UNIUNEA ECONOMICĂ sI MONETARĂ
Nasterea monedei europene este în mod cert evenimentul financiar mondial cel mai important de la crearea sistemului financiar International (Bretton Woods). Ea este o etapa importanta a constructiei europene, care se înscrie într-un proces început în urma cu 50 de ani, o data cu crearea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO), în 1952, si semnarea în 1957 a Tratatului de la Roma instituind Comunitatea Economica Europeana.
Dupa încheierea Tratatului de la Roma, chiar daca initiatorii gândisera crearea unei monede comune, activitatea Comunitatilor Europene se desfasura pe baza prevederilor aranjamentului de la Bretton Woods si a sistemului de cursuri fixe. Pâna în 1958 a functionat Uniunea Europeana de Plati, un sistem de clearing multilateral. În 1970 a fost publicat Planul Werner, care continea principalele elemente ale unei Uniuni Monetare Europene, ce urma a fi realizata în 3 etape, pe o perioada de 10 ani. Se avea în vedere: o convergenta a politicilor economice, convertibilitatea totala si ireversibila a monedelor, stabilirea unei paritati fixe între acestea, eliminarea marjelor de fluctuatie a cursurilor, completa liberalizare a miscarilor de capital si adoptarea unor linii directoare pentru adoptarea bugetelor nationale. Singurul rezultat al planului a fost crearea, în 1972, a sistemul european de flotare controlata între limite înguste a cursului de schimb al moned 11111u202l elor participante, supranumit "sarpele valutar", prin care statele membre îsi luau angajamentul de a nu permite fluctuatii ale cursurilor de schimb mai mari de +/-2,25% în raport cu dolarul SUA. Ca urmare a incidentelor din economia mondiala de la începutul anilor '70, dupa doi ani de la crearea sa, în acest sistem mai ramasesera doar marca germana, monedele din Benelux si coroana daneza.
III. 1. Realizarea Uniunii Economice si Monetare.
Principii si institutii ale UEM
Temeiul juridic pentru functionarea Uniunii Economice si Monetare este constituit de Tratatul instituind Comunitatea Europeana, Partea I, Titlul VI "Politica economica si monetara", precum si de protocoalele la acest tratat privind procedura deficitului bugetar excesiv si privind Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale si al Bancii Centrale Europene (republicate, cu modificarile si completarile aduse prin Tratatul de la Amsterdam, în J.O.C.E. nr. C 340, 10.11.1997, pp. 173-308). O serie de dispozitii ale acestora vor fi modificate si completate prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa (J.O.C.E. nr. C 80, 10.03.2001, pp. 3-87). Expresie a consensului economic dintre statele membre ale Uniunii Europene, euro a devenit factorul decisiv al integrarii europene. Obiectivele introducerii monedei unice, precum si avantajele derivate, izvorasc din dorinta europeana de a constitui Uniunea Economica si Monetara. În acest sens, Art. 4 al Tratatului instituind Comunitatea Europeana arata: ,,Activitatile statelor membre si ale Comisiei Europene trebuie sa includa (...) adoptarea unei politici economice bazate pe o cooperare strânsa a politicilor economice ale statelor membre, pe piata interna si pe stabilirea unor obiective comune, care trebuie realizate în concordanta cu principiul unei economii de piata deschise si concurentiale. (.) aceste masuri vor include fixarea ireversibila a ratelor de schimb urmarind introducerea unei monede unice, ECU, si stabilirea si desfasurarea unor politici monetare si de schimb unice, al caror principal scop va fi sprijinirea stabilitatii preturilor(.).''
Unul din obiectivele Uniunii Europene, prezentate în Art. 5 al Tratatului instituind Comunitatea Europeana este promovarea unui progres economic si social echilibrat si durabil, în special prin crearea spatiului fara frontiere interne, prin întarirea coeziunii economice si sociale si prin crearea unei uniuni economice si monetare (UEM) incluzând, în viitor, o moneda unica.
În privinta cadrului institutional de realizare a obiectivelor propuse, articolele 7 si 8 din acelasi tratat arata care este acesta, incluzând si acele institutii legate de realizarea si functionarea UEM: Sistemul European al Bancilor Centrale si Banca Centrala Europeana. Aceste doua institutii asigura coerenta si continuitate actiunilor întreprinse în vederea îndeplinirii obiectivelor sale, respectând si dezvoltând acquis-ul comunitar.
Principiile care stau la baza realizarii Uniunii Economice si Monetare, si care constituie o componenta principala a obiectivelor Uniunii, sunt:
sistemul economiei de
piata sau al concurentei este liber acolo unde pietele sunt
deschise;
stabilitatea monetara
este garantata de o dezvoltare ritmica a economiei;
existenta unui nivel înalt
de ocupare a fortei de munca si a stabilitatii
sociale;
finante publice
puternice si sanatoase în toate statele membre;
libertatea deplina a
miscarii capitalurilor si o perfecta integrare a
pietei financiare;
stabilitate irevocabila
în ceea ce priveste cursul de schimb, si în final, o moneda
unica.
Uniunea economica se coreleaza indispensabil cu Uniunea monetara. Politica monetara trebuie sa însemne încredere si stabilitate. Exista un cerc virtuos al încrederii în moneda - populatia este dispusa sa economiseasca, investitiile cresc, economia are o crestere stabila neinflationista. Pentru aceasta, una din conditiile existentei zonei euro este disciplina bugetara stricta. Orice modificare operata în domeniul economic trebuie obligatoriu operata si în domeniul financiar. Politica economica si financiara este guvernata de principiul subsidiaritatii care prevede ca statele membre pastreaza responsabilitatea politicilor lor economice si financiare, considerate însa a fi probleme de interes comun. De aceea, ele sunt numai coordonate la nivelul Uniunii în conformitate cu orientarile politicilor economice si financiare ale statelor membre si ale Uniunii. Acestea sunt adoptate la nivel comunitar, fiind transmise statelor membre sub forma orientarilor generale.
Uniunea Economica si Monetara este considerata o uniune politico - monetara. Introducerea monedei unice reprezinta o decizie politica luata la nivelul Uniunii si ea este conditionata de îndeplinirea unor criterii politice si economice. Reusita introducerii euro constituie o reforma majora care necesita îndeplinirea unor conditii care sa vizeze atât politica monetara, cât si reformele structurale.
Dezvoltarea economiei fiecarui stat membru si a comunitatilor, în general, este controlata sistematic prin intermediul convergentei economice, în functie de orientarile stabilite. Daca în cadrul procedurilor de urmarire multilaterala se stabileste ca politica economica a unuia dintre statele membre se departeaza de orientarile generale convenite sau ameninta sa puna în pericol buna functionare a Uniunii Economice si Monetare, Consiliul UE poate adresa o recomandare statului membru, recomandare care poate fi exprimata public. Procedurile supravegherii si formularii recomandarilor au drept scop chiar pe acela de a garanta o politica economica si monetara a statelor membre care sa fie compatibila cu obiectivele Uniunii Economice si Monetare.
Dispozitiile cu privire la respectarea disciplinei bugetare în statele membre constituie unul din elementele esentiale ale acestei UEM. Tratatul instituind Comunitatea Europeana prevede obligatia pentru fiecare stat membru de a evita deficitul bugetar excesiv. Acesta defineste totodata, preocuparile la nivel de principiu ale unei politici bugetare stabile, interzicând bancilor centrale sa acorde credite autoritatilor publice. Tratatul stabileste si responsabilitatea proprie a fiecarui stat pentru datoria publica, definind criteriile care permit determinarea existentei unui deficit bugetar excesiv si valorile de referinta mentinute în conexiune cu aceste criterii, precum si aplicarea unor sanctiuni statelor care si-au încalcat obligatiile.
În privinta politicii monetare si de schimb, aceasta este condusa într-o maniera uniforma la nivelul Uniunii Monetare de catre Banca Centrala Europeana.
Institutul Monetar European a avut ca principal scop sustinerea obiectivului comunitar de stabilitate a preturilor. A reprezentat o prima institutie care a dezvoltat instrumentele si procedurile aferente implementarii euro. Organul sau decizional, reprezentat de Consiliul Institutului includea presedintii Bancilor centrale ale statelor membre.
Institutul Monetar European, care a fost înlocuit de Banca Centrala Europeana, a constituit împreuna cu Bancile centrale sistemul de facilitare a circulatiei platilor "Target" (Trans European Automated Real Time Gross Settlement Expres Transfer System). În acest sens, Banca Centrala Europeana a adoptat în aprilie 2001 un ghid al Sistemului de transfer "Target". Acesta reprezinta o retea între sistemele de circulatie a platilor nationale în scopul promovarii si dezvoltarii afacerilor în euro la nivel supra-national.
Banca Centrala Europeana si Bancile Centrale Nationale constituie un sistem cunoscut sub numele de Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC), sistem care raspunde de moneda unica. Banca Centrala Europeana fixeaza rata inflatiei (pâna în anul 1999 aceasta sarcina revenea Bancilor Centrale Nationale), asigura stabilitatea preturilor, sprijina politica economica si conduce politica monetara în cadrul Comunitarii.
Consiliul Guvernatorilor BCE defineste politica monetara si fixeaza taxele de interes major ale Uniunii Monetare. Bancile Centrale nationale contribuie la definirea politicii monetare unice si executa operatii de politica monetara în maniera descentralizata.
III.2. Criteriile participarii la moneda unica.
Avantajele euro
Pentru a introduce moneda unica euro, fiecare stat membru trebuie sa satisfaca câteva criterii de convergenta:
a) un criteriu institutional. Banca centrala a fiecarui stat membru trebuie sa fie independenta fata de orice alta putere din stat si sa nu fie influentata în deciziile pe care le ia.
b) un set de criterii economice. Potrivit Art. 121 al Tratatului instituind Comunitatea Europeana, rata inflatiei monedelor nationale nu trebuie sa depaseasca cu mai mult de 1˝ puncte procentuale performantele celor mai bune trei state membre din anul anterior, deficitul public anual nu trebuie sa depaseasca 3% din PIB (cu anumite exceptii temporare), iar datoria publica bruta anuala trebuie sa se încadreze în plafonul de maximum 60% din PIB (cu anumite exceptii temporare). De asemenea, este necesara participarea la Sistemul Monetar European fara o devalorizare voluntara a monedei nationale timp de cel putin doi ani consecutivi, si o limitare a ratei nominale pe termen lung a dobânzilor la maximum 2 puncte procentuale mai mult decât cea practicata în anul anterior de cele mai bune trei state membre.
Aparitia euro pe plan international este menita sa serveasca la adâncirea cooperarii pe baza apropierii si convergentelor în politicile valutare ale principalilor parteneri mondiali. Utilizarea monedei unice euro la nivelul Uniunii Europene are o serie de avantaje în plan economic si financiar:
1. Stabilitatea schimburilor. Existenta euro ca moneda unica europeana conduce la evitarea necesitatii de schimb a banilor si a cheltuielilor care însotesc acest procedeu, cum ar fi: comisionul bancar, costul cu plata angajatilor în gestionarea valutei, etc. Aceste costuri sunt diferentiate pe categorii de operatiuni, dar, oricum, ele reprezinta un procent însemnat în cadrul societatilor comerciale cu cifra mica de afaceri. Cu o moneda unica comuna nu vor mai exista fluctuatii de schimb riscând sa blocheze comertul intra-european, cu toate ca preturile interne pot evolua, dupa ritmurile diferite ale fiecarei tari, în asa fel încât puterea de cumparare a euro sa varieze de la o tara la alta. Stabilitatea puterii de cumparare este un avantaj important deoarece conduce în principiu la o crestere a comertului international, moneda unica putând conduce la o integrare si mai puternica a pietelor si la o încurajare a comertului.
2. Eliminarea riscului valutar. Moneda unica contribuie si la eliminarea riscului valutar, atacurile speculative care constrâng o tara sa ridice dobânzile pentru a-si pastra moneda nationala, fiind eliminate. O dobânda ridicata are un cost deloc de neglijat pentru economie: mai putine investitii, o rata a somajului mai ridicata, iar cresterea economica mai lenta. Doar firmele mari pot - printr-un
management de trezorerie, sau prin operatiuni pe termen - sa se protejeze împotriva expunerii la risc valutar.
3. Eliminarea costurilor de convertibilitate . Acest lucru se realizeaza prin eliminarea costurilor de comision si de tranzactie pentru persoanele fizice si juridice care întreprind acte si fapte de comert.
4. Moneda internationala. Euro va fi o moneda internationala importanta, bazata pe existenta zonei euro, pe utilizarea acesteia ca moneda de facturare, de operare în euro pe piata financiar-bancara, pe stabilitatea si credibilitatea euro. Implementarea euro ca moneda unica consolidata prin convergenta situatiilor macroeconomice si în contextul unei discipline economice si financiare monitorizate de SEBC, asigura omogenitatea disciplinara a ratelor de schimb pe termen scurt, garantând lansarea euro si la nivel international.
5. Reducerea ratei dobânzilor. Moneda unica permite o reducere a dobânzilor în Europa, precum si a miscarilor de capital ce decurg de aici. Cu o moneda unica devalorizarea va fi practic imposibila si prima de risc va disparea. O alta consecinta va fi aceea de stimulare a plasamentelor în diferite categorii de titluri în euro, acestea fiind privite la fel ca plasamentul în exterior.
6. Factor de stabilitate a preturilor. Moneda unica elimina costurile provocate de inflatie, având rolul de a consolida cursul valutar.
7. Facilitatea de comparare a preturilor. Firmele si persoanele fizice pot mai usor sa compare preturile în diferite tari europene atunci când acestea vor fi exprimate în Euro, fara a mai calcula convertibilitatea.
Un alt avantaj al utilizarii euro este si simplificarea activitatii administrative a firmelor care vor opera în contabilitate cu aceeasi moneda.
|
