Multa lume se intreaba unde e Academia Romana.
Bine, multi se intreaba si de ce e Academia Romana, ce face propriu zis,
dar aceasta e o problema mult prea filosofica pentru a fi discutata in plina
vara :) ).
Daca nu ar fi langa Casa Poporului, mare prin insasi esenta ei megalomanica,
cladirea pe care scrie Academia Romana 20320l116u ar parea chiar... mare. Este si asa, dar
usor umbrita. Te intrebi ce-o fi aici, pentru ca ti-au spus tie niste prieteni
mai culti ca Academia ar fi de fapt pe undeva pe Victoriei si ca acolo dezbat
academicienii problemele stringente ale stiintei si culturii din Romania.
Ok, ce e cu acea cladire totusi? Ne-am plimbat putin prin spatele ei (prin fata
n-avea nici un farmec), am intrat intr-o curte ciudata, plina de maracini,
cranii de animale, gunoaie, moloz.
Cladirea parea semi-construita. Prin semi nu intelegem - partea stanga e gata,
la dreapta lucram. Nu, o fereastra arata locuibila, una nu, la una erau
perdelute, la una nu era geam.
La inceput, nici o miscare, in afara de vreo doi caini pasnici si lesinati de
la soare. Nu parea ca ar mai fi trecut cineva pe acolo de mult timp, gardurile
de tabla care inconjurau cladirea se mai rupsesera pe alocuri si accesul era
teoretic oprit... cu sarma.
Apare o doamna. Ne intreaba ce facem, noi zambim frumos si spunem candide ca ne
plimbam. Doamna, amabila, ne spune sa ne plimbam inauntru sau prin fata, ca e
mai frumos. In cladire sunt birouri ale insitutelor de cercetare care tin de
Academia Romana. Chimie, biologie, informatica. In total, 38.
Ne indica un lift dar ne atentioneaza ca nu cumva sa-i spunem portarului ca ea
ne-a zis pe unde sa intram.
Ooook. Ajungem inauntru. Stiti filmele unde actiunea se petrece in cladiri in
constructie? Cam asa era si aici.
Slab luminata, cu o gramada de culoare intortocheate, cu vantul batand printre
stalpi, era un loc numai bun sa te ratacesti. In plus, si aici vine partea
interesanta, trecerea intre partile finisate si cele care nu vazusera nici urma
de tencuiala se facea brusc.
Din pacate, n-am apucat sa exploram prea mult pe acolo pentru ca a aparut un
domn paznic, care l-a chemat si pe seful lui "Sefu, avem o problema
aici" (doua probleme mai exact, care adoptasera cea mai ingereasca
figura de care erau capabile) cu care am avut o discutie desprinsa din
literatura absurda:
Ei: Cine sunteti de faceti poze aici?
Noi: Noi? Ce poze?
Ei: V-am vazut cu aparatul
Noi: Pai nu faceam poze
Ei: Am vazut blitzul
Noi: Nuuuu. In nici un caz.
Ei: Alergati pe aici.
Noi: Ne-am ratacit si nu stim sa iesim.
Ei: Iesiti pe unde ati intrat!
Noi: Aaa, se poate iesi pe acolo? Noi am inteles ceva de un lift.
Ei: Nu aveti voie sa tranzitati o institutie a statului.
Noi: Stiti, noi nu suntem din Bucuresti.
Ei: Cine v-a pus sa faceti poze?
Noi: Nu facem poze tocmai pentru ca stim ca asta va supara.
Ei:....
Noi: Pai ne plimbam.
Ei: Prin cladire?
Noi: Se intampla... Iesim pe acolo, nu? La revedere. :)
Si duse am fost, amuzate de discutie dar nervoase rau ca nu am reusit sa ne
ascundem mai eficient prin catacombele a ceea ce ar fi trebui sa fie, daca s-ar
termina cladirea, Academia Romana.
Cum se numeste? "Casa Academiei Romane" si, daca intrati prin fata
(fix peste drum de poarta care duce la MNAC), are o adresa cu sugestii de rau
augur: str. 13 septembrie, nr. 13. Sugeram sa o vizitati martea si neaparat pe
luna plina.
Povestea e ceva mai lunga. Actuala Casa a Academiei face parte dintre acele
cladiri pe care comunismul nu a apucat sa le termine si le-a lasat, mari si
usor infricosatoare, pe capul urmasilor. Aici Elena Ceausescu intentiona
sa infiinteze Casa Stiintei si Tehnicii (stiti, ea mare academiciana). Cladirea
care este legata printr-un tunel de Casa Poporului a
fost data in 2003 Academiei Romane, impreuna cu promisiunea ca se va
termina de construit. Din cate am vazut, mai e ceva de tencuit pana acolo.
