orientarea privirii si directiei picioarelor īn sensul deplasarii;
tinerea departata a picioarelor īn plan transversal la latimea bazinului, pentru evitarea agatarii punctelor de pantaloni sau ciorapi;
ridicarea suficienta a talpii picioarelor; 148
pasirea rulata, cu calm si atentie, īntr-un ritm constant, pentru a se asigura o apasare uniforma a tuturor punctelor (fig. 71).
V deschis a talpilor picioarelor poate fi oblica pe pante cu valori de pīna la 25° si lateral sau īn jos pe cele cu valori mai mari de 25°. Unghiul format de gamba si laba piciorului trebuie sa fie suficient de mare pentru a permite apasarea pe toate punctele.
sg prinde cu mīna dreapta aproape de vīrful cozii, atāt cāt permite alunecarea culisei. Ciocul pioletului se īnfige īn gheata īn fata, la o distanta convenabila. Coada se mentine paralela cu panta, mīna aluneca o data cu culisa, iar cureaua (asigurata pe mīna), de-a lungul cozii, sprijinindu-se usor pe cioc.
DEPLASAREA CU ASIGURARE PE PANTE ACOPERITE CU GHEAŢĂ sI ZĂPADA ĪNTĂRITĂ
concomitenta sau cu asigurare. Pentru deplasarea concomitenta alpinistii se leaga īntre ei de mijloc cu.ajutorul frīnghiei, pastrīnd intervale de 8-10 m de la un alpinist la celalalt. Legarea se face de mijlocul corpului. Pioletul se tine īn fata īn pozitia de salvare. Din doi īn doi pasi se īnfige ciocul pioletului īn zapada, realizīndu-se cel de-al treilea punct de sprijin. Daca capul de coarda sau alt coechipier si-a pierdut echilibrul si cade, alpinistul trebuie sa īncerce sa frīneze alunecarea prin folosirea pioletului, īn asa fel īncīt asigurarea sa preia numai o parte din socul caderii.
Pe o panta amenintata de avalansa alpinistii nu se leaga īntre ei īn frīnghie; astfel de alpinisti prinsi de avalansa nu mai au nici o sansa de a se mentine la suprafata, īntrucīt frīnghia īi trage pe toti īn vīrtejul zapezii. Orice panta periculoasa trebuie traversata cāt mai pe sus posibil. Cea dominata de stīnci este indicat sa fie traversata imediat pe sub piciorul stīncilor, unde ramīne, de obicei, o mica poteca īntre perete si stratul de zapada.
Trebuie retinut ca īn zonele unde exista pericolul de avalansa este necesara cea mai stricta disciplina a deplasarii: distantele si intervalele sa fie riguros pastrate; fiecare alpinist sa fie atent la īndrumarile capitanului de echipa si sa le transmita repede; sa observe terenul si sa anunte imediat cānd observa ceva deosebit; sa nu iasa nimeni, sub nici un motiv, din pīrtie pentru a trece mai sus sau mai jos; haltele sa se faca numai īn punctele absolut sigure.
|
