TIPURI DE CURSURI VALUTARE
a) Cursuri Oficiale : stab unilateral de catre B Centrala respective, ele apropiindu-se de raportul real dintre monede desi declarative intotdeauna se pretinde ca ele coincide cu acel raport.
In timpul folosirii paritatii metalice 212e47c cand monedele erau diferite pe baza de aur aceste cursuri erau fixe, ele erau fol in tarile cu moneda neconvertibila si unde nu era organiz o piata valutara interna. Era fol la cumpararile si vanzarile de valuta, la decontarile interne si la diverse evaluari.
b) Cursuri Fixe : au fost acele cursuri stab de B Centrala in urma interventiei acesteia pe piata valutara.
c) Cursuri Fluctuante : cursuri care oscilau liber dar numai intre anumita limite statul intervenind cand aceste limite erau depasite.
d) Cursuri Flexibile: cele stab liber pe piata in fct de cerere si oferta.
e) Cursuri Centrale: au fost cursuri introduse de FMI in baza unui acord stab intre marile puteri financiare ale lumii in 1971 numit Acordul Smith Senian prin care se incerca o redresare a sist monetar introdus in 1974 la Conferinta de la Breton Woods din SUA.
f) Cursuri Reprezentative : cursuri fol de FMI pt a det raportul valoric dintre monedele tarilor membre si drepturile speciale de tragere.
g) Cursuri Multiple: cand pt una si aceeasi valuta, desi este aceeasi, st fol cursuri diferite in fct de natura operatiunilor, unele pt vanz-cumpa de marfuri, pt prestarile de serv in turism. Asemenea cursuri st impuse de stat. St fol in tarile cu moneda neconvertibila.
In actualul statut al FMI se prevede ca tarile membre pot alege orice sit de cursuri care corespund intereselor lor cu obligatia ca tarile sa promoveze un sist cat mai stabil de cursuri.
MASURI de PROTECTIE impotriva RISCULUI VALUTAR
- principalul dezav al cursurilor valutare flexibile este in introducerea sau majorarea unui nou risc denumit risc valutar si care consta in eventualitatea pierderii unui contract care s-ar putea produce ca urmare a deprecierii respective si in intervalul de timp dintre per semnarii contractului si per incasarii contractului respectiv.
Clauzele de protectie impotriva riscului valutar le cere exportatorilor care incearca sa nu piarda la un contract si cauta sa le promoveze inca din perioada negocierilor.
Importatorul incearca sa refuze primirea unor astfel de clauze dar nevoia de o anumita marfa sau serv ii der sa accepte clauza chiar daca profitul este mai mic.
Acest tip de clauze se numesc Clauze Asiguratorii sau clauze de consolidare valutara.
Dintre acest tip de clauze fol de-a lungul timpului enumeram
a) Clauza Aur : fol in per in care monedele erau definite pe baza de aur, cursul fiind stab pe baza paritatilor metalice. Clauza aur consta in prevederea ca o anumita valuta fol in ctr are un anumit continut de aur la semnarea ctr si precizarea ca la scadenta plata se va face intr-o suma care sa repr aceeasi cantitate de aur.
b) Clauza Valutara : este fol in per in care s-a renuntat la definirea valutelor in fct de cantit de aur si conta in precizarea cursului valutei de ctr fata de o alta valuta considerata m stabila (valuta forte) deci la scadenta plata se va face intr-o suma coresp m mare decat cea de la semnarea contractului. Premiza acestei clauze porneste de la ideea ca un curs al valutei de ctr si a valutei forte st stabile. Dar cum intre timp flotarea valutelor in fct de cerere si oferta s-au generalizat nu se mai fol o singura valuta forte ci mai multe, adica un cos de valute.
c) Clauza Drepturilor Speciale de Tragere (DST) datorita modului de stab a cursului unui DST acesta fiind o moneda compozita? stabilita si ea pe baza unui cos de valute DST-ul este socotit actualmente una dintre valutele cele mai stabilite.
d) Indexarea Preturilor este o masura care prevede ca plata intr-un contract se face in fct de indicele preturilor din tara cumparatorului sau de pe piata internationala.
Odata cu negocierea contractului pot sa apara sit in care importatorii sa nu accepte introducerea de clauze de consolidare valutara pt protectia impotriva riscului valutar.
De-a lungul anilor s-au gasit posibilit de recuperare a unor pierderi provocate de riscul valutar dintre acestea enumeram:
a) avansurile si intarzierile - este o procedura veche de cand lumea in sensul ca se incearca a se plati datoriile cat m tarziu dar in limite legale si in acelasi timp de a incasa sumele cuvenite cat m repede posibile.
b) creditele paralele - adica incercarea de a compensa ceea ce pierzi la un ctr in care esti in pozitia de creditare cu sit inversa a unui credit in care esti in pozitia de debitor.
c) acoperirea la termen - consta in incheierea de catre creditorul furnizor a carui creanta la termen se poate schimba intr-o moneda ce se poate deprecia, a unei tranzactii de vanz la termen cu precizarea ca la scadenta aceasta suma va fi fol pt plata datoriei angajate la termen. In acest fel pierderea suferita din deprecierea creantei este recuperata de creditorii din operatiuni de vanz la termen.
d) clauza de consolidare a valorii ctr de export prin stab platii in marfuri a exportului si consta in previzarea la semnarea ctr ca plata se face intr-o anumita cantitate intr-o anumita mf si in prevederea ca la scadenta indiferent de situatia pretului marfurilor exportatorul va primi aceeasi cantitate.
Masurile de protectie impotriva riscului valutar cat si posibilit de recuperare a unor eventuale pierderi nu asig niciodata o protectie sigura si integrala. Este motivul pt care stab cursurilor valutare este principalul deziderat al exportatorilor.
|
