[1]. Din "a" parcurgem aproximativ 300 de metri pe malul stîng al rîului Hasdate. Din punctul "b" traversam apa pe pietre. Urcam apoi în diagonal& 20520m1215u #259; spre dreapta si, în scurt timp, ajungem la baza traseului Creasta lui Mihai Bors. Continuam drumul, trecem pe sub "Prapastia lui Bors" si ne îndreptam spre baza unui alt vîlcel cu vegetatie. De aici observam, spre dreapta, pe un brîu ascendent, o poteca ce ne duce la baza traseelor Hornul Marac si Fisura Marac.
[2] Kovacs Gheorghe.
[4] În continuare, depasim doua surplombe suprapuse, un brîu si înca o surplomba, iesind pe alt brîu ascendent, unde regrupam.
[7]. La încheierea acestui pasaj, ne cataram iar pe verticala peretelui depasind o surplomba dificila. Regruparea o facem într-o zona cu iarba.
[9] (5A)
[12] (4B)
[13], descriem în continuare cîteva ture parcurse mai rar, care pot oferi alpinistilor, pe lînga satisfactia catararii, si o mai buna cunoastere a acestei zone de o deosebita frumusete.
[14] (4B)
[15] (3A),
[16]. Caracterizat prin zone mari de catarare libera cu pasaje de gradul V+, el se încheie pe Culmea Mînastirii.
[17]. Doua lungimi de coarda, una de 15 metri si alta de 45 metri, ne conduc la pasajul care a dat numele acestei ture: un horn ce brazdeaza un perete compact. Deasupra hornului efectuam o scurta traversare, într-o zona fara prize, unde trecem în escalada artificiala. Ultimele doua lungimi de coarda strabat o creasta usoara la capatul careia iesim în platou unde întîlnim marcajul turistic punct rosu.
Traseul este pitonat si are sase lungimi de coarda.
[18] se pierde undeva în mijlocul peretelui. Probabil ca în acest loc autorii premierei au facut o traversare pentru a iesi din traseu.
Numele capului de coarda este subliniat; unii secunzi sînt necunoscuti; unele date ale primei escalade a traseului sînt, de asemenea, necunoscute.
Aceasta lungime de coarda are si o varianta care ne conduce prin stînga primului horn la un copac unde regrupam. Apoi efectuam o traversare scurta spre dreapta si intram în traseul direct.
Pentru a evita confuziile, precizam ca acest traseu a fost cunoscut si sub numele de Traseul Turnul Mare al Peretelui Urias sau Traseul a ĂV-a Aniversare.
Vigh Tibor (1937-1977), autorul premierei acestui traseu, rapus de o boala incurabila la numai 40 de ani.
În peretele Turnului Despartitor vom observa pitoane batute, probabil, pentru antrenament de catarare.
Traseul a avut o varianta de gradul 3B pitonata la 2.08. 1953 de Bagameri Adalbert, Gagyi Andrei si Zelenka Carol, care evita primele doua lungimi dificile ale Turnului Ascutit.
Daca ne hotarîm pentru varianta originala regrupam în punctele marcate în schita ca regrupari intermediare.
|
