceptiile prevazute de lege, se aplica asupra tuturor operatiunilor cu plata si asimilate acestora, efectuate, în mod independent, de catre persoanele fizice si juridice.

Teritorialitatea impozitului

Teritorialitatea impozitului se refera la locul unde are loc impunerea circulatiei bunurilor si serviciilor. La stabilirea teritorialitatii taxei pe valoarea adaugata stau la baza principiile originii si destinatiei.

În cazul aplicarii principiului originii se tine cont de valoarea adaugata tuturor bunurilor indigene.

2.1 Principiul originii

Principiul originii în stabilirea taxei pe valoarea adaugata determina sa fie supuse impozitarii atât bunurile care vor fi produse si consumate în tara, cât si bunurile care vor fi produse si exportate. Deci, se impoziteaza valoarea adaugata

obtinuta pe teritoriul national, indiferent de destinatia bunurilor. În acest caz, importurile de bunuri nu sunt supuse taxei pe valoarea adaugata deoarece la momentul importului acestea nu au creat valoare pe teritoriul national.

Sistemul aplicarii taxei pe valoare adaugata având la baza principiul originii este compatibil cu calculul taxei pe valoarea adaugata pe venit, altfel spus, cota taxei pe valoarea adaugata se aplica asupra diferentei dintre volumul vânzarilor si volumul achizitilor de la alte firme.

2.2 Principiul destinatiei

În cazul aplicarii principiului destinatiei la impozitarea cu taxa pe valoarea adaugata are loc impunerea valorii adaugate pentru bunurile consumate pe teritoriul national, indiferent daca aceasta valoare adaugata este realizat în tara sau în strainatate. Ca urmare a aplicarii acestui principiu are loc impunerea consumului intern, indiferent daca provine din productie proprie sau din import.[6]

Acest sistem de calcul al taxei pe valoarea adaugata, plecând de la principiul destinatiei, este folosit în marea majoritate a statelor care au adoptat acest impozit indirect.

Prin aplicarea taxei pe valoarea adaugata se ofera posibilitatea deducerii taxei pe valoarea adaugata platita anterior din taxa pe valoarea adaugata colectata ca urmare a vânzarii bunurilor si prestarii serviciilor, taxa pe valoarea adaugata care este datorata statului reprezentând diferenta dintre taxa colectata si taxa achitata ca urmare a cumpararilor sau beneficierii de prestarea unor servicii. Exista si unele exceptii de la aplicarea acestui principiu, care se refera la neacordarea dreptului de deducere a taxei pe valoatea adaugata platita la aprovizionare (reglementate expres prin actele normative), însa, ca regula generala, putem retine deductibilitatea taxei pe valoarea adaugata.

3. Transparenta impozitului

Transparenta impozitului intervine datorita faptului ca TVA datorata statului de catre un agent economic este aferenta valorii adaugate de el la bunul respectiv.

Taxa pe valoarea adaugata nu respecta principiul egalitatii impunerii, deoarece nu tine cont de veniturile sau averea contribuabilului. Aceasta este egala pentru toti contribuabilii în ceea ce priveste cota de impunere.

De asemenea, aplicarea taxei pe valoarea adaugata de catre state, nu trebuie sa deduca la aparitia de fenomene inflationiste.

4. Fractionalitatea platii impozitului

Datorita fractionalitatii platii taxei pe valoarea adaugata, statul poate sa procure resursele necesare desfasurarii activitatii sale treptat, pe masura realizarii bunului, nefiind nevoie sa astepte pâna la vânzarea finala.

În tara noastra, în conditiile trecerii la economia de piata si ca urmare a urmaririi alinierii fiscalitatii la practica tarilor dezvoltate, impozitul pe circulatia marfurilor, care functiona ca un impozit indirect, a fost înlocuit cu taxa pe valoarea adaugata.[7]

Unicitatea impozitului

Se observa ca si la noi în tara se respecta principiul unicitatii impozitului. Ca urmare a acestui fapt, taxa perceputa în final fiind egala cu cea rezultata prin aplicarea cotei de impozitare asupra întregii valori finale pe care o capata produsul în faza transmiterii sale în proprietatea consumatorului final.

De asemenea se respecta si fractionalitatea platii impozitului, taxa pe valoarea adaugata fiind perceputa fractionat la trecerea de la un stadiu la altul, în functie de valoarea adugata la fiecare stadiu al circuitului economic parcurs de produs. Cuantumul taxei pe valoare adaugata se stabileste în ultima faza prin care produsul circula da la aparitia sa pâna în momentul trecerii la consumatorul final. Perceperea taxei are loc fragmentat, în fiecare faza a circuitului economic, corespunzator cu valoarea care i se adauga în fiecare faza a circuitului.

6. Exigibilitatea TVA

Ca regula generala exigibilitatea ia nastere la livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor.

Exigibilitatea este un element deosebit de important al taxei pe valoare adaugata, în functie de care se determina momentul în care ia nastere, pe de-o parte obligatia agentului economic de a plati taxa, iar pe de alta parte, dreptul organelor fiscale de a pretinde, la o anumita data, plata taxei datorata bugetului de stat.

Faptul generator este folosit în practica pentru determinarea regimului aplicabil în caz de schimbare a legislatiei.

Exigibilitatea este dreptul organelor fiscale de a pretinde platitorului, la o anumita data, plata taxei datorata bugetului de stat.

Conform Codului Fiscal, faptul generator al taxei reprezinta faptul prin care sunt realizate conditiile legale, necesare pentru exigibilitatea taxei.

Taxa pe valoarea adaugata devine exigibila atunci când autoritatea fiscala devine îndreptatita, în baza legii, la un moment dat, sa solicite taxa pe valoarea adaugata de la platitorii taxei, chiar daca plata acesteia este stabilita prin lege la o alta data. [8]

Faptul generator al taxei intervine si taxa devine exigibila, la data livrarii de bunuri sau la data prestarii de servicii, cu exceptiile prezentate mai jos.

Exigibilitatea taxei pe valoarea adaugata este anticipata faptului generator si intervine:

a) la data la care este emisa o factura fiscala, înaintea livrarii de bunuri sau a prestarii de servicii;

a)     la data încasarii avansului, în cazul în care se încaseaza avansuri înaintea livrarii de bunuri sau a prestarii de servicii. Se excepteaza de la aceasta prevedere avansurile încasate pentru plata importurilor si a drepturilor vamale stabilite, potrivit legii, si orice avansuri încasate pentru operatiuni scutite de taxa pe valoarea adaugata sau care nu sunt în sfera de aplicare a taxei. Prin avansuri se întelege încasarea partiala sau integrala a contravalorii bunurilor sau serviciilor, înaintea livrarii, respectiv a prestarii.

De regula, taxa pe valoare adaugata este exigibila la realizarea faptului generator.

În principiu, faptul generator de taxa si exigibilitatea taxei intervin concomitent, în momentul în care se efectueaza livrarea bunului sau prestarea serviciului, ori importul.

Din punct de vedere contabil taxa pe valoare adaugata este o taxa care cuprinde toate fazele circuitului economic, respectiv productia,serviciile si distributia pâna la vânzarea catre consumatorii finali inclusiv.

Din punct de vedere fiscal taxa pe valoare adaugata este un impozit indirect care se stabileste asupra operatiunilor privind transferal proprietatii bunurilor si asupra prestarilor de servicii. Este o taxa unica ce se percepe în mod fractionat corespunzator valorii adaugate la fiecare stadiu al circuitului economic.

Tipuri de TVA

În vederea determinarii TVA ca obligatie de plata fata de bugetul de stat distingem mai multe etape, corespunzator carora mai multe tipuri de taxa pe valoare adaugata, si anume:

1.Taxa colectata - care reprezinta taxa aferenta livrarilor de bunuri si/sau prestarilor de servicii taxabile, efectuate de persoana impozabila, precum si taxa aferenta operatiunilor pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei conform legii pentru operatiuni taxabile.

2.Taxa deductibila - reprezinta suma totala a taxei datorate sau achitate de catre o persoana impozabila pentru achizitiile efectuate.

3.Taxa de dedus - reprezinta taxa aferenta achizitiilor care poate fi dedusa conform regimului deducerilor stabilit prin lege.

4.Taxa dedusa - reprezinta taxa deductibila care a fost efectiv dedusa.

1.4 Avantajele si dezavantajele TVA

Impozitul unic încasat fractionat are câteva avantaje evidente:

- fiecare platitor, pentru a-si putea recupera impozitul din amonte este interesat sa încaseze cât mai grabnic impozitul din aval, astfel ca TVA nu incita la evaziunea fiscala în aceeasi masura ca impozitele asupra productiei;

- nu mai creeaza distorsiuni fiscale în detrimentul celor cu faze multiple de prelucrare si comercializare, asa cum se întâmpla în cazul impozitului multifazic asupra tranzactiilor;

- permitând deducerile aferente imobilizarilor, se evita dubla impozitare a cheltuielilor pentru investitii (în momentul achizitionarii utilajelor si în momentul vânzarii marfurilor în costul carora este inclus amortismentul), asa cum se întâmpla la impozitul asupra productiei;

- permite calculul exact al impozitului ce trebuie rambursat exportatorului si o impozitare corecta a produselor importate

Într-o economie normala, unde aprovizionarea, productia si comercializarea produselor finite se desfasoara ritmic, TVA incita la o activitate performanta în toate aceste stadii. Cumparatorul are interesul sa-si optimizeze stocurile, apropiind cât mai mult momentul aprovizionarii de acela al lansarii lor în fabricatie; producatorul este interesat sa produca rapid, cu costuri cât mai mici si la o calitate corespunzatoare pentru a fi competitiv pe piata, iar furnizorul interesat sa-si vânda cât mai grabnic marfurile produse si sa le încaseze rapid, dat fiind faptul ca el datoreaza TVA la livrarea marfurilor si nu la încasarea acestora.

În felul acesta, prin eforturi conjugate, se reduce perioada de imobilizare a sumelor platite ca TVA în momentul cumpararii marfurilor, vânzând cât mai grabnic propriile produse si recuperând din TVA colectat pe cel deductibil.

Pe lânga avantajele evidente, TVA are si unele neajunsuri propri impozitelor indirecte. Este vorba mai întâi de regresivitatea sa în raport cu marimea veniturilor consumatorului, fiind mai greu de suportat decatre cei cu venituri mici si familii numeroase. Prin scutirea sau impozitarea cu cote reduse a produselor vitale si prin suprataxarea veniturilor nemetrica a consumului de lux cu incovenient a fost în parte corectat.

Pe de alta parte TVA poate exercita o presiune inflationista daca salariile se indexeaza în raport cu evolutia preturilor.

În ciuda complexitatii metodelor de impozitare, avantajele impozitului unic încasat fractionat sunt evidente ; datorita acestora modelul francez de impozitare a valorii adaugate s-a generalizat în tarile UE, iar în prezent se aplica în peste 70 de tari.

Avînd in vedere ca taxa pe valoare adaugata este un impozit pe care îl platesc fractionat întreprinderile în drumul parcurs de bunuri si servicii pâna la consumatorul final, fiind suportata de acesta din urma, se considera ca ofera unele avantaje din punct de vedere fiscal:

garanteaza neutralitatea între filierele de productie si cele de distributie în interiorul unei tari;

asigura neutralitatea externa în sensul ca bunurile din import sunt supuse taxei în acelesi condisii ca bunurile provenite din tara si exportul este scutit de TVA;

reduce riscul de frauda prin posibilitatea de a proceda la un control încrucisat.

Sunt în principal patru motive care pledeaza pentru alegerea TVA în loc de a recurge la o colectare finala a taxei în stadiul vânzarii cu amanuntul.Acestea sunt:

capacitatea de acoperire potetiala a taxei

posibilitatea de a distinge mijloacele de productie de bunurile de consum

posibilitatea de a efectua ajustari corecte ale linilor de impozit si flexibilitate din punct de vedere administrative

La aceste motive se mai adauga si o serie de facilitati care sa stimuleze interesul agensilor economici:

restrângerea operatiunilor incluse în sfera de aplicare prin eliminarea circulatiei interne din cadrul societasii comerciale, a actiunilor de sponsorizare, a activitasii desfasurate în zonele libere;

majorarea plafonului de scutire de la 10-50 milioane la CA/an si acordarea dreptului de deducere a TVA aferenta stocurilor existente la data la care agentul economic devine platitor de TVA;

scutirea de la garantarea TVA aferenta importului în regim de leasing;

amânarea platii în vama pentru masini, utilaje, materi prime si materiale pentru productie;

neimpozitarea dobânzii aferente vânzarii cu plata în rate;

stimularea vânzarii produselor prin neimpozitarea bunurilor promotionale acordate în acest scop;

scutirea de tva a bunurilor din import aduse de investitorii straini ca aport de capital;

scutirea TVA a bunurilor de import provenite sau finantate din surse externe si acordarea cotei de 0 pentru obiectivele realizate pe teritoril României din acelesi surse;

degradarea costurilor de produse aferente unor bunuri ce au fost scutite de TVA prin introducerea cotei reduse de 9%.

Dezavantaje:

Impozitul pe vanzarea cu amanuntul întampina dificultati în distingerea dintre bunurilor de consum si mijloacele de productie. Imposibilitatea impozitului pe vânzarea cu amanuntul de a distinge efectele între mijloacele de productie si bunurile de consum (în practica multe mijloace de productie sunt impozitate).Aceasta ar descuraja investitiile de capital si deci, cresterea economica.