ASIGURARILE INTERNATIONALE - FORMALITATILE DE ASIGURARE - ELEMENTELE TEHNICE ALE ASIGURARII

INTRODUCERE

Activitatea de asigurare internationala este strans legata de cea a transporturilor deoarece in timpul deplasarii marfurilor de la producator spre comparator, in timpul transportului, pot sa apara anumite evenimente fortuite, care pot sa produca pagube. In vederea acoperirii riscurilor de producere a pagubelor, atat transportatorii, cat si beneficiarii serviciilor de transport recurg la incheierea unui contract de asigurare, in baza caruia asiguratorul, in schimbul primei de asigurare, ia riscul producerii unui eveniment ce s-ar solda cu pagube, din sarcina persoanei asigurate in sarcina sa.         

PREZENTAREA TEMEI

Asigurarea priveste existenta unui risc, pe care, daca un anumit fenomen il provoaca sa apara, asiguratul va primi o despagubire egala cu valoarea pagubei, valoare care nu poate depasi insa suma asigurata. Pentru ca asigurarea sa opereze este necesara incheierea unui contract de asigurare, care presupune ca, in schimbul platii unei prime de asigurare de catre asigurat, asiguratorul ia in sarcina sa riscul ca in cazul in care apare un fenomen care sa cauzeze un prejudiciu asiguratului cu privire la bunul pe care acesta si l-a asigurat, sa-i avanseze acestuia o suma ce nu poate depasi suma asigurata.

Astfel, asigurarea are la baza o relatie contractuala intre posesorul bunului (asiguratul) si o companie de asigurari (asigurator), prin care asiguratul transfera o serie de riscuri asiguratorului, prin plata catre acesta a unei prime de asigurare, urmand ca in cazul in care se vor produce daune, asiguratorul sa-l despagubeasca pe asigurat, in conformitate cu conditiile specificate in polita de asigurare (contractul de asigurare)74

1 Formalitatile de asigurare

Contractul de asigurare se incheie in baza inaintarii catre asigurator a unei cereri de asigurare de catre o persoana interesata in acoperirea unui risc. In aceasta cerere se mentioneaza: numele celui care solicita asigurarea, numarul contractului extern de vanzare-cumparare, numarul acreditivului si a facturii externe, conditia de livrare si ruta asigurata, modalitatile si mijloacele de transport ce se vor utiliza in vedrea deplasarii marfii spre destinatia sa, pavilionul si numele navei, valoarea navlului, numarul conosamentului, date privind marfa, conditia de asigurare, si valoarea asigurata.

In baza cererii de asigurare, compania de asigurari incheie cu expeditorul (vanzatorul) contractul (polita) de asigurare, care este un document care atesta acordul de vointa al asiguratului de a plati o suma de bani—prima de asigurare—catre asigurator, care in schimbul primei, se obliga sa-l despagubeasca pe asigurat pentru daunele pe care le-ar suferi datorita producerii riscurilor asigurate.

In cazul in care polita este nominativa, nu poate fi transmisa catre terti prin andosare, acest lucru fiind insa posibil in cazul in care polita este la ordin.

Politele de asigurare pot privi transportul maritim sau fluvial, terestru sau aerian, fiecare avand anumite riscuri si generand anumite prime de asigurare. De asemenea, asigurarea se poate referi la asigurarea mijlocului de transport (asigurarea CASCO), la asigurarea marfurilor (asigurarea CARGO) sau la asigurarea navlului in cazul transportului maritim.

Polita CARGO este de mai multe feluri, astfel:

polita de abonament, prin care se asigura marfurile care sunt transportate intr-un anumit interval de timp—fiind cel mai des utilizata;

polita pe calatorie, prin care se asigura un transport determinat de marfa de la un anumit loc de expediere si pana la un anumit loc de destinatie;

polita flotanta, care stebileste un plafon valoric, in limita caruia se pot face mai multe transporturi de marfa, pana, la epuizarea sumei specificata in polita de asigurare;

polita de evaluare, utilizata atunci cand are loc evaluarea marfurilor transportate dupa ce are loc avarierea lor, pe baza mentiunilor din facturi.

Asigurarea CARGO se incheie pentru valoarea marfurilor care constituie obiectul comertului exterior, la care se mai adauga cheltuielile aferente transportului marfurilor respective. De asemenea, avand in vedere prejudiciul comercial pe care l-ar putea inregistra destinatarul in cazul in care marfurile nu sosesc la destinatie (sau daca acestea sosesc avariate), se admite ca valoarea asigurata sa poata fi majorata cu pana la 20 %, fata de valoarea de baza, prima de asigurare calculandu-se in mod corespunzator.

Asigurarea de raspundere civila este acel tip de asigurare care se refera la riscul de a produce pagube tertilor prin utilizarea unui anumit bun de catre o alta persoana decat cea/cele care inregistreaza paguba. De exemplu—prin utilizarea unui mijloc de transport asigurat in regim de raspundere civila pentru pagube provocate—in cazul in care se produce o paguba unei alte persone, aceasta persoana va fi despagubita nu de catre persoana vionovata—cu exceptia cazului in care aceasta nu are asigurat autovehiculul pentru raspundere civila—ci de catre asigurator, care prin incheierea contractului de asigurare de raspundere civila, si-a asumat riscul ca in cazul producerii din vina asigutatului a unei pagube, sa procedeze la acoperirea acesteia (cu conditia sa depaseasca un anumit plafon, de la care incepe sa opereze respectiva asigurare).

2 Elementele tehnice ale asigurarii

In domeniul asigurarilor, pentru a cunoaste modul in care functioneaza si se infaptuieste asigurarea, este necesara o cunoastere a elementelor care intervin in acest domeniu.

Aceste elemente tehnice sunt:

asiguratorul, este o societate de asigurari, care, in schimbul primei de asigurare pe care o primeste (in baza cererii de asigurare venite din partea asiguratului/contractantului) isi asuma responsabilitatea de a acoperi pagubele pe care le-ar putea suporta bunurile/persoanele care sunt supuse asigurarii—pagube produse de un risc asigurat—obligandu-se sa plateasca suma asigurata, daca s-a produs un eveniment in viatia persoanelor (in cazul asigurarilor de accidente si de viata, la persone) sau sa plateasca o despagubire pentre prejudicial de care asiguratul raspunde—pe baza legii—fata de terte personae (in cazul asigurarii de raspundere civila);

asiguratul, este o persoana fizica/juridica, care, in schimbul primei de asigurare platita de catre el insusi (sau de catre o alta persoana) asiguratorului, isi asigura bunurile impotriva unor calamitati care i-ar putea afecta activul patrimoniului; persoana fizica se asigura impotriva unor evenimente ce pot sa apara in viata sa (evenimente ce i-ar putea afecta stabilitatea financiara de exemplu); de asemenea, persoana fizica sau juridica se poate asigura pentru prejudicial pe care l-ar putea provoca unor terte persone (in cazul asigurarii de raspundere civila);

beneficiarul asigurarii, este persoana care are dreptul de a incasa despagubirea sau suma asigurata, fara ca aceasta sa fie parte in contractul de asigurare;

contractantul asigurarii, este persoana fizica/juridica care poate incheia o asigurare, neavand insa calitatea de asigurat in toate cazurile; astfel: in cazul asigurarii mixte de viata, in cazul  in care asiguratul supravietuieste pana la expirarea termenului din contractul de asigurare, el va fi si beneficiar al asigurarii, dar in cazul decesului sau (inainte de expirarea contractului de asigurare), beneficiarul este o terta persoana desemnata de catre contractant. In cazul asigurarii de raspundere civila asiguratul se spurapune cu contractantul asigurarii, despagubirea fiind datorata tertului pagubit;

riscul asigurat, reprezinta evenimentul (sau un grup de evenimente) care, in cazul in care se produc, datorita efectelor ce rezulta din producerea lor (respective pagubele pricinuite), obliga asiguratorul sa plateasca asiguratului (sau beneficiarului asigurarii) despagubirea/suma asigurata. Existenta unui risc inseamna ca exista o probabilitate de producere a evenimentului, ale carui efecte le acopere asigurarea si cu cat acest eveniment are o frecventa de producere mai mare, cu atat este mai mare pericolul de producere a sa si cu atat va fi mai necesara asigurarea si va fi mai mare si prima de asigurare.

Dar nu orice fenomen (eveniment)care ar genera pagube poate sa constituie un risc asigurat, ci numai daca acest eveniment indeplineste cumulativ conditiile75 de mai jos:

producerea evenimentului sa fie posibila;

evenimentul trebuie sa aiba un caracter intamplator (adica nici asiguratul, nici asiguratorul nu au voie sa cunoasca bunurile care vor fi supuse actiunii evenimentului, intensitatea acestui eveniment si momentul producerii sale);

actiunea evenimentului sa poata fi inregistrata in evidenta statistica (date colectate permitand stabilirea pe o perioada lunga de timp a intensitatii si frecventei producerii unui anumit risc);

producerea evenimentului sa nu depinda de vointa asiguratului sau a beneficiarului asigurarii (daca beneficiarul asigurarii sau asiguratul au contribuit la producerea evenimentului, direct sau indirect, acesta pierde dreptul de a primi despagubirea de asigurare sau suma asigurata).

Riscul are un caracter relativ, putand creste sau descreste si cunoasterea probabilitatii de aparitie a sa sta la baza volumului raspunderii asumate de catre societatea de asigurare, cat si a nivelului primelor ce vor fi platite;

evaluarea in vederea asigurarii este o operatiune prin care se stabileste valoarea bunurilor, despagubirea de asigurare pe care o va plati asiguratorul in cazul producerii riscului asigurat stabilindu-se in functie de valoarea bunurilor care se asigura;

suma asigurata, este partea din valoarea de asigurare pentru care asiguratorul isi asuma raspunderea in cazul in care se produce evenimentul pentru care a fost incheiata asigurarea, fiind o limita maxima a rspunderii asiguratorului, influentand si marimea primei de asigurare;

prima de asigurare, este suma de bani (stabilita anticipat), pe care persoane interesata in acoperirea unui risc (asiguratul) o plateste asiguratorului, fiind elementul care sta la baza formarii fondului de asigurare (al asiguratorului), din care—in cazul producerii evenimentului care genereaza un prejudiciu—asiguratorul va plati asiguratului suma asigurata sau ii va achita acestuia despagubirea;

durata asigurarii, este perioada de timp in care raporturile de asigurare intre asigurator si asigurat sunt in vigoare, asa cum s-a prevazut in contractul de asigurare, asiguratorul avand asupra sa un anumit risc numai in timpul duratei asigurarii;

paguba reprezinta pierderea (exprimata baneste) intervenita la bunul asigurat, ca urmare a producerii fenomenului impotriva caruia s-a incheiat asigurarea. Paguba poate fi totala (daca bunul s-a distrus in totalitate) sau patiala (cand pierderea este mai mcia decat valoarea bunului);

despagubirea de asigurare este suma de bani pe care asiguratul este indreptatit sa o primeasca de la asigurator pentru compensarea prejudiciului cauzat de aparitia riscului asigurat. Despagubirea poate fi—tinand cont de suma asigurata—mai mica sau cel mult egala cu marimea pagubei. Acoperirea pagubelor de catre asigurator se face pe baza unia din urmatoarele  trei principii:

principiul raspunderii proportionale, in cazul caruia despagubirea de asigurare se stabileste in aceeasi proportie fata de paguba in care sunt una fat[ de cealalta suma asigurata si valoarea bunului asigurat (despagubirea este egala cu raportul dintre produsul marimii pagubei si suma asigurata si valoarea bunului asigurat);

principiul raspunderii proportionale, in cazul caruia despagubirea de asigurare se stabileste in aceeasi proportie fata de paguba in care sunt una fat[ de cealalta suma asigurata si valoarea bunului asigurat (despagubirea este egala cu raportul dintre produsul marimii pagubei si suma asigurata si valoarea bunului asigurat);

principiul primului risc, despagubirea fiind egala cu paguba, fara sa poata depasi cuantumul sumei asigurate;

principiul raspunderii limitate, in cazul caruia, despagubirea se acorda numai daca paguba generata de producerea riscului asigurat depaseste o anumita limita (minima) dinainte stabilita, o parte din paguba fiind in sarcina asiguratului; partea din paguba ce cade in sarcina asiguratului este dinainte stabilita si este mentionata in contractul de asigurare. Aceasta parte din paguba care este in sarcina asiguratului se numeste fransiza. Fransiza este de doua feluri:

atinsa (simpla), asiguratorul suportand in intregime paguba (in limita sumei asigurate) daca paguba este mai mare decat fransiza;

atinsa (simpla), asiguratorul suportand in intregime paguba (in limita sumei asigurate) daca paguba este mai mare decat fransiza;

deductibila (absoluta), scazandu-se in toate cazurile din marimea pagubei, indiferent cat de mare este volumul acestei pagube, despagubirea acordandu-se numai pentru partea de paguba care depaseste fransiza.

Dar atat in cazul fransizei simple, cat si a celei absolute nu se acorda despagubiri pentru pagubele care nu depasesc limita fransizei. Principiul raspunderii limitate se practica in cazul asigurarii marfurilor ce fac obiectul comertului exterior in timpul transportului international76

3 Clasificarea asigurarilor

Criteriile de clasificare a asigurarilor sunt urmatoarele:

dupa ramura la care se refera sunt:

asigurari de bunuri;

de persoane;

de raspundere civila (prin care se protejeaza patrimoniul asiguratului);

dupa obiectul de activitate

asigurari de viata;

asigurari de accidente;

asigurari de autovehicule;

asigurari maritime;

asigurari de aviatie;

asigurari de transport;

asigurari de incendiu si alte pagube la bunuri;

asigurari de raspundere civila;

asigurari de credite si garantii;

asigurari impotriva posibilelor pierderi financiare si asigurari agricole;

dupa forma juridica de realizare

asigurari obligatorii (prin efectul legii);

facultative (incheiate la cererea expresa a asiguratului);

dupa riscul la care se refera asigurarea

asigurari impotriva incendiului, trasnetului, exploziei, cutremurelor;

asigurari impotriva grindinii, furtunii, vanturilor puternice, ploilor torentiale, inundatiilor si a  alunecarilor de teren;

asigurari impotriva bolilor, accidentelor sau epizootiilor (in cazul animalelor);

asigurari impotriva avariilor sau a altor riscuri specifice transporturilor (derapari, rasturnari, cicniri), privind atat mijloacele de transport, cat si marfurile transportate;

asigurari impotriva unor evenimente care pot sa apara in viata oamenilor (deces, boala, accident);

asigurari impotriva asigurari care se refera la raspunderea civila, privind prejudiciile cauzate tertelor personae fizice/juridice prin accidente de autovehicule sau prin exercitarea unui anumite activitati;

dupa sfera de cuprindere din punct de vedere geografic, asigurarile sunt:

externe (una din partile contractante se afla in alta tara fata de cealalta parte sau obiectul asigurarii sau risculse afla sau se poate produce pe teritoriul altei tari);

interne (domiciliul contractantilor este situat in aceeasi tara, evenimentul si riscul asigurat producandu-se in cadrul acestei tari);

dupa felul raporturilor dintre asigurat si asigurator, asigurarile sunt:

directe (in care raporturile de asigurare se stabilesc direct intre asigurati si asigurator);

asigurari indirecte—cunoscute si sub denumirea de reasigurari—(reasigurarea fiind un raport care se stabileste intre doua societati de asigurare, una avand calitatea de cedent sau realigurat si cealalta avamd calitatea de reasigurator). Reasigurarea apara numai intre societatile de asigurare.

4 Asigurarea bunurilor in timpul transportului terestru

Bunurile care sunt transportate pe cale ferata, pe cale rutiera sau prin posta, se asigura facultativ pentru cazurile de pagube care s-ar produce in timpul transportului. Bunurile constituie obiectul asigurarii.

Riscurile avute in vedere cand se incheie un contract de asigurare pentru bunurile care vor fi transportate pe cale terestra sunt urmatoarele:

incendiu, trasnet, uragan, explozie, inundatie, furtuna, umezeala, ploaie, grindina, cutremur de pamant, prabusire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zapada sau de gheata, avalanse de zapada, contaminare;

actele de talharie;

accidente ale mijlocului de transport (ciocniri, loviri sau izbiri cu alte mijloace de transport, sau cu orice alte bunuri mobile sau imobile aflate in afara mijlocului de transport, caderi, derapari, rasturnari sau impotmoliri);

spargere, scurgere, risipire, disparitie, sau furt total sau partial al bunurilor (daca s-au produs ca urmare a unui accident al mijlocului de transport);

accidente suferite in timpul incarcarii sau descarcarii marfurilor.

Despagubirile se acorda numai in cazurile in care conditiile de asigurare (specificate in polita) prevad acest lucru si cu exceptia urmatoarelor situatii:

pagubele s-au produs din cauza unor insusiri proprii naturii bunurilor transportate asigurate (viciu propriu, scadere in greutate in limitele normale, alterare, uscare imprastiere, ruginire);

pagubele s-au produs ca urmare a conservarii necorespunzatoare a bunurilor transportate de catre asigurat sau a ambalarii si transportarii bunurilor care se afla intr-o stare alterata;

pagube provocate de viermi, rozatoare, insecte, ger, sau caldura excesiva, pierderi/pagube datorate unor defecte de fabricatie ale bunurilor transportate;

pagubele s-au produs datorita expedierii unor bunuri care sunt excluse de la transport, sub denumire falsa, inexacta sau incompleta.

Suma asigurata se stabileste tinand cont de cererea asiguratului, astfel:

separat pentru fiecare transport, in cazul incheierii unei asigurari privind transportul unor bunuri pe o ruta determinata;

separat pentru toate bunurile transportate cu fiecare vehicul, in cazul in care asigurarea se incheie cu persoane juridice care efectueaza transportul cu mijloacele de transport proprii;

Momentul in care incepe raspunderea asiguratorului este (in functie de modalitatea de transport) urmatorul:

pe calea ferata—in momentul in care bunurile au fost primite de catre transportator;

pe cale rutiera—in momentul in care bunurile au fost incarcate in autovehicul,

iar momentul in care inceteaza raspunderea transportatorului este, in cazul transportului:

pe calea ferata—in momentul in care bunurile s-au eliberat destinatarului;

pe cale rutiera—in momentul in care bunurile au fost descarcate din vehicule la destinatie.

5 Asigurarile de bunuri in transporturile maritime

Obiectul asigurarii—asigurare denumita CARGO—cuprinde bunurile care fac obiectul transportului extern si se incheie pentru valoarea bunurilor transportate, inclusiv cheltuielile de transport, taxele vamale, precum si alte cheltuiel77. Riscurile din timpul transportului pe mare sunt grupate (in functie de cauza care a produs avaria) si sunt stabilite conditii de asigurare in care se arata (intr-un mod diferentiat) ce pierderi vor fi despagubite, precum si cauzele care au dus la producerea prejudiciului; se specifica deci ce riscuri se acopera.

Conditiile de asigurare sunt conditiile „A”, „B” si „C”, conditii ce grupeaza o sfera mai mica sau mai larga de riscuri pe care fiecare le cuprinde. Conditiile de asigurare s-au perfectionat de-a lungul timpului, astfel incat sa corespunda cat mai bine intereselor asiguratilor. In 1982, Institutul Asigurarilor din Londra, pe baza propunerilor venite din partea Comitetului pentru Invizibilitate si Finante legate de Comert—organism din cadrul UNCTAD/ CNUCED (Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare, organism inter-guvernamental cu sediul in Elvetia la Geneva—a elaborat noi conditii de asigurare, conditii care au fost adoptate si puse in aplicare de mai multe tari, inclusiv Romania.

Conditia de asigurare „A” este cea mai cuprinzatoare; prin ea se acopera toate riscurile de pierdere/avarie a bunurilor asigurate, cu exceptia—exceptie care opereaza in toate cele 3 conditii de asigurare—urmatoarelor riscuri excluse:

pierderea, avaria, cheltuiala au fost provocate sau sunt rezultatul:

comportarii necorespunzatoare si voite a asiguratului;

scurgerea ordinara, pierderea uzuala in greutate/volum sau uzura normala a bunului asigurat;

ambalarea necorespunzatoare sau pregatirea insuficienta a bunului asigurat;

viciul propriu al bunurilor;

intarzierea directa;

pierderea voiajului;

insolvabilitatea sau ne-indeplinirea obligatiilor catre armatori, navlositori sau operatorii navei;

utilizarea unei arme de razboi care se bazeaza pe fisiune/fuziune nucleara sau contaminarea cu un obiect radioactiv;

starea de ne-navigabilitate a navei, faptul ca nava sau containerul sunt inadecvate pentru transportul in bune conditii a bunului asigurat (cu conditia ca asiguratul sau prepusii sai sa fi cunoscut faptul ca nava nu se afla in stare de navigabilitate in momentul incarcarii bunului asigurat);

riscuri de razboi (conflicte militare);

riscuri de greve (conflicte sociale).

Riscurile prevazute la punctul 1) nu se pot acoperi de catre asigurat nici la solicitarea expresa venita din partea acestuia si contra platii unei prime suplimentare (acestea fiind categorii de riscuri excluse din conditiile de baza), dar riscurile de razboi si de greva pot fi acoperite, prin plata de catre asigurat a unei prime suplimentare7

Prin conditia de asigurare „B” se acopera—c exceptia excluderilor de mai sus—riscul de pierdere si avarie la bunul asigurat, cauzate de:

incendiu sau explozie;

esuarea, scufundarea sau rasturnarea navei/ambarcatiunii;

rasturnarea/deraierea mijlocului de transport terestru;

coliziunea navei/ambarcatiunii sau izbirea mijlocului de transport terestru, a containerului cu un corp exterior, altul decat apa;

descarcarea marfii intr-un port de refugiu;

cutremur de pamant, eruptie vulcanica sau trasnet;

sacrificiul in avaria comuna;

aruncarea marfii sau luarea ei de valuri peste bord;

intrarea apei de mare, lac sau rau in nava, ambarcatiune, mijloc de transport terestru sau loc de depozitare;

prejudiciul total cauzat de pierderea unui colet peste bord sau in timpul operatiunilor de incarcare/descarcare pe/ de pe nava, ambarcatiune sau mijloc de transport terestru.

Prin conditia de asigurare „C” se acopera riscuri mai putine decat in cazul conditiei „B”; astfel, cu exceptia riscurilor mentionate mai sus, acopera riscul de pierdere/avariere a bunului asigurat cauzata de:

incendiu sau explozie;

esuarea, scufundarea sau rasturnarea navei/ambarcatiunii;

rasturnarea/deraierea mijlocului de transport terestru;

coliziunea navei/ambarcatiunii sau izbirea mijlocului de transport terestru, a containerului cu un corp exterior, altul decat apa;

descarcarea marfii intr-un port de refugiu;

sacrificiul in avaria comuna;

aruncarea marfii.

2

Caracteristic avariei comune este faptul ca paguba (sacrificiul) sau cheltuiala extraordinara a fost facuta de comandantul navei in mod intentionat si rational pentru salvarea de la pericolul ce ameninta interesele tuturor participantilor la expeditia maritima in cauza. Este de mentionat ca avaria comuna se refera numai la transportul maritim si nu priveste transportul terestru sau aerian. Dar pentru ca o paguba sa fie acceptata ca si avarie comuna, trebuie sa indeplineasca cumulativ mai multe conditii:

sacrificiul (paguba) sa rezulte dintr-o actiune intentionata venita din partea comandantului si masura luata sa fie rationala;

actiunea sa aiba drept scop salvarea de la o primejdie comuna a navei, a incarcaturii si a navlului si sacrificiul sa fie obligatoriu, urmarindu-se salvarea proprietatii aflate in primejdie;

sacrificiul sa fie real (sa nu priveasca aruncarea peste bord a unor obiecte lipsite de valoare);

actiunea sa fie intreprinsa in conditii exceptionale si nu in conditii normale de navigabilitate;

sacrificarea voluntara a unei parti din bunurile aflate in pericol, cheltuielile de salvare si alte cheltuieli care intra in avaria comuna sunt suportate atat de bunurile salvate, cat si de cele sacrificate, in mod proportional cu valoarea lor la data si locul in care s-a incheiat expeditia maritima in cauza.

 Autoevaluare:

1.     Care sunt elementele tehnice ale asigurarii?

2.     Cum se clasifica asigurarile?

3.     Ce este avaria comuna?

4.     Ce presupune conditia de asigurare „A”?

Rezumatul acestei sectiuni:

Asigurarile, ca activitate economica distincta cu scopul de a acoperi riscurile legate de desfasurarea altor activitati.

In vederea incheierii unui contract de asigurare, se parcurg anumiti pasi si se respecta o anumita procedura, care se finalizeaza cu plata despagubirilor (in cazul producerii unui risc asigurat).

Riscul ca un anumit eveniment sa se produca si astfel sa rezulte anumite pagube are un caracter relativ, putand fi mai mare sau mai mic si cunoasterea cat mai reala a probabilitatii de producere a acestuia sta la baza raspunderii asumate de catre asigurator si la cea a marimii primei de asigurare ce este platita de contractantul asigurarii sau de catre asigurat.

Marimea despagubirilor ce vor fi acordate de asigurator persoanei asigurate depinde de suma asigurata si nu va depasi paguba care s-a produs.

Tinand seama de multitudinea activitatilor la care se refera asigurarile si de caracterul obligatoriu sau facultativ al asigurarii, ele sunt clasificate dupa mai multe criterii si daca se are in vedere numai activitatea transporturilor, asigurarile se pot incheia pentru parcursul terestru, aerian sau maritim, fiecare din acestea avand anumite caracteristici ce le individualizeaza, dar toate avand aceeasi baza comuna: prezenta riscului si dorinta asiguratului de a se acoperi de acest risc prin „cedarea” sa, in schimbul primei de asigurare catre asigurator, care se obliga prin contractul de asigurare la plata despagubirilor in cazul producerii riscului asigurat.

Referate propuse:

1.     Pionieratul activitatii de asigurare.

2.     Motivele incheierii contractului de asigurare de catre expeditorii internationali.

3.     Motivele incheierii contractului de asigurare de catre transportatorii internationali.

Studii de caz propuse pentru acest capitol:

1. Care sunt motivele incheierii unui contract de asigurare?

Probleme propuse spre rezolvare:

1.     Care sunt pasii parcursi pentru a se incheia un contract de asigurare?

Bibliografie:

1. Fernand BRAUDEL: Timpul lumii. Bucuresti: Editura Meridiane, vol. I-II, 1989;
2. Fernand BRAUDEL: Mediterana si Lumea mediteraneeana in epoca lui Filip al-II-lea. Bucuresti: Editura Meridiane, vol. I-VI, 1985 ;
3. Fernand BRAUDEL: Jocurile schimbului. Bucuresti: Editura Meridiane, Vol. I-II, 1985;
4. Iulian VACAREL si Florian BERCEA : Asigurari si reasigurari. Bucuresti: Editura Economica, 1998;
5. Gheorghe CARAIANI si Mihaela TUDOR: Asigurarile maritime. Bucuresti: Editura Lumina Lex, 199

Intrebari de autoevaluare:

1.     In ce situatii asiguratorul poate refuza plata despagubirilor in cazul in care a avut loc producerea unei pagube la un bun asigurat impotriva unui risc specificat in contractul de asigurare?

2.     Ce este fransiza si cum opereaza ea?

3.     Ce conditii trebuie indeplinite pentru ca o avarie sa poata fi considerata avarie comuna?