Trezoreria întreprinderii si fluxurile de trezorerie
În urma celor prezentate mai sus, trezoreria se poate defini într-o acceptiune globalà ca diferentà între activele si datoriile ale câror lichiditate si exigibilitate sunt imediate.
Consideràm cà aceste definitii privesc trezoreria ca pe un indicator static (calculat pe baza datelor din conturile anuale sau pe baza a douà bilanturi financiare succesive), si nu ca pe o componentà dinamicà a sistemului informational economic al unui agent economic, în care pe primul loc trebuie sa stea valoarea zilnicà a acestui indicator, însotità de tablouri de bord, scadentare si tablouri pr 434w2218e evizionale pe baza càrora sà se poatà lua decizii de efectuare a plàtilor curente fatà de terti, de procurare a mijloacelor bànesti, de finantare a noi obiective de investitii si de plasament pe piata financiarà, de capital sau monetarà.
Elemente de lichiditati ale agentilor economici
Sarcina de bazà a trezoreriei într-o întreprindere angajatà într-un sistem complex de raporturi economice si financiare este de a asigura lichiditàtile necesare tuturor obligatiilor bànesti si un echilibru financiar corespunzàtor. Literatura de specialitate defineste lichiditàtile ca fiind numerarul sau alte valori asimilate si toate valorile care, prin natura lor, sunt imediat convertibile în bani, pentru valoarea lor nominalà. In acest caz, lichiditàtile întreprinderii includ, pe Iângà numerarul din casierie, disponibilul din conturi la banci sau alte organisme financiare si valorile de încasat.
Am vâzut deja cà, în sens restrâns, disponibilitâtile sunt formate din disponibilitàti la bancà, în numerar, acreditive în lei si în devize, carnete de cecuri cu limità de sumà, iar în sens mai extins, se includ alâturi de disponibilitâti si titlurile de plasament susceptibile de a se transforma în disponibilitàti.
Potrivit Regulamentului de aplicare a Legii contabilitàtii nr. 82/1991 în România, lichiditâtile includ urmàtoarele elemente de trezorerie: numerarul în lei si în devize din casieria unitàtii patrimoniale; disponibilul în conturi la bânci sau la alte institutii financiare, în lei si în devize; carnetele de cec cu limità de sumà; acreditive în lei si în devize; avansurile de trezorerie; valorile de încasat, elemente patrimoniale de trezorerie sub formà de cecuri si efecte comerciale primite de la plàtitori.
a. Numerarul în lei si în devize din casieria unitàtii patrimoniale este reprezentat de banii lichizi de care dispune unitatea la un moment dat si prin intermediul càrora se fac operatiuni de plàti cu persoane fizice si juridice sau la care se adaugà lichiditati ca urmare a încasàrilor efectuate. Ansamblul operatiunilor cu numerar, efectuate pe bazà de documente justificative, se trece zilnic în registrul de casà care oferà imaginea tuturor încasarilor, plàtiIor si a soldului de casà la sfarsitul zilei. Realizarea decontàrilor între persoane juridice prin intermediul numerarului prezintà avantaj ele rapiditâtii si sigurantei în efectuarea operatiunilor (pentru furnizori), dar si dezavantajele utilizàrii unui volum mare de lichiditati si nesigurantei transferului fizic, la care se adaugà aspectele privind indisciplina financiara în operatiunile de încasàri si plàti.
b. Disponibilul în conturi la bànci sau la alte institutii financiare, în lei si în devize, este reprezentat de bani scriptici, prin intermediul càrora se fac operatiuni de plàti prin virament bancar cu persoane fizice si juridice. In totalul operatiunilor de plàti, aceasta formà de decontare are ponderea cea mai mare. Disponibilitatile din conturile bancare pot lua si forma depozitelor la termen, care reprezintà, în fapt, o imobilizare a acestora pentru o anumita perioada, de regula pâna la un an, în schimbul unei dobânzi superioare celei obtinute pentru disponibilul din conturile la vedere. În activitatea de gestiune a trezorerie trebuie sà tinem cont de faptul cà depozitele la termen, odata constituite, nu pot fi utilizate decât prin renuntarea la dobânda la termen, în favoarea dobânzii la vedere.
c. Carnetele de cecuri cu limità de sumà constituie o categorie aparte de mijloace bànesti sub forma unor documente de valoare (cecuri) care se utilizeazà pentru plata unor categorii de prestàri de servicii sau achizitii de materiale. Acestea se alimenteazà la cererea expresà fàcutâ bàncii de càtre titularul de cont, pe baza càreia se transferà disponibilul din contul curent într-un cont separat si se elibereazà un carnet de cecuri pentru suma corespunzàtoare. Dupà completarea si emiterea cecului de càtre titular, beneficiarul plàtii se prezintà cu borderoul cecurilor de încasat la banca sa, unde le depune spre încasare. La rândul sau, banca beneficiarului prezintà spre compensare bâncii emitentului valoarea cecului, care va debita contul clientului sàu.
d. Acreditive în lei si în devize sunt mijloace bànesti aflate într-un cont separat de contul curent, deschis la dispozitia unui furnizor si din care se fac plati numai catre acesta pe mâsurà ce justificà livrarea de bunuri si/sau prestarea servicii în cantitâtile, sortimentele si calitile prevazute. Astfel, în baza unuicontract încheiat între furnizor si client, viramentul càtre furnizor se face imediat dupà ce acesta prezintâ la bancà documentele justificative si se verifica respectarea conditiilor stabilite la deschiderea acreditivului. Pentru agentul economic care constituie acreditivul, apare ca principal dezavantaj faptul cà sumele respective nu sunt purtàtoare de dobândà si nu sunt la dispozitia sa decât in cazul anularii acreditivului. În schimb, pentru furnizor, acreditivul constituit în favoarea sa asigurà rapiditatea, certitudinea si siguranta decontàrilor.
e. Avansurile de trezorerie reprezintà mijloacele bànesti acordate diferitelor persoane fizice si juridice, care sunt împuternicite sà utilizeze aceste sume pentru efectuarea de plàti în interesul societàtii respective. O particularitate a acestei categorii de lichiditàti constà în faptul cà sumele apar în contul titularilor de avansuri din momentul avansàrii pânà în momentul în care se deconteazà pIàtile fàcute.
f. Valorile de încasat sub forma cecurilor si efectelor comerciale primite de la plâtitori si pàstrate pâna la scadentà sau remise bàncii spre scontare înainte de termenul scadent, contra unui scont. Ele sunt valori financiare ce se includ în categoria lichiditàtilor si nu în cea a creantelor, datorità posibilitàtii de a fi imediat transformate în disponibilitati.
Activitàtile de exploatare derulate de un agent economic pun un accent deosebit pe o gestiune eficientà a elementelor de lichiditàti în vederea asigurârii unei continuitàti a operatiunilor de încasàri si plàti. In economia de piatà, latura cea mai semnificativà si vizibilà pentru fiecare entitate economicà este capacitatea sa de platà, adicà posibilitatea acesteia de a-si onora obligatiile la scadentà. In acest sens, necesarul de resurse materiale, umane si de altà naturà trebuie modelat în functie de posibilitatile sale de a asigura echivalentul bànesc si de a stinge obligatiile fatà de terti.
Astfel, ansamblul metodelor si tehnicilor de gestionare a lichiditatilor nu trebuie asociat responsabilitàtilor unui casier, care înregistreazà încasàri si face plàti, deoarece ele sunt mult mai ample si impun gasirea unor solutii la probleme cum sunt:
- evaluarea riscurilor generate de încasàrile existente si determinarea nivelului optim de lichiditâti pe care unitatea ar trebui sà le detinà;
- descoperirea actiunilor ce trebuie întreprinse pentru accelerarea încasàrilor si selectarea comportamentului cel mai eficient în efectuarea plàtilor;
- gasirea celor mai economice mijloace pentru a echilibra încasàrile si platile;
- deciderea plasamentelor sau a împrumuturilor de efectuat în termen scurt.
In ceea ce priveste gestiunea lichiditàtilor, existà douà categorii de costuri, si anume: cele generate de lipsa de lichiditàti si cele datorate existentei unui surplus de lichiditàti.
Lipsa lichiditàtilor poate avea drept consecinte imediate: pierderea oportunitàtii de a face achizitii în conditii optime; deteriorarea imaginii societatii pentru eventualele întârzieri la platâ, obligativitatea de a contracta împrumuturi pe termen scurt etc. Toate aceste consecinte atrag costuri a càror mârime este greu de stabilit, pentru ca nu pot fi evaluate eu exactitate. Detinerea de lichiditàti peste necesarul curent al societatii atrage costuri de altà naturà, cum sunt:
- pierderea eventualelor dobânzi sau beneficii ce s-ar fi putut obtine prin investirea sumelor respective în activitâti productive sau în diferite plasamente;
- detinerea unui volum important de lichiditàti face întreprinderea vulnerabilà la instabilitatea monetara si la modificàrile de paritate între monede.
Trebuie subliniata ideea conform càreia, în gestionarea lichiditàtilor, este esential sâ se gàseascà acel volum al lichiditàtilor pentru care suma celor doua categorii de costuri este minimà. Astfel, în conditiile unei gestiuni eficiente a factorilor de productie si a unei inflatii târâtoare sau moderate, între lichiditatile de care dispune o societate si rentabilitatea economicà poate apàrea atât o relatie de interconditionare, cât si o relatie de incompatibilitate.
Relatia de interconditionare se explicà prin faptul cà profiturile suplimentare (I) obtinute prin cresterea rentabilitàtii pot fi repartizate (II) pentru finantarea de noi investitii si pentru alte destinatii, asa cum se observà din figura de mai sus. Modernizarea si remunerarea suplimentarà a factorilor de producie prin investitiile (III) realizate si prin reproductia largità a factorilor de productie vor genera o accelerare a vitezei de rotatie a capitalurior (IV), care va duce în final la o crestere a lichiditâtilor (V) si din nou la un profit suplimentar (I) pentru societatea comerciala.
Relatia de incompatibilitate indica faptul ca rentabilitatea certificata de marimea profitului contabil constitue un indicator static, in timp ce lichiditatile sunt rezultatul derularii fluxurilor financiare in dinamica. In plus, profitul contabil nu reflecta doar cifra de afaceri incasata, ci si diferenta favorabila a stocurilor, a lucrarilor sau a serviciilor facturate sau valorilor potential realizabile, ceea ce duce la situatii in care societati ce inregistreaza in bilantul contabil rezultate favorabile nu au in acelasi timp si o trezorerie pozitiva, aceasta din urma depinzand de variatiile necesitatilor de finantare si de variatile termenelor de scadenta a incasarilor si platilor.
In urma celor prezentate mai sus rezulta ca starea de lichiditate a intreprinderii implica rentabilitate, dar ca rentabilitatea nu implica intotdeauna lichiditate.
|
