orientarea privirii si directiei picioarelor în sensul deplasarii;
tinerea departata a picioarelor în plan transversal la latimea bazinului, pentru evitarea agatarii punctelor de pantaloni sau ciorapi;
ridicarea suficienta a talpii picioarelor; 148
pasirea rulata, cu calm si atentie, într-un ritm constant, pentru a se asigura o apasare uniforma a tuturor punctelor (fig. 71).
V deschis a talpilor picioarelor poate fi oblica pe pante cu valori de pîna la 25° si lateral sau în jos pe cele cu valori mai mari de 25°. Unghiul format de gamba si laba piciorului trebuie sa fie suficient de mare pentru a permite apasarea pe toate punctele.
sg prinde cu mîna dreapta aproape de vîrful cozii, atât cât permite alunecarea culisei. Ciocul pioletului se înfige în gheata în fata, la o distanta convenabila. Coada se mentine paralela cu panta, mîna aluneca o data cu culisa, iar cureaua (asigurata pe mîna), de-a lungul cozii, sprijinindu-se usor pe cioc.
DEPLASAREA CU ASIGURARE PE PANTE ACOPERITE CU GHEAŢĂ sI ZĂPADA ÎNTĂRITĂ
concomitenta sau cu asigurare. Pentru deplasarea concomitenta alpinistii se leaga între ei de mijloc cu.ajutorul frînghiei, pastrînd intervale de 8-10 m de la un alpinist la celalalt. Legarea se face de mijlocul corpului. Pioletul se tine în fata în pozitia de salvare. Din doi în doi pasi se înfige ciocul pioletului în zapada, realizîndu-se cel de-al treilea punct de sprijin. Daca capul de coarda sau alt coechipier si-a pierdut echilibrul si cade, alpinistul trebuie sa încerce sa frîneze alunecarea prin folosirea pioletului, în asa fel încît asigurarea sa preia numai o parte din socul caderii.
Pe o panta amenintata de avalansa alpinistii nu se leaga între ei în frînghie; astfel de alpinisti prinsi de avalansa nu mai au nici o sansa de a se mentine la suprafata, întrucît frînghia îi trage pe toti în vîrtejul zapezii. Orice panta periculoasa trebuie traversata cât mai pe sus posibil. Cea dominata de stînci este indicat sa fie traversata imediat pe sub piciorul stîncilor, unde ramîne, de obicei, o mica poteca între perete si stratul de zapada.
Trebuie retinut ca în zonele unde exista pericolul de avalansa este necesara cea mai stricta disciplina a deplasarii: distantele si intervalele sa fie riguros pastrate; fiecare alpinist sa fie atent la îndrumarile capitanului de echipa si sa le transmita repede; sa observe terenul si sa anunte imediat când observa ceva deosebit; sa nu iasa nimeni, sub nici un motiv, din pîrtie pentru a trece mai sus sau mai jos; haltele sa se faca numai în punctele absolut sigure.
|
