Reglementari elaborate pe plan international in domeniul transporturilor rutiere
Reglementarile internationale elaborate in domeniul transporturilor rutiere au ca scop principal ocrotirea transportatorilor si promovarea intereselor acestora, vis-à-vis de autoritatile vamale (Conventia TIR), precum si fata de celelalte parti care participa la derularea unei operatiuni de transport rutier international (Conventia CMR), stabilirea unor conditii care privesc transporturile rutiere de marfuri periculoase (Acordul ADR), Conventia privind circulatia rutiera si altele.
Conventia referitoare la contractul de transport rutier international al marfurilor (Conventia CMR)
Conventta CMR s-a semnat la Geneva, la 19 Mai 1956 si face parte din seria de conventii internationale initiate de Comisia Economica ONU pentru Europa; prin aceasta conventie internationala sunt reglementate, in mod uniform, conditiile generale in care se incheie si executa contractul de transport rutier de marfuri, care imbraca forma scrisorii de trasura CMR.
Domeniul de aplicare
Conventia CMR se aplica oricarui contract de transport de marfa pe sosele, cu titlu oneros, cu vehicule, cind locul primirii marfii si locul prevazut pentru eliberarea acesteia sunt situate in doua tari diferite, din care cel putin una este tara semnatara a Conventiei CMR, indiferent de domiciliul si de nationalitatea participantilor la contract.
Aceasta conventie se aplica chiar daca transporturile sunt efectuate de state sau institutii/organzatii guvernamentale. Conventia CMR nu se aplica:
transporturilor efectuate pe baza conventiilor postale internationale;
transporturilor funerare;
transportului efectelor de stramutare.
Daca autovehiculul care contine marfuri este transportat pe o portiune a parcursului (intre locul de expeditie si cel de destinatie) pe mare, cale ferata, cale navigabila interioara, fara descarcarea marfii din vehicul si daca in timpul acestui transport nerutier s-a intamplat sa se produca o paguba/pierdere/intarziere la eliberarea marfii dintr-un fapt ce nu poate fi imputat transportatorului rutier, raspunderea transportatorului rutier nu este determinata de Conventia CMR, ci de felul in care raspunderea transportatorului nerutier este determinata, daca un contract de transport ar fi fost incheiat intre transportatorul nerutier si expeditor, numai pentru deplasarea cu alt mod de transport decat cel rutier, conform prevederilor privind transportul de marfuri pe alt mod de transport decat cel rutier. In lipsa unor asemenea prevederi, raspunderea transportatorului rutier va fi determinata de Conventia CMR.
In aplicarea Conventiei CMR, transportatorul raspunde ca si de propriile sale actiuni/omisiuni, de actiunile/omisiunile prepusilor sai si ale oricaror alte persoane la serviciile carora recurge pentru executarea transportului, daca acestia actioneaza in exercitiul functiunii lor.
Incheierea contractului de transport
Contractul de transport rutier este acel contract prin care un caraus profesionist se angajeaza sa transporte unei persoane numite “expedi 656h76g tor” o anumita cantitate de marfa dintr-un loc in altul, in schimbul platii unui anumit pret si intr-un termen (care se poate specifica in contract)
Proba contractului de transport se face prin scrisoarea de transport, care este un formular tipizat si care contine o serie de mentiuni specifice unui contract. Absenta, neregularitatea sau pierderea scrisorii de transport nu afecteaza nici existenta, nici valabilitatea contactului de transport.
Scrisoarea de trasura (transport) este intocmita in trei exemplare originale, semnate de expeditor si de transportator. Primul exemplar se remite expeditorului, al doilea insoteste marfa si este predat destinatarului si al treilea exemplar se retine de catre transportator.
Daca marfa care va fi transportata va fi incarcata in vehicule diferite; sau daca este vorba de diferite feluri de marfa sau de loturi distincte, expeditorul sau transportatorul are dreptul sa ceara intocmirea de scrisori de trasura pentru fiecare vehicul utilizat sau pentru fiecare lot de marfa.
Scrisoarea de trasura trebuie sa contina urmatoarele mentiuni obligatorii:
a) locul si data intocmirii sale;
b) locul si data primirii marfii si locul prevazut pentru eliberarea ei;
c) date privind partile contractante:
i) numele si adresa expeditorului;
ii) numele si adresa destinatarului;
iii) numele si adresa transportatorului;
d) date privind obiectul contractului de transport:
i) denumirea curenta a marfii si felul ambalajului, iar pentru marfurile periculoase, denumirea lor general recunoscuta;
ii) denumirea curenta a marfii si felul ambalajului, iar pentru marfurile periculoase, denumirea lor general recunoscuta;
iii) numarul coletelor, marcajelor speciale si numerele lor;
iv) greutatea bruta (sau cantitatea altfel exprimata) a marfii;
e) date privind transportul:
i) cheltuielile aferente transportului (pret de transport, cheltuieli accesorii, taxe de vama, alte cheltuieli survenite de la incheierea contractului pana la eliberarea marfii);
ii) instructiunile necesare pentru formalitatile administrative (de vama);
iii) indicatia ca transportul este supus regimului stabilit prin prezenta conventie si nici unei alte dispozitii contrare (foarte important).
De asemenea, scrisoarea de trasura poate sa contina si urmatoarele mentiuni facultative:
interzicerea transbordarii;
cheltuielile pe care expeditorul le ia asupra sa;
totalul sumelor de ramburs de perceput la eliberarea marfii;
valoarea declarata a marfii si suma care reprezinta interes special la eliberare;
instructiunile expeditorului catre transportator cu privire la asigurarea marfii;
termenul in care transportul trebuie sa fie executat;
lista documentelor transportatorului.
Expeditorul raspunde pentru toate cheltuielile si daunele pricinuite transportatorului din cauza inexactitatii sau insuficientei datelor din scrisoarea de trasura.
Executarea contractului de transport
Primirea marfii la transport si verificarea documentelor
Executarea contractului de transport se refera la primirea marfii la transport (si la actele ce se intreprind cu aceasta ocazie), precum si la celelalte activitati survenite din momentul primirii marfii la transport si pana la eliberarea acesteia.
La primirea marfii, transportatorul este obligat sa verifice:
exactitatea mentiunilor din scrisoarea de trasura referitoare la numarul de colete, cat si la marcajul si la numerele lor;
starea aparenta a marfii si a ambalajului ei.
Daca transportatorul nu are mijloacele necesare de a verifica exactitatea mentiunilor indicate mai sus, el va face rezerve pe scrisoarea de trasura, care trebuie sa fie motivate. El trebuie sa motiveze toate rezervele pe care le face cu privire la starea aparenta a marfii si a ambalajului ei. Oricum, aceste rezerve nu il angajeaza pe expeditor daca acesta nu le-a acceptat in mod expres in scrisoarea de trasura.
Expeditorul are dreptul sa ceara verificarea de catre transportator a greutatii brute a marfii (sau a cantitatii altfel exprimate a acesteia). El poate sa ceara, de asemenea, verificarea continutului coletelor. Transportatorul are dreptul sa ceara plata cheltuielilor de verificare. Rezultatul acestor verificari se consemneaza in scrisoarea de trasura.
Scrisoarea de trasura face dovada primirii marfii la transport si arata si conditiile contractului de transport. Daca transportatorul nu face rezerve motivate, exista prezumtia ca marfa si ambalajul erau in stare buna in momentul primirii de catre acesta si ca numarul de colete, marcajele si numerele lor erau conforme cu datele din scrisoarea de trasura.
Expeditorul este raspunzator fata de transportator pentru daunele pricinuite persoanelor sau altor marfuri, precum si de cheltuielile ce decurg din defectozitatea ambalajului marfii, afara de cazul cand defectozitatea, fiind aparenta/cunoscuta transportatorului in momentul primirii marfii, transportatorul nu a facut rezerve cu privire la aceasta.
In vederea indeplinirii formalitatilor administrative si de vama care trebuiesc facute inainte de eliberarea marfii, expeditorul trebuie sa anexeze la scrisoarea de trasura toate documentele necesare (de ex. factura, certificat de origine, certificat sanitar, fito-sanitar, certificat de circulatie a marfii) si sa-i furnizeze transportatorului toate informatiile necesare.
Transportatorul nu are obligatia de a verifica daca aceste documente si informatii sunt suficiente si expeditorul este raspunzator fata de transportator pentru toate daunele care ar putea rezulta din lipsa, insuficienta sau neregularitatea acestor documente si in afara de cazul in care culpa este a transportatorului.
Transportatorul este raspunzator ca si un comisionar de consecintele pierderii sau utilizarii inexacte a acestor documente mentionate in scrisoarea de trasura si care o insotesc sau care i s-au predat. Despagubirea pusa in sarcina sa nu poate depasi insa despagubirea datorata in cazul in care marfa s-ar fi pierdut.
Modificarea contractului de transport
Expeditorul are dreptul de dispozitie asupra marfii, fiind in masura sa ceara transportatorului:
oprirea transportului;
schimbarea locului prevazut pentru eliberare;
eliberarea marfii unui alt destinatar decat cel indicat initial in scrisoarea de trasura.
Dreptul expeditorului de a dispune asupra marfii se stinge in momentul in care al doilea exemplar al scrisorii de trasura este remis destinatarului.
Acest drept se stinge in momentul in care al doilea exemplar al scrisorii de trasura este remis destinatarului (sau atunci cand marfa a fost eliberata destinatarului contra unei dovezi de primire).
Destinatarul poate dispune de marfa incepand din momentul intocmirii contractului de transport, daca expeditorul mentioneaza acest lucru in scrisoarea de trasura. Daca destinatarul uzeaza de dreptul sau de a cere eliberarea marfii unei alte persoane, aceasta persoana nu mai poate desemna alti destinatari.
Dar, pentru ca acestor dispozitii sa li se dea curs de catre transportator, trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
expeditorul (sau destinatarul, dupa caz) care vrea sa exercite acest drept, trebuie sa prezinte primul exemplar al scrisorii de trasura, pe care va inscrie noile instructiuni date transportatorului si va despagubi pe transportator pentru cheltuielile si prejudiciul pe care le-a antrenat executarea acestor instructiuni;
executarea acestor instructiuni trebuie sa fie posibila in momentul in care acestea parvin persoanei care trebuie sa le execute si nu trebuie sa impiedice exploatarea normala a intreprinderii transportatorului si nici sa aduca prejudicii expeditorilor/destinatarilor altor transporturi;
instructiunile nu trebuie sa aiba niciodata ca efect divizarea transportului.
Daca transportatorul nu poate sa dea curs dispozitiilor ce-i sunt transmise, el este obligat sa instiinteze imediat despre aceasta persoana care a dat asemenea instructiuni. Transportatorul care nu executa instructiunile prevazute de prezentul articol (din rea vointa) sau care s-a conformat acestor instructiuni fara sa fi cerut prezentarea primului exemplar al scrisorii de trasura va fi raspunzator fata de cel ce are dreptul sa ceara acoperirea pagubei rezultata in urma acestui fapt.
Impedimente la transportul marfii
Aceste impedimente constau in aceea ca autovehiculul incarcat cu marfa nu poate sa se indrepte catre destinatie din diverse motive (calamitati naturale, greve, lipsa unor documente necesare indeplinirii formalitatilor administrative).
Astfel, daca, pentru un motiv oarecare, executarea contractului de transport in conditiile prevazute in scrisoarea de trasura este sau devine imposibila inaintea sosirii marfii la locul prevazut pentru eliberare, transportatorul este obligat sa ceara instructiuni persoanei care are dreptul sa dispuna de marfa.
Daca exista conditii de transport diferite de cele mentionate initial in CMR, care permit efectuarea transportului si daca transportatorul nu a putut sa obtina in timp util instructiunile de la persoana care are dreptul de a dispune de marfa, el va lua masurile pe care le considera ca fiind cele mai bune in interesul persoanei care are dreptul de a dispune de marfa.
Impedimente la eliberarea marfii
Acestea se refera la imposibilitatea eliberarii marfii catre destinatar (din diverse motive: refuzul acestuia de a primi marfa, impedimente de natura administrativa).
Daca, dupa sosirea marfii la destinatie se ivesc impedimente la eliberare, transportul va cere instructiuni de la expeditor. Daca impedimentul la eliberare are loc dupa ce destinatarul (care are dreptul de a da aceste dispozitii) a dat ordin de a se elibera marfa unei alte persoane, destinatarul se substituie expeditorului, iar aceasta persoana destinatarului.
Daca destinatarul refuza marfa, expeditorul are dreptul de a dispune de aceasta fara a mai fi necesara prezentarea primului exemplar al scrisorii e trasura.
Chiar daca a refuzat marfa, destinatarul poate sa ceara eliberarea ei atat timp cat transportatorul nu a primit instructiuni contrarii de la expeditor.
Dupa sosirea marfii la locul prevazut pentru eliberarea acesteia, destinatarul are dreptul de a cere ca al doilea exemplar al scrisorii de trasura sa-i fie remis si ca marfa sa-i fie eliberata contra unei dovezi de primire. Daca s-a stabilit ca marfa este pierduta sau daca a avut loc o intarziere in executarea contractului de transport, destinatarul este autorizat sa pretinda in numele sau de la transportator drepturile care rezulta din contractul de transport.
Destinatarul care uzeaza de drepturile care ii sunt acordate (conform mentiunilor de mai sus), este obligat sa plateasca creantele care rezulta din scrisoarea de trasura; daca le contesta, transportatorul nu este obligat sa efectueze eliberarea marfii, decat in cazul in care destinatarul a depus o cautiune.
Dreptul transportatorului la rambursarea cheltuielilor
Transportatorul are dreptul la rambursarea cheltuielilor legate de solicitarea de instructiuni sau cele determinate de executarea instructiunilor primite, cu conditia ca aceste cheltuieli sa nu fie consecinta culpei sale.
In cazul unor impedimente la transport sau la eliberare, transportatorul poate sa descarce imediat marfa in contul persoanei care are dreptul de a dispune de ea; dupa aceasta descarcare, transportul se considera incheiat. Transportatorul isi asuma atunci pastrarea marfii. Sau poate sa incredinteze marfa unui tert si atunci ramane raspunzator de alegerea „atenta” a acestuia. Marfa ramane grevata de creantele rezultand din contractul de transport si de toate celelalte cheltuieli.
Transportatorul poate sa dispuna vanzarea marfii fara a mai astepta instructiuni de la cel care are dreptul de dispozitie asupra marfii, cand natura perisabila sau starea marfii o justifica sau cand cheltuielile de pastrare sunt disproportionate fata de valoarea marfii. In celelalte cazuri poate sa procedeze la vanzarea marfii, daca intr-un termen rezonabil el nu a primit din partea persoanei care are dreptul de a dispune de marfa instructiuni contrarii, a caror executare ii poate fi ceruta in mod echitabil.
Daca marfa a fost vanduta, suma obtinuta din vanzare trebuie pusa la dispozitia persoanei care are dreptul de a dispune de marfa, mai putin cheltuielile care greveaza marfa. Daca aceste cheltuieli sunt mai mari decat suma obtinuta din vanzare, transportatorul are dreptul la diferenta.
In caz de vanzare a marfii, procedura urmata este determinata de legea/uzantele locului unde se gaseste marfa.
Raspunderea transportatorului
Transportatorul este raspunzator pentru:
pierderea totala sau partiala;
avarierea marfii, produse intre momentul primirii si cel al eliberarii acesteia ;
intarzierea la eliberare.
Transportatorul este exonerat de aceasta raspundere daca pierderea, avaria sau intarzierea au avut drept cauza:
o culpa a persoanei care are dreptul de a dispune de marfa
un ordin al acesteia, nerezultand dintr-o culpa a transportatorului;
un viciu propriu al marfii;
circumstante pe care transportatorul nu putea sa le evite si a caror consecinte nu le putea preveni.
Transportatorul nu poate invoca, pentru a fi exonerat de raspundere, nici defectiunea vehiculului folosit pentru realizarea transportului, nici culpa persoanei de la care a inchiriat autovehiculul.
Transportatorul nu raspunde de pierderea sau avarierea marfii, daca aceste situatii rezulta din urmatoarele actiuni:
folosirea de vehicule descoperite, fara prelate, daca aceasta folosire a fost convenita intr-un mod expres si mentionata in scrisoarea de trasura;
lipsa sau defectozitatea ambalajului, pentru marfurile expuse prin felul lor la stricaciuni sau la avariere, cand aceste marfuri nu sunt ambalate sau sunt rau ambalate;
manipularea, incarcarea, stivuirea si descarcarea marfii au fost facute de catre expeditor/destinatar (sau de persoane care actioneaza in contul lor);
natura unor marfuri expuse, datorita cauzelor inerente insasi naturii lor, fie la pierdere totala sau partiala, fie la avariere (prin spargere, ruginire, deteriorare interna si spontana, uscare, curgere, pierdere normala sau datorita actiunii insectelor sau rozatoarelor);
insuficienta sau imperfectiunea marcajelor sau a numerelor coletelor;
transportul de animale vii.
In aceste cazuri, transportatorul este exonerat de raspundere numai daca face dovada ca toate masurile care ii incumba in mod normal, tinand cont de circumstante au fost luate si ca el s-a conformat instructiunilor speciale care i-au fost date.
Se considera intarziere la eliberare atunci cand marfa nu a fost eliberata in termenul convenit sau daca nu s-a convenit un asemenea termen, atunci cand durata transportului depaseste timpul care in mod rezonabil este acordat unui transportator diligent, avand in vedere toate circumstantele si printre altele, (in cazul unei incarcaturi partiale) necesarul de timp pentru asamblarea unei incarcaturi complete in conditii normale. Daca marfa este eliberata destinatarului fara incasarea sumei ramburs care ar fi trebuit sa fie perceputa de catre transportator in virtutea dispozitiilor contractului de transport, transportatorul este obligat sa despagubeasca pe expeditor cu suma ramburs, avand drept de regres impotriva destinatarului.Cel in drept (destinatarul) poate sa considere marfa pierduta fara a mai fi necesara prezentarea altor dovezi daca aceasta nu a fost eliberata in termen de 30 de zile de la expirarea termenului convenit; daca nu a fost convenit un asemenea termen, marfa se considera pierduta daca nu a fost eliberata in termen de 60 de zile de la primirea ei de catre transportator.
Cel in drept poate, primind despagubirea pentru marfa pierduta, sa ceara in scris sa fie incunostintat imediat, in cazul in care marfa ar fi gasita intr-un termen de un an, socotit de la data la care se face plata despagubirii. Confirmarea primirii unei astfel de cereri se face in scris.
In termen de 30 de zile de la primirea unei incunostintari, cel in drept poate cere ca marfa sa-i fie predata contra platii creantelor rezultand din scrisoarea de trasura si contra restituirii despagubirii primite, reducandu-se eventual cheltuielile care ar fi fost cuprinse in aceasta despagubire si sub rezerva tuturor drepturilor la despagubire pentru intarzierea la eliberarea marfii.
In cazul lipsei fie a cererii inaintate catre transportator, fie a instructiunilor date in termen de 30 de zile de la primirea incunostintarii sau daca marfa nu a fost gasita intr-un termen de un an de la plata despagubirii, transportatorul poate dispune de marfa, in conformitate cu legislatia locului unde se gaseste marfa.
Despagubirile puse in sarcina transportatorului
Daca, potrivit prevederilor prezentei conventii, este pusa in sarcina transportatorului o despagubire pentru pierderea totala sau partiala a marfii, aceasta despagubire este calculata dupa valoarea marfii la locul si in momentul in care a fost primita la transport. Valoarea marfii este determinata pe baza cursului bursei sau (in lipsa acestuia) pe baza pretului curent al pietei (sau in lipsa amandurora), pe baza valorii uzuale a marfurilor de acelasi fel si aceeasi calitate.
Potrivit prevederilor Conventiei CMR cuantumul despagubirii nu poate depasi 25 franci per kilogram de greutate bruta lipsa. Prin franc se intelege francul-aur, cu greutate de 10/31 grame, cu continut de finete de 0,900.
In plus, se restituie taxa de transport, taxele vamale si alte cheltuieli ivite cu ocazia transportului marfii: in totalitate—in caz de pierdere totala; si proportional—in caz de pierdere partiala.
Alte daune interese pentru pierdere nu sunt datorate.
In caz de intarziere daca cel in drept face dovada ca din aceasta intarziere a rezultat un prejudiciu, transportatorul este obligat sa plateasca daune, care nu pot depasi pretul transportului.
O despagubire mai mare nu poate fi pretinsa decat in caz de declarare a valorii marfii sau de declarare de interes special la predare.
In caz de avarie transportatorul plateste contravaloarea deprecierii marfii calculata pe baza valorii stabilite ca si in procedura de mai sus (in cazul pierderii totale/partiale a marfii). Totusi, despagubirea nu poate sa depaseasca:
daca totalul expeditiei este depreciat prin avarie—suma care ar fi trebuit platita in caz de pierdere totala;
daca numai o parte a expeditiei a fost depreciata prin avarie, suma care ar trebui platita in caz de pierdere a partii depreciate.
Expeditorul poate sa declare in scrisoarea de trasura, contra unui supliment de pret convenit, o valoare a marfii care depaseste limita de 25 franci/kg stabilita prin Conventia CMR si in acest caz valoarea declarata inlocuieste valoarea de 25 franci/kg.
Expeditorul poate fixa, facand mentiunea respectiva in scrisoarea de trasura si contra platii unui supliment de pret convenit, suma care reprezinta un interes special la eliberare, pentru cazul unei pierderi sau avarii, precum si pentru depasirea termenului convenit.
Daca a fost facuta o declaratie de interes special la eliberare, poate fi ceruta independent de despagubirile mentionate mai sus si pana la concurenta contravalorii interesului declarat, o despagubire egala cu paguba suplimentara pentru care se poate face dovada.
Dispozitii privind marfurile periculoase
Daca expeditorul preda transportatorului marfuri periculoase, el trebuie sa-i semnaleze acestuia natura exacta a pericolului pe care marfurile il reprezinta si ii indica eventual precautiile ce trebuie luate. In cazul in care aceasta semnalare nu a fost consemnata in scrisoarea de trasura, sarcina de a face dovada, prin orice mijloace, ca transportatorul a avut cunostinta de natura exacta a pericolului pe care il poate prezenta transportul acestor marfuri, revine expeditorului sau destinatarului.
Marfurile periculoase care nu au fost cunoscute ca atare da catre transportator (in conditiile prezente mai sus), pot fi in orice moment si in orice loc descarcate, distruse sau facute inofensive de catre transportator fara nici o despagubire; expeditorul este in plus raspunzator pentru toate cheltuielile si daunele rezultand din predarea la transport a acestor marfuri sau pentru transportul lor.
Alte dispozitii
Cel in drept poate sa pretinda pentru pagubele suferite dobanzi. Aceste dobanzi, calculate la 5% pe an curg din ziua reclamatiei adresate in scris transportatorului; (iar daca nu a existat o reclamatie scrisa catre transportator, din ziua introducerii actiunii in justitie). Daca elementele care servesc ca baza de calcul al despagubirii nu sunt exprimate in moneda tarii in care se face plata, convertirea va fi facuta la cursul zilei si locului platii despagubirii
In cazul in care, potrivit legii aplicabile, pierderea, avarierea sau intarzierea survenita pe parcursul unui transport supus prezentei conventii, pot da loc unei reclamatii extracontractuale, transportatorul se poate prevala de dispozitiile prezentei conventii, care exclude sau limiteaza despagubirile datorate.
Transportatorul nu are dreptul sa se prevaleze de dispozitiile prezentului capitol, care exclud sau limiteaza raspunderea sa sau care rastoarna sarcina probei, daca paguba a fost provocata din dolul sau sau dintr-o culpa cate ii este imputabila si care, in conformitate cu legea tarii careia ii apartine organul jurisdictiei sesizat, este echivalenta cu un dol.
Reclamatii si actiuni in justitie
La destinatie, daca destinatarul a primit marfa fara sa fi contestat starea ei in momentul eliberarii (daca este vorba de pierderi/avarii aparente) sau daca, in termen de 7 zile de la data eliberarii, excluzand din acest termen duminicile si sarbatorile legale (daca este vorba de pierderi/avarii ne-aparente) nu a inaintat rezerve transportatorului, rezerve in care sa se precizeze natura pierderii/avariei, se presupune ca marfa a fost primita in conformitate cu mentiunile din scrisoarea de transport. Indiferent de natura rezervelor care sunt facute, acestea trebuie sa fie facute in scris, daca este vorba de pierderi/avarii ne-aparente.
In cazul in care transportatorul depaseste termenul de eliberare se pot primi despagubiri numai daca s-au facut rezerve in scris in termen de 21 de zile de la data punerii marfii la dispozitia destinatarului. Data eliberarii/constatarii/punerii marfii la dispozitie nu se include in termenele mentionate mai sus.
Actiunile in justitie care deriva din transporturi care sunt supuse Conventiei CMR se prescriu in termen de 1 an, iar in caz de dol (inselaciune) termenul de prescriptie este de 3 ani. Acest termen de prescriptie incepe sa curga: in caz de pierdere partiala, avarie sau intarziere din ziua in care s-a eliberat marfa; in caz de pierdere totala, daca s-a convenit un termen, incepand de la a 30-a zi dupa expirarea termenului convenit. Daca nu s-a convenit nici un termen, prescriptia curge incepand de la a 60-a zi de la primirea marfii de catre transportator. Ziua indicata mai sus ca si inceput al prescriptiei nu este cuprinsa in termen.
Daca s-a facut o reclamatie in scris, aceasta suspenda prescriptia pana in ziua in care transportatorul respinge in scris reclamatia si restituie documentele care i-au fost anexate acesteia.
Daca reclamatia a fost acceptata partial, prescriptia isi va lua cursul sau numai pentru partea care a ramas litigioasa. Reclamatiile care ar fi facute ulterior si care au acelasi obiect nu mai suspenda prescriptia.
Transport efectuat de transportatori succesivi
Daca un transport urmeaza sa fie facut de mai multi transportatori rutieri succesivi, pe baza aceleiasi scrisori de transport, fiecare din acesti transportatori rutieri isi asuma raspunderea executarii transportului intreg. Transportatorul al doilea (si daca este cazul cel/cei urnator/urmatori) devin prin primirea marfii si a scrisorii de transport parti la contract.
Transportatorul care preia marfa de la transportatorul precedent ii remite acestuia o confirmare de primire datata si semnata; de asemenea, va inscrie numele si adresa sa pe al doilea exemplar al scrisorii de trasura si daca este cazul, va completa pe acest exemplar si pe confirmarea de primire rezervele pe care le ridica.
Daca unul din acesti transportatori a platit in baza prevederilor Conventiei CMR, despagubiri, atunci el are dreptul—tot in baza Conventiei CMR—de regres, pentru suma platita, la care se pot adauga dobanzi si cheltuielile pe care le-a suportat. Acest regres se inainteaza contra transportatorilor care au participat la executarea contractului de transport, in felul urmator:
transportatorul din vina caruia a rezultat paguba trebuie sa suporte singur despagubirea platita de el sau de alt transportator
daca paguba s-a produs din fapta a doi sau mai multi transportatori, fiecare din ei trebuie sa plateasca o suma proportionala cu partea sa de raspundere, iar daca nu se poate evalua partile de raspundere (a acestor transportatori care au determinat paguba), fiecare este raspunzator cu partea de remunerare ce i-a revenit din transportul respectiv;
daca nu se poate stabili care dintre transportatori raspunde pentru paguba, despagubirea se repartizeaza intre toti transportatorii, in functie de remuneratia care le-a fost acordata.;
daca un transportator nu este solvabil, partea de despagubire ce cade in sarcina sa si pe care nu a platit-o, cade in sarcina celorlalti transportatori, proportional cu remuneratia lor.
|
