CONTRACTUL DE TRANSPORT DE MARFURI PE CALEA FERATA

CONTRACTUL DE TRANSPORT DE MARFURI PE CALEA FERATA

Reglementarea contractului de transport si a contractului de transport de marfuri pe calea ferata

Diversitatea actelor normative referitoare la contractul de transport se justifica daca avem in vedere complexitatea activitatii de transport si particularitatile sale.

Se desprind din legislatia existenta dispozitii cu caracter general (Codul Comercial Roman), in sfera lor de cuprindere incadrandu-se orice tip de contract de transport (terestru, naval, aerian), precum si dispozitii speciale care se refera la un anumit tip de contract de transport.

O alta categorie de dispozitii normative se refera in exclusivitate la o subdiviziune a contractului de transport de marfuri care ar fi contractul de transport de marfuri pe calea ferata. Regulamentul de transport pe caile ferate din Romania, aprobat prin Ordonanta de Guvern nr. 7/20 din ianuarie 2005, republicata in Monitorul Oficial nr. 838/11 octombrie 2006, Normele Uniforme de Transport, Tariful Intern de Marfuri si Instructii ale Caii Ferate.

Activitatea de tra 939j92j nsport este considerata activitate comerciala, conform art. 3 pct. 13 din Codul Comercial Roman, dreptul comun in materie. Dispozitiile aplicabile din Codul Comercial alcatuiesc titlul XII din Cartea intai intitulata „Despre comert in genere” (art. 413-441).

Reglementarile se refera la: caracterizarea contractului de transport (art. 413), continutul scrisorii de trasura (art. 414-417), drepturile carausului si ale expeditorului (art. 418-422), raspunderea carausului si cauzele exonerarii de responsabilitate (art. 423-429), modul de stabilire a pagubei suferite de expeditor (art. 430-431 si 438), raporturile dintre caraus si destinatar (art. 431-435), privilegiul carausului asupra bunurilor transportate (art. 437), actiunea in despagubiri (art. 436, 440), regimul clauzei penale (art. 439), interzicerea anumitor clauze restrictive de raspundere (art. 441).

In cazul in care legislatia comerciala ar fi lipsita de reglementari corespunzatoare, conform art. 1 si 2 din Codul Comercial sunt aplicabile dispozitiile Codului civil. Normele Codului civil nu se refera direct si expres la contractul de transport. Exista referiri privind contractul de transport in Titlul VII, capitolul V, art. 1470, pct. 2 din Codul civil care se refera la locatiunea lucrurilor, activitatea carausului si a capitanilor de corabii care se insarcineaza cu transportul persoanelor sau al lucrurilor, fiind considerata locatiune.

Articolele 473-475, din Codul Comercial, se refera la raspunderea carausului, iar art. 476 la obligatia de a tine anumite evidente. Articolul 477 face trimitere la existenta unor regulamente speciale, cu aplicabilitate in diferite ramuri ale transportului.

Notiunea, caracterele juridice si caracteristicile contractului de transport de marfuri pe calea ferata

Pentru a pune in evidenta elementele caracteristice ale contractului de transport de marfuri pe calea ferata, consideram ca se impune definirea contractului de transport in general.

In opinia prof. E. Cristoforeanu, „prin contractul de transport de lucruri, carausul se obliga contra unui pret determinat sa transporte sau sa faca sa se transporte de la un loc la altul marfuri sau alte lucruri materiale”. Definitia este inspirata de C.com. italian.

Prof. I. N. Fintescu afirma ca „prin contractul de transport de marfuri, carausul se obliga sa transporte sau sa faca sa se transporte   dintr-un loc in altul lucruri, in schimbul unei contraprestatii (pretul transportului), predand la locul de destinatie lucrurile transportate aceleiasi persoane care le-a expediat sau alteia (destinatar)”.

Prof. Paul Demetrescu defineste contractul de transport ca fiind „contractul ce se incheie de catre o intreprindere de transport in schimbul unui pret care se obliga sa transporte inauntrul unui termen calatori, marfuri, bagaje, sa pazeasca, sa elibereze destinatarului care poate fi expeditorul sau o terta persoana marfurile sau bagajele expediate”.

Prof. C. Statescu il defineste ca fiind „contractul prin care o organizatie de transport se obliga in schimbul unui pret, sa transporte inauntrul unui termen calatori, marfa sau bagaje, sa pazeasca sau sa elibereze destinatarului marfurile sau bagajele transportate”.

In opinia prof. Gh. Filip, contractul de transport este „acel contract prin care un agent economic specializat (numit unitate de transport, transportator sau operator de transport feroviar) se obliga, in schimbul unui pret (taxa de transport sau tarif), sa transporte pana la destinatie, inauntrul unui termen, calatorii si bagajele lor, sau sa transporte, sa pazeasca si sa elibereze destinatarului (care poate fi expeditorul sau o terta persoana), marfurile sau bagajele ce i-au fost incredintate in acest scop”.

Prof. Doina Petica-Roman defineste contractul de transport ca fiind conventia ce se incheie de catre o persoana fizica sau juridica specializata denumita generic operator de transport feroviar, cu scopul de a transporta inauntrul unui termen calatori, marfa sau bagaje cu anumite mijloace de transport si in diverse moduri in schimbul unui pret, legal sau conventional.

Potrivit art. 13 din Codul comercial (comentat), ”contractul de transport este un contract bilateral prin care o persoana, numita caraus, se obliga a transporta, sau a face sa se transporte dintr-un loc in altul, persoane sau scrisori, in schimbul unui pret”.

Potrivit Regulamentului de transport pe caile ferate din Romania (art. 37.1), „contractul de transport reprezinta intelegerea dintre operatorul de transport feroviar si client, prin care primul se angajeaza sa transporte marfa, cu titlu oneros, la locul de destinatie si sa o predea destinatarului”.

Caracterele juridice ale contractului de transport

Din definitiile date rezulta caracterele juridice ale contractului de transport de marfuri:

a) este un contract de prestatie de serviciu, transportul fiind o specie a prestarilor de servicii , care confera operatorului de transport feroviar independenta juridica fata de celelalte parti contractante. Prestatorul de servicii si in cazul operatorului de transport feroviar aduce la indeplinire contractul incheiat pe propriul sau risc. Consecintele neexecutarii il privesc, in masura in care nu poate sa invoce in favoarea sa un fapt exonerator de raspundere (forta majora sau cazul fortuit);

b) este un contract bilateral, intrucat da nastere la obligatii in sarcina ambelor parti contractante;

c) este un contract cu titlu oneros, intrucat fiecare parte are un folos in schimbul prestatiei sale. De exemplu, expeditorul urmareste deplasarea si paza lucrului, iar operatorul de transport plata pretului;

d) in cazul transportului feroviar de marfuri, contractul de transport este un contract real, intrucat pentru incheierea lui valabila este necesara remiterea materiala a marfurilor ce urmeaza a fi transportate. Caracterul real al contractului decurge din dispozitiile art. 37.2 ale Regulamentului de transport pe caile ferate[2], potrivit carora contractul de transport se considera incheiat din momentul cand statia de predare a primit pentru transport marfa impreuna cu scrisoarea de trasura.

Din formularea textului la care ne-am referit, rezulta ca nu este suficient acordul de vointa al partilor cu privire la perfectarea contractului de transport pe calea ferata, predarea efectiva a marfii fiind determinanta in acest sens.

In doctrina franceza[3] s-a sustinut caracterul consensual al contractului de transport pe considerentul ca promisiunea de contract este valabila si obliga pe caraus inainte de a fi primit lucrul.

Aceasta teza este sustinuta si in literatura noastra de specialitate[4] in care se invoca si argumentul potrivit caruia transportul, indiferent de obiectul sau juridic (deplasarea de persoane sau bunuri), este o operatiune unitara, in ambele cazuri prevaland calificarea consensuala, intrucat se sustine ca predarea materiala a lucrului este necesara pentru a se da posibilitatea operatorului de transport feroviar sa efectueze transportul. Suntem deci in prezenta unui element care nu contribuie la formarea contractului, el realizandu-se prin acordul de vointa. In acelasi sens, cu unele precizari si nuante binevenite, se pronunta si prof. dr. O. Capatana, care sustine ca remiterea bunului tine mai degraba de executarea obligatiei operatorului de transport feroviar de a efectua deplasarea, facand-o materialmente posibila.

e) contractul de transport de marfuri este un contract principal, intrucat are o existenta de sine statatoare, chiar daca s-ar parea ca existenta sa depinde de alte contracte, cum ar fi: cel de vanzare cumparare, sau de furnizare de produse.

Acestea sunt doar premisele perfectarii contractului de transport de marfuri, intrucat prin intermediul lor se stabilesc clauzele referitoare la modalitatea in care se efectueaza transportul, la mijlocul de transport folosit, precum si la alte obligatii ale partilor privind modul de suportare a cheltuielilor de transport.

f) contractul de transport de marfuri este un contract numit.