TRANSFERUL DE DEBIT
Transferul de debit (engl. debit transfer) este ca, si cel de credit, tot o plata amanata si un transfer de creanta asupra bancii, cu deosebirea ca, de data aceasta, creditorul este acela care initiaza plata si numai depinde de vointa debitorului. Aceasta caracteristica face transferul de debit mai atractiv decat cel de credit si ca urmare este in continuu castig de piata, mai ales anumite variante ale acestuia care se preteaza la servicii cu repetabilitate.Transferul de debit imbraca forma debitului direct, platilor programate, cecului si biletului la ordin.
4.1 DEBITUL DIRECT
Debitul direct (engl. direct debit) este tipul de transfer de debit prin care bancile sunt autorizate de clientii platitori sa efectueze automat decontarea serviciilor din conturile lor la simpla cerere a furnizo 212l113c rilor si de transfer a sumelor la bancile acestora. Pentru efectuarea acestor plati este necesar sa se asigure un cadru juridic intre participantii la tranzactii si intre acestia si bancile lor privind derularea operatiunilor, astfel: intre furnizor si debitor se incheie o conventie privind dreptul furnizorului de a initia plata fara acordul prealabil al debitorului; intre banca platitoare si debitor se incheie o conventie de mandat privind acceptul debitorului pentru plata din cont fara ordinul expres al acestuia; si intre banca colectoare si furnizor se incheie un angajament privind debitarea directa. In acest fel, banca platitoare devine mandatarul debitorului de a executa instructiunile de plata primite de la furnizor in favoarea acestuia. Mandatul devine un act juridic intrucat se transfera anumite drepturi de dispozitie altei persoane decat proprietarul fondurilor si care are carcter permanent pana la revocarea acestuia de catre debitor. Un asemenea procedeu se foloseste in special pentru plata serviciilor cu carcter de repetabilitate ca: energia electrica, telefon, gaze, apa etc.
Avantajele pentru ambii parteneri sunt substantiale, in sensul ca furnizorii isi pot incasa creantele la termen, ceea ce este un deziderat al acestora, iar beneficiarii dispun de o modalitate destul de comoda de descarcare de obligatie pentru serviciile prestate. Dezavantajul il constituie posibilitatea aparitiei unor debite nereale care se deconteaza automat inainte de clarificarea acestora. In practica s-a adoptat procedeul ca decontarea sa aiba loc la un anumit interval de la facturare, perioada in care eventualele neconcordante sa se clarifice.
Din punct de vedere operational, relatiile de decontre se stabilesc intre banca colectoare (banca furnizorului) si bancile platitoare unde debitorii au conturile. Banca colectare transmite fisierele electronice cu debitorii, conturile si sumele de plata fiecarei banci platitoare si primeste de la acestea fondurile, prin intermediul casei de compensare, pe care le inregistreaza in contul furnizorului. In Romania, decontarea are o anumita particularitate in sensul ca ambii parteneri trebuie sa aiba conturile deschise la aceiasi banca. Schema unei astfel de decontari se prezinta mai jos.
Schema 4.1 Debitul direct
Beneficiar
(furnizor)
(platitor)
(4) Factura
(2) Mandat (5) Fisier plati (3) Angajament
Banca
Debitare Creditare
(6) Debitare cont (7) Creditare cont
platitor beneficiar
In vederea decontarii, partenerii incheie mai intai o conventie de plata prin debit direct (1), apoi debitorul incheie cu banca un mandat de debitare directa (2), iar furnizorul incheie tot cu banca un angajament de debitare directa (3). Furnizorul emite factura catre client (4) si ulterior transmite documentatia de incasare la banca, respectiv fisierul electronic de plati cu denumirea clientilor, conturile acestora si sumele datorate (5). Banca emite o nota contabila de debitare a conturilor curente ale platitorilor si creditare a contului curent al furnizorului pe baza careia se fac operatiunile in conturi (6-7) si astfel platile se finalizeaza. In cazul in care partenerii au conturi la banci diferite (situatia din alte tari) decontarea se face prin ordin de plata (mesaj electronic) emis de bancile platitoare.
Indiferent daca partenerii au conturile la aceiasi banca sau la banci diferite, operatiunea de plata nu se poate efectua la banca debitorului decat numai dupa autentificarea partii care a solicitat plata (verificarea semnaturii electronice) si autorizarea platii (verificarea disponibilului din cont si eventual a altor instructiuni). Daca debitorul nu are disponil in contul curent, plata se refuza de banca si se informeaza furnizorul. Clientii care au dificultati repetate in asigurarea fondurilor se exclud din acest procedeu intrucat produc intarzieri la plata.
4.2 PLATILE PROGRAMATE
Plata programata (engl.standing order) este o varianta a viramentului de debit in care banca platitorului accepta sa plateasca, la anumite date (decadal, chenzinal etc) o suma fixa in favoarea unui furnizor, potrivit contractului incheiat de parteneri, fara a mai fi necesare instructiuni de plata exprese. In acest sens intre banca si debitor se incheie un contract de mandat in vederea executarii unor instructiuni date in prealabil de debitor. Pria mandat, banca este autorizata sa constituie disponibilitatile necesare de fonduri sau sa asigure creditele care se impun pentru satisfacerea volumului de plati, ceea ce echivaleaza cu un management de trezorerie (cash management). Deosebirea fata de debitul direct o constituie faptul ca plata este initiata de debitor fara interventia furnizorului, urmand ca la finele lunii sa se faca regularizarea intre cei doi parteneri. Un astfel de procedeu se practica, de regula, in cazurile in care sunt livrari zilnice de materii prime si intr-un volum relativ constant, platile avand un carcter de repetabilitate.
4.3 CECUL BANCAR
Necesitatea ca transferurile de fonduri intre cei care produc bunuri si presteaza servicii si cei care le consuma sa se efectueze cat mai operativ a determinat diversificarea instrumentelor de plata. Astfel a aparut cecul, care a inlocuit in buna parte decontarea prin numerar si a devenit unul din instrumentele de plata larg acceptat, atat pe pietele locale, cat si in decontarile internationale. Potrivit statisticilor internationale, cecul detinea la finele anului 2002 in cadrul tarilor din G10 o pondere in valoarea decontarilor fara numerar de 11,8% in Canada si sub 0,1% in Elvetia si Olanda, iar in tarile din Europa Centrala si de Est de 5,9% in Romania si sub 0,1% in Slovacia si Letonia.
Datorita importantei dobandita in relatiile internationale, Comitetul Economic de pe langa Liga Natiunilor de la Geneva a elaborat in anul 1928 un set de norme privind utilizarea cecului care a constituit cadrul general juridic si tehnic in decontarile internationale. In tara noastra, cecul a fost reglementat prin Legea nr. 59/1934 asupra cecului, lege care a fost valabila pana in 1994 cand a fost modificata prin Legea nr. 83/1994.
4.3.1 CARACTERISTICILE CECULUI
Normele bancare interne definesc cecul ca un instrument de plata care se utilizeaza de titularii de conturi cu disponibil corespunzator in aceste conturi. Disponibilul in cont se poate crea printr-un depozit bancar la vedere, prin operatiuni de incasari sau prin acordarea unui credit bancar. Intr-o formulare mai concreta, cecul este un instrument de plata, scris si subscris, prin care titularul da o instructiune bancii sale de a pune la dispozitie o anumita suma de bani unei alte entitati/persoane nominalizate sau pentru retragere de numerar de catre titular. Cecul nu este moneda, el este un instrument de plata purtator al unei creante care da accesul la moneda in momentul prezentarii la plata. Ca urmare, cecul este un instrument de plata la vedere, orice mentiune contrara fiind nula.
Operatiunile cu cecuri implica cel putin trei parti: tragator, tras si beneficiar.
Mentiunile obligatorii ale cecului. Cecul este un inscris formal care pentru a fi valabil trebuie sa satisfaca anumite cerinte exprimate in formule consacrate de redactare a textului care exprima clauze cu valoare juridica. Pentru a fi valid, din punct de vedere juridic, un cec trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni obligatorii:
- denumirea de cec trebuie sa figureze pe inscris, utilizandu-se formula consacrata "platiti in schimbul acestui cec", deci formula este imperativa; denumirea de cec figureaza, de regula, in partea de sus a formularului si nu se admite pe diagonala, pe margine sau in partea de jos; in orice situatie, aceasta trebuie sa fie deasupra semnaturii tragatorului ca o confirmare a dispozitiei date bancii; lipsa denumirii de cec atrage nulitatea instrumentului.
- ordinul neconditionat de plata a unei sume de bani inscrisa pe cec (in cifre si litere) si cu mentiunea monedei; de regula, moneda este cea valabila la locul platii, respectiv pentru platile efectuate in tara noastra moneda va fi leul, iar pentru cele din strainatate moneda tarii respective; orice conditii, limitari sau contraprestatii mentionate pe cec duc la nulitatea acestuia.
- numele trasului este numele bancii platitoare care, de regula, este imprimat pe inscris;
- locul de plata, respectiv localitatea si adresa bancii unde urmeaza a se face plata pentru ca beneficiarul sa stie unde sa se prezinte pentru ridicarea sumei sau ca banca beneficiarului sa solicite plata; tragatorul poate mentiona ca loc al platii si o alta unitate bancara decat aceea a trasului, inscriind pe cec denumirea si adresa acesteia;
- data si locul emiterii, respectiv ziua, luna si anul pentru a se putea cunoaste termenul pana la care posesorul trebuie sa prezinte la plata cecul, termen dupa expirarea caruia posesorul decade din drepturile sale de regres; data mai permite constatarea capacitatii legale de plata a tragatorului in momentul aplicarii semnaturii pe cec; locul emiterii trebuie mentionat langa data, iar in cazul in care nu este precizat se considera localitatea tragatorului;
- semnatura tragatorului este explicita (nume si prenume) si olografa (scrisa de mana); pentru persoanele juridice se solicita si stampila unitaii; aplicarea numai a stampilei sau parafei fara semnatura autografa anuleaza cecul; pentru a putea trage cecuri, orice tragator trebuie sa depuna la banca unde are contul specimenul de semnatura. In figura 4.1 se prezinta formularul standard al cecului folosit in tara noastra.
Fig. 4.1 Cecul standard
Pe verso, cecul are cateva spatii pentru operatiunile de girare, adica de transmitere a cecului catre alta entitate cu toate drepturile ce decurg din acesta.
4.3.2 TIPURI DE CECURI
In circuitul bancar se folosesc mai multe feluri de cecuri diferentiate prin anumite particularitati dar care pastreaza principiile cecului standard. Aceste cecuri se pot clasifica dupa doua criterii: al beneficiarului si al modalitatii de plata.
Din punct de vedere al beneficiarului:
Cec nominativ care are inscris in textul sau numele beneficiarului si dupa dispozitia pe care o cuprinde este de doua feluri: (a) cec platibil unei anumite persoane cu sau fara clauza "la ordin" (girabil), ceea ce inseamna ca cecul poate fi transmis altei persoane, prin gir, cu toate drepturile care decurg din aceasta; clauza "la ordin" nu este obligatorie sa fie mentionata pe cec intrucat simpla inscriere a cuvantului "cec" implica prin ea insasi posibilitatea transmiterii prin gir; (b) cec platibil unei anumite persoane cu clauza "nu la ordin", inseamna ca cecul nu poate fi transmis prin gir, ci numai prin cesiune ordinara de creante.
Cec la purtator care in momentul emiterii nu se indica expres beneficiarul sau se mentioneaza "la purtator", "platiti purtatorului"; acest cec este platit purtatorului instrumentului care se prezinta la banca; un astfel de cec prezinta un risc mare de pierdere sau furt ceea ce il face mai putin atractiv.
Cecul postdatat este o varianta a cecului nominativ care are inscrisa ca data a emiterii o data ulterioara a prezentarii sale la plata si este platibil in ziua prezentarii, data de emitere considerandu-se ca si cum nu ar fi fost scrisa (se foloseste in cazul unor livrari in mai multe partizi, cecul avand rol de garantare a platii).
Dupa modalitatea de plata, cecurile pot fi: cec pentru numerar; cec virament, cec barat; cec circular; cec de calatorie.
Cecul pentru numerar se foloseste pentru obtinerea de numerar de la banca pe baza disponibilului din contul curent al titularului.
Cecul virament se utilizeaza pentru plata prin cont a bunurilor sau a serviciilor. Dintre toate tipurile de cecuri, cecul virament este cel mai larg utilizat in relatiile de decontare comerciale si necomerciale pentru ca este valabil in orice tranzactie. Intrucat in practica exista, deseori, anumite suspiciuni cu privire la capacitatea de plata a partenerului, beneficiarul solicita tragatorului o confirmare bancara pe cec din care sa rezulte expres existenta disponibilului si astfel sa fie sigur ca la prezentarea pentru incasare va primi imediat suma datorata de partener. Aceasta confirmare se da de catre tras prin expresia "cec certificat" mentionata pe cec, sub semnatura autorizata si stampila bancii, inaintea remiterii cecului catre beneficiar. Banca blocheaza suma certificata care nu mai poate fi retrasa de tragator pana la expirarea termenului de prezentare la plata a cecului. Prin certificare, trasul are obligatia ca in caz de neplata, sa despagubeasca pe posesorul cecului.
Cecul circular este un titlu de credit la ordin emis de o banca asupra unitatilor sale
bancare sau asupra altei banci. Cecul circular se foloseste in
cazul unor plati in numerar in alte localitati decat cea a clientului. Pentru a
se evita transportul personal de bani, care reprezinta un risc destul de mare,
clientul obtine de la banca unde are contul un cec circular de o anumita
valoare cu care se prezinta in localitatea de destinatie la o unitate a
aceleiasi banci sau daca nu exista la o banca corespondenta aflata in relatii
cu banca clientului si incaseaza cecul. Prin cecul circular, banca emitenta se obliga sa
plateasca cecul in favoarea beneficiarului care este si clientul sau. Plata se
poate efectua la oricare din locurile indicate pe cec de catre banca emitenta.
Sursa de fonduri o constituie disponibilitatile aflate in contul beneficiarului
la banca emitenta. De cele mai multe ori, in cecul circular, banca emitenta
este atat tragator cat si tras, iar in cazul in care sunt banci diferite intre
acestea trebuie sa existe o conventie de plati. Pentru a emite cecuri circulare
banca trebuie sa indeplineasca anumite conditii: autorizarea de catre banca
centrala; depunerea la banca centrala a unei cautiuni, in titluri de credit
garantate de stat, in valoare de 40% din totalul sumei cecurilor circulare emise
si aflate in circuit; existenta disponibilului in conturi ale primitorilor de
cecuri. Cecul circular, ca
instrument de plata, trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni obligatorii:
denumirea de "cec circular"; promisiunea neconditionata a bancii de a plati la
vedere o anumita suma de bani; numele primitorului (clientul bancii); data si
locul emiterii; semnatura autorizata a bancii. Cecul circular este valabil o
perioada de 30 zile de la emitere si se plateste la vedere. Posesorul care nu
prezinta cecul
Cecul de calatorie este tipul de cec care are inscrisa o anumita suma care se poate ridica in numerar de la o banca sau o agentie de turism ca mandatara a unei banci. Cecul de calatorie, asa cum arata si numele, se foloseste in activitatea de turism si inlocuieste transportul banilor, fiind un instrument de transformare a banilor scripturali in bani efectivi, respectiv numerar. Cecul de calatorie se poate emite in moneda locala sau valuta si poate fi pe durata determinata sau nedeterminata. Modelul unui cec de calatorie se prezinta in figura 4.3.
Figura 4.3 Cec de calatorie
In acest circuit, succesiunea operatiunulor este urmatoarea:
tragatorul (banca) vinde cecurile de calatorie unei persoane, denumita posesor, debitand contul acesteia; posesorul semneaza fiecare cec in fata tragatorului;
posesorul prezinta cecurile la incasare la o unitate bancara sau la o agentie de turism;
posesorul semneaza din nou pe cec pentru incasarea sumei de bani; identitatea dintre cele doua semnaturi confirma legalitatea cecului;
trasul incaseaza contravaloarea cecurilor de la unitatea bancara tragatoare
|