INCHEIEREA CONTRACTULUI DE TRANSPORT DE MARFURI PE CALEA FERATA

INCHEIEREA CONTRACTULUI DE TRANSPORT DE MARFURI PE CALEA FERATA

Incheierea contractului de transport prezinta unele particularitati ce decurg din preexistenta unui raport juridic intre parti (realizat in faza programarii transportului), precum si din caracterul real al contractului.

Fiind stabilite elementele de baza cu ocazia programarii activitatii de transport, operatorul de transport feroviar si expeditorul au obligatia de a respecta in principiu cele stabilite prin programare, neputand deroga de la acestea. Asa fiind, contractul de transport ce se incheie va reflecta comanda sau actele de programare ce stau la baza lui. In contract se vor preciza, in plus, si unele elemente de amanunt, care nu au format obiectul actelor preliminare (cum sunt mentiunile referitoare la starea incarcaturii, marcajele, modul de ambalare, actele insotitoare etc.) fiind un contract real, el nu se considera perfectat decat dupa primirea marfii si verificarea indeplinirii conditiilor prevazute de lege pentru efectuarea transportului si dupa plata activitatii de transport de catre expeditor, cand acesta trebuie sa le achite[1].

Partile contractului

Conceptul de caraus si expeditor

Inainte de a trata problema conditiilor de fond ale contractului, este necesar a stabili care sunt partile acestuia.

Conform art. 413 din Codul Comercial, rezulta ca sunt parti in contractul de transport: expeditorul sau acela care da insarcinare pentru transportul unui lucru si intreprinzatorul care se obliga a-l face in numele sau propriu si pe socoteala altuia, ori intre unul dintre acestia si operatorul de transport feroviar ce se insarcineaza a-l face.

Potrivit anexei la Regulament, expeditorul a fost definit ca fiind „persoana fizica sau juridica, care a incheiat cu operatorul de transport feroviar contractul de transport si care este inscrisa ca atare in acesta”.

Principalul subiect al contractului de transport de marfuri este denumit generic „operator de transport”. In Regulamentul de transport C.F.R. termenul folosit de legiuitor este „operator de transport feroviar”

Din formularea art. 413 din Codul Comercial rezulta insusirile care il particularizeaza pe cel ce efectueaza transportul, acesta fiind persoana care isi ia insarcinarea ca: „intr-un mod oarecare sa transporte sau sa faca a se transporta un obiect oarecare”. Asa cum este formulata definitia, rezulta ca suntem in prezenta operatorului de transport feroviar din contractul de transport de marfuri, ce se manifesta in doua situatii diferite, in primul caz este chiar intreprinderea sau persoana specializata in acest scop, iar in al doilea caz se pune problema comisionarilor care „fac sa se transporte” marfuri.

In cazul mandatului, se realizeaza o reprezentare deplina si perfecta, asa cum rezulta din art. 1532 din Codul civil si art. 374 din Codul Comercial, parte in contractul de transport ramanand mandantul expeditor.

In acest caz raporturile juridice se stabilesc in mod nemijlocit intre caraus si mandant[2].

In situatia in care expeditorul recurge la serviciile unui comisionar (expeditionar), acesta incheie contractul de transport in nume propriu, dar in contul comitentului, fiind direct obligat fata de caraus „ca si cum afacerea ar fi fost a sa proprie” (art. 406, Codul Comercial). In acest caz, reprezentarea fiind imperfecta, comitentul expeditor nu are actiune impotriva operatorului de transport feroviar si nici acesta nu poate exercita vreo actiune directa in contra comitentului[3].

In cazul contractului feroviar de marfuri, parte este agentia de cai ferate pe teritoriul careia se afla statia de expeditie care perfecteaza in numele si pentru agentie. Desi statiile de cale ferata nu sunt persoane juridice, ele contracteaza in locul agentiei pe baza unei imputerniciri ce decurge din efectul legii organice de organizare a activitatii de transport.

Conditiile de validitate ale contractului de
transport de marfuri pe calea ferata

Elementele esentiale ale contractului de transport sunt, ca si in cazul oricarui contract (art. 948 Codul civil): capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil exprimat al partii ce se obliga, obiectul si cauza licita.

Capacitatea de a contracta

Trebuie analizata prin prisma dispozitiei art. 949-952 din Codul civil si ale art. 4-11 din Decretul nr. 31/1954 (referitor la persoanele fizice), precum si ale art. 34 din acelasi decret, referitoare la capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice si juridice.

Asa fiind, orice persoana fizica sau juridica care dispune de capacitatea de exercitiu poate incheia un contract de transport de marfuri.

Operatorului de transport feroviar i se cere in plus capacitatea de a fi comerciant, in conditiile art. 10 si urm. din Codul Comercial[4].

Consimtamantul

Pentru a fi valabil, trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de Codul civil in articolele 953-960.

In ceea ce priveste transportul pe calea ferata, care in actuala forma de organizare asigura prestatiile de transport printr-un caraus unic, neexistand mai multe alternative in alegerea sa, constatam ca modul in care se manifesta consimtamantul partilor este oarecum diferit de celelalte contracte.

Operatorul de transport feroviar, indeplinind o prestatie de serviciu in calitate de profesionist exclusiv, se afla in calitate de „oferta permanenta” fata de clientela ce formeaza o entitate globala, cu un numar neidentificat de persoane[5]. In acest caz, operatorul de transport feroviar nu poate refuza prestatia decat in cazurile exprese si limitativ prevazute de lege.

Acceptarea ofertei are particularitatile ei, in sensul ca nu se pot negocia si stabili alte elemente ale contractului fata de cele oferite prin actul tipizat (scrisoare de trasura) de catre caraus. Suntem in prezenta unei simple adeziuni la oferta stabilita de catre operatorul de transport feroviar.

Obiectul

Prin obiect al contractului de transport pe calea ferata se intelege prestatia pe care o efectueaza intreprinderea de transport si care consta in: transportul, paza si eliberarea marfii la destinatie si pretul ei. Obiectul trebuie sa fie determinat si licit.

Prin caracterul determinat al obiectului de transport in elementele sale caracteristice trebuie inteles faptul ca este precizat in expresie naturala obiectul ce urmeaza sa fie transportat la locul de predare, ruta, locul de eliberare si cuantumul taxei de transport.

Referindu-ne la caracterul ilicit ai obiectului in materia transportului feroviar, trebuie sa avem in vedere in primul rand precizarea obiectelor care pot fi primite la transport si a celor ce pot fi refuzate. Fac parte din ultima categorie: obiectele supuse regimului postal, obiectele care datorita dimensiunilor, greutatii, insusirii lor, nu ar putea fi transportate cu mijloace obisnuite, obiectele a caror transport este interzis prin dispozitiile legale. Efectuarea transportului cu nesocotirea acestor prevederi ar avea ca efect aplicarea sanctiunilor corespunzatoare pentru partea in culpa.

Pe langa aceasta categorie de obiecte, care nu pot forma obiectul activitatii de transport, se distinge categoria obiectelor admise la transport in anumite conditii, din care fac parte: obiectele periculoase sau infectioase, acelea care prezinta dificultati mari la incarcare si descarcare fata de instalatiile caii ferate, material rulant feroviar, obiectele care au nevoie de ingrijiri speciale in timpul transportului etc.

Celelalte obiecte sunt primite la transport cu respectarea conditiilor generale prevazute in interesul bunei executari a transportului.

Prin caracterul ilicit al transportului trebuie sa se inteleaga si folosirea modalitatilor si a mijloacelor de transport, in conditiile prevazute si admise de lege.

Referindu-ne la contractul de transport de marfuri pe calea ferata, din punct de vedere al obiectului sau, trebuie sa avem in vedere si prestatia caii ferate, care consta, pe de o parte in deplasarea marfii de la un punct de plecare (expeditie), la un punct de sosire (destinatie), pe o ruta bine determinata (de regula transportul se efectueaza pe ruta cea mai scurta) si, pe de alta parte, in paza marfii pe timpul transportului.

Aceasta obligatie decurge din faptul ca, in timpul transportului, operatorul de transport feroviar are si calitatea de depozitar (art. 1473 Cod Civil), in virtutea careia „trebuie sa se ingrijeasca de paza lucrului depozitat, intocmai cum ingrijeste de paza lucrului sau” (art. 1599 Cod Civil).

In concluzie, din punct de vedere al caii ferate, obiectul contractului consta in prestatia tipica, prin care se urmareste deplasarea marfii in spatiu.

Suntem, prin urmare, in prezenta unei obligatii de a face.

Fata de aceasta obligatie, expeditorului ii revine obligatia de a da si anume de a achita pretul transportului (taxa. de transport) si taxele accesorii, cum sunt cele de incarcare, magazinaj, transbordare, folosirea prelatelor caii ferate etc.

Cauza juridica

Cauza juridica a contractului de transport de marfuri pe calea ferata trebuie sa intruneasca conditiile prevazute de art. 966-968 Cod Civil, fiind considerata ilicita cand contravine normelor imperative sau ordinii publice.

Forma contractului de transport de marfuri pe calea ferata

Scrisoarea de trasura: notiune si forma

Pentru determinarea corecta a conditiilor in care urmeaza a se executa contractul de transport de marfuri pe calea ferata, acesta se incheie in forma scrisa.

La origine, acest document era o scrisoare particulara care se redacta si semna de catre expeditor si care se adresa destinatarului, prin intermediul operatorului de transport feroviar. Din dispozitiile Codului comercial (art. 414), rezulta ca expeditorul trebuie sa dea operatorului de transport feroviar „scrisoarea de carat”, daca acesta o cere. Prin urmare, contractul de transport se putea perfecta si fara respectarea formei scrise, fiind o posibilitate lasata la latitudinea partilor. In aceasta situatie, existenta transportului se poate dovedi si cu martori.

Regulamentul de transport al cailor ferate, derogand de la normele Codului Comercial cu privire la forma si continutul scrisorii de trasura, stabileste ca predatorul trebuie sa prezinte pentru orice expeditie o scrisoare de trasura, conforma cu exemplarul tipizat anexa la regulament. Din formularea textului rezulta caracterul imperativ al normei care prevede obligativitatea respectarii formei scrise.

Respectarea formei scrise privind intocmirea documentului care atesta existenta contractului de transport se impune si daca se au in vedere dispozitiile fostului Tarif Local de Marfuri C.F.R.. Potrivit acestui act normativ, scrisoarea de trasura prevazuta cu stampila statiei de predare constituie dovada incheierii contractului de transport. Din aceasta formulare rezulta ca scrisoarea de trasura constituie inscrisul doveditor al incheierii contractului, avand o functie probatoare[6]. Asa fiind, rezulta ca forma scrisa este ceruta „ad probationem” si nu „ad validitatem”.

In literatura noastra juridica[7] si in practica arbitrala se admite constant ca nerespectarea cerintei formei scrise nu atrage nulitatea contractului. S-a stabilit in acest sens ca_; in lipsa acesteia, dovada contractului, a existentei si a cauzelor sale se poate face prin alte inscrisuri avand legatura directa sau indirecta cu contractul.

Pentru evitarea cazurilor in care se incalca obligatia de a incheia contractul in forma scrisa, in practica arbitrala s-au recunoscut efecte limitate prestatiilor efectuate si acceptarea fara incheierea unui contract in forma legala. Fata de caracterul real al contractului de transport de marfuri pe calea ferata si avand in vedere principiul enuntat mai sus, exista inca un argument ca forma scrisa nu se cere pentru a valida contractul, din moment ce esentiala pentru, acest contract este predarea marfii. Predarea marfii fiind o stare de fapt, se poate dovedi cu orice mijloc de proba admis de lege.

Momentul incheierii contractului

Intrucat contractul de transport de marfuri pe calea ferata este un contract real, incheierea lui impune, pe langa consimtamantul partilor, si executarea actului material al predarii marfii din partea expeditorului.

In functie de aceste caracteristici se determina si momentul incheierii contractului. Astfel, potrivit art. 37.2 din Regulamentul de transport pe C.F.R., contractul de transport se considera incheiat daca sunt intrunite cumulativ urmatoarele conditii:

operatorul de transport feroviar a primit marfa, incarcata in mijlocul de transport, cu respectarea prevederilor regulamentului de transport C.F.R, sau in vehiculul feroviar, care circula pe roti proprii, dupa caz, insotit de scrisoarea de trasura completata de expeditor, in rubricile care sunt rezervate si semnata de catre acesta;

operatorul de transport feroviar a aplicat stampila cu data pe toate exemplarele scrisorii de trasura.

Momentul primirii marfii este acela al aplicarii de catre statia de predare a stampilei care indica data primirii ei. Aplicarea stampilei trebuie facuta imediat, pentru intregul transport care face obiectul scrisorii de trasura si dupa plata taxelor pe care predatorul le are in sarcina sa[9]. Dupa aplicarea stampilei, scrisoarea de trasura face dovada contractului de transport.

Din cele prezentate rezulta ca, fata de celelalte contracte in care momentul incheierii contractului are la baza momentul receptiunii (contractul considerandu-se perfectat in momentul in care proiectul de contract emis de furnizor-prestator sau executant si aprobat de beneficiar a ajuns la furnizor), contractul de transport de marfuri pe C.F.R. se considera perfectat cand sunt intrunite in mod cumulativ doua conditii, si anume: predarea documentului de transport si a marfii.

Determinarea momentului incheierii contractului de transport de marfuri pe calea ferata este importanta din punct de vedere juridic, pentru ca se produc o serie de efecte ce vizeaza fie relatia dintre expeditor si caraus, fie cea dintre expeditor si destinatar. In ceea ce priveste operatorul de transport feroviar, din momentul incheierii contractului se naste obligatia sa de paza si supraveghere a marfurilor si curge termenul legal ori conventional inauntrul caruia trebuie executat transportul. Momentul incheierii contractului marcheaza si inceputul raspunderii operatorului de transport feroviar.

Pentru relatia dintre expeditorul-furnizor si destinatarul-beneficiar, momentul incheierii contractului este important intrucat, in cazul in care beneficiarul produselor se prezinta la receptie in momentul predarii lor catre statia C.F.R. se individualizeaza si se considera indeplinita obligatia de predare a produselor, se transmite dreptul real si, odata cu el, riscurile.

Concluzionand, cu privire la procedura incheierii contractului de transport de marfuri pe calea ferata, putem afirma ca aceasta este marcata de o serie de particularitati.