APELE NATURALE

APELE NATURALE

Rolul apei

Apa, ca si aerul, e un factor de mediu indispensabil vietii. Apa se gaseste totdeauna acolo unde exista viata si formeaza substanta cea mai raspândita pe Pamânt. Apa proaspata este o resursa finita, esentiala pentru existenta umana, pentru agricultura si industrie. Fara apa proaspata si în lipsa cantitatii si calitatii ei, dezvoltarea durabila nu va fi posibila. Apa a avut un rol de prim ordin în aparitia vietii pe planeta noastra si continua sa aiba un asemenea rol 313i85d pentru ca:

apa constituie factorul de care depinde productivitatea plantelor si animalelor;

ea intra în constitutia tuturor organismelor animale si vegetale, toate schimbarile organismului cu mediul si implicit mentinerea vietii acestuia petrecându-se prin intermediul apei;

înlesneste si regleaza procesele fizico-chimice din celule, difuziunea substantelor nutritive în celule si tesuturi, procesele de digestie, absobtie, circulatie si hranire a celulelor;

procesul de fotosinteza pe care îl îndeplinesc plantele verzi, prin care acestea sintetizeaza substanta organica din saruri minerale, nu poate avea loc în afara apei;

apa transporta în interiorul organismelor, sub forma de solutii sau suspensii, diferite substante din mediul extern si tot ea vehiculeaza spre exterior toate resturile de substante de care organismul nu mai are nevoie;

regleaza caldura organismelor prin evaporarea la suprafata etc.

Importanta apei pentru viata omului reiese si din faptul ca fara mâncare acesta poate rezista circa 40 de zile, în timp ce fara apa nu poate trai mai mult de 4 zile si numai rareori 7-8 zile. Necesarul mediu de apa pentru metabolism al unui om normal e de 2,5 l 24 h. Plantele contin apa pâna la 95% din greutatea lor, animalele mari si omul între 60-70%.

Forma apei

Apa în natura exista sub urmatoarele forme:apa de suprafata (ghetari, oceane, mari, fluvii, râuri, lacuri) si apa subterana (straturi acvifere si izvoare).

În mod obisnuit, în natura apa se gaseste într-un circuit continuu. Astfel, apa din râuri, lacuri, mari si oceane se evapora si trece în atmosfera sub forma de vapori alcatuind apa atmosferica. Aceasta este purtata de curentii de aer pâna atinge zone mai reci, când condenseaza si cade la suprafata solului sub forma de apa meteorica. Odata ajunsa la sol, apa poate întâlni un strat permeabil, pe care îl strabate cu usurinta pâna la un altul impermeabil, ramânând la suprafata acestuia din urma si formând apa subterana. În cazul în care suprafata solului este impermeabila, apa meteorica, împrumuta cu cea subterana, ajunsa la suprafata prin curgere în sol, formeaza apa de suprafata. În natura, apa nu exista în stare pura, ea contine: gaze, substante minerale si organice dizolvate în suspensie.

Pe glob, apa e distribuita dupa cum urmeaza:

total   1.400.000.000 km³ - 100,0%

apa oceanelor si marilor 1.362.000.000km³ - 97,3%

apa dulce   38.000.000km³ - 2,7%

calote polare si ghetari 29.336.000km³ - 77,20%

apa subterana si umiditatea solului 8.512.000km³ - 22,40%

lacuri si balti 113.000km³ - 0,35%

atmosfera   15.200km³ - 0,04%

râuri   3.800km³ - 0,01%

În afara de faptul ca se poate gasi în cele trei stari de agregare: solida, lichida si gazoasa si ca trecerea între aceste stari constituie repere fixe de temperatura, apa este o substanta cu caracteristici deosebite care explica existenta ei la suprafata globului în cantitati uriase.

Aceste caracteristici sunt:

densitatea maxima (0,9999) la 3,98 ^oC;

cresterea de volum la solidificare;

tensiunea superficiala foarte ridicata;

caldura specifica foarte mare;

caldura lenta la topire considerabila.

Apa si proprietatile ei

Apa pura este o combinatie chimica bine definita între oxigen si hidrogen, care, la presiunea de 760 mm col Hg si temperatura T>0°C (4°C), se prezinta ca un lichid incolor, transparent, fara gust si miros; în strat gros, apa este usor colorata în albastru.

Cu toate ca peste 2/3 din suprafata globului pamântesc este acoperita cu apa, ca urmare a cresterii populatiei (rata mondiala de 19%) si a intensificarii formelor de consum, se estimeaza o dublare a consumului de apa dulce în mai putin de 35 ani.

În actualul sfarsit de secol si cu predilectie în ultimul deceniu se ridica din ce în ce mai numeroase semne de întrebare referitoare la raportul resurse de apa dulce - consum, care reprezinta tot atâtea avertismente pentru a se recurge la masuri ferme de înlaturare a risipei de apa, în ciuda faptului ca natura pare a pune la dispozitie cu larghete acest bun mondial si national.

Statisticile ONU, ale caror rezultate au fost prezentate în cadrul Conferintei de la Mar de Plata - Argentina, evalueaza volumul total de apa existent pe planeta, la 1400 mil. km³, din care oceanul planetar reprezinta 1362,2 mil. km³ (97,3%), iar diferenta de 37,8 mil. km³ (2,7%) o reprezinta apa dulce.

Daca se are in vedere faptul ca numai 0,46% din volumul de apa dulce poate fi utilizat direct, restul fiind reprezentat de vaporii de apa din atmosfera, ghetari etc., apa dulce disponibila pentru utilizare reprezinta de fapt numai 0,0124% din întreaga cantitate de apa a planetei.

Ţara noastra ocupa locul 21 in Europa în privinta resurselor de apa formate pe teritoriu (37 miliarde m³/an - 1800 m³/an.loc.) si locul 11 daca se au în vedere resursele totale de apa, inclusiv cele în afara granitelor tarii (205 miliarde m³/an).

Ramâne un semnal de alarma pentru întreaga omenire perspectiva lipsei de apa într-un viitor nu prea îndepartat, fata de care Raymond Furon, referindu-se la populatia anului 2000, spunea "Unii pot sa gândeasca ca acestor oameni le va fi greu sa-si procure hrana, dar nimeni nu banuieste înca viitoarea lipsa de apa: este o grava eroare".

Pentru a aprecia calitatea unei ape, pe baza buletinului de analiza întocmit, este necesara detalierea principalelor caracteristici ale apei, indicate de acesta.

Reactia apei dupa natura si cantitatea substantelor minerale dizolvate în apa poate fi acida, alcalina (bazica) si neutra.

Aceasta clasificare se face in functie de concentratia ionilor de hidrogen existenti într-un litru de apa si se exprima prin indicatorul pH.

În functie de indicatorul pH, apele pot avea reactie neutra (pH=7), reactie alcalina (pH>7) sau reactie acida (pH<7).

Duritatea apei reprezinta caracteristicile ce le confera apei compusii de calciu si magneziu aflati in solutie. Se considera ca un grad de duritate este echivalent cu 10 mg CaO continut într-un litru de apa. Dupa natura substantelor continute, duritatea poate fi: temporara si permanenta, împreuna formând duritatea totala.

Duritatea temporara se datoreste biocarbonatilor si poate fi eliminata prin fierberea apei: duritatea permanenta este data de compusi de calciu si magneziu, care nu se elimina prin fierbere.

Este cunoscut faptul ca o apa dura cu duritate temporara mai mare de 12 grade (apa dulce) este greu digerabila, fierbe anevoios alimentele (întareste legumele), sporeste consumul de sapun si detergent la spalatul rufelor, iar unele alimente chiar nu pot fi consumate daca au fost fierte într-o asemenea apa (ex. fasolea).

Apa cu duritate mare, folosita în instalatiile de încalzire, micsoreaza randamentul caloric al acestora prin depunerile sub forma de crusta pe care le produc.

În cazul cazanelor cu fascicul de tevi fierbatoare, prin formarea crustei si apoi fisurarea ei pe alocuri (ceea ce face ca apa sa ia contact brusc cu peretele fierbinte al tevii) se pot produce explozii ale tevilor si deci deteriorarea cazanului.

În cazul instalatiilor de apa calda pentru consumatorii individuali, duritatea apei trebuie sa fie o caracteristica bine cunoscuta pentru a se putea lua eventualele masuri de dedurizare prealabila în scopul protejarii cazanelor de încalzire si deopotriva pentru sporirea randamentelor termice ale acestora.