Agricultura din zonele tropicale
Aceasta regiune este foarte diferntiata sub raport agro-climato-botanic, de la zonele permanent calde si umede, în vecinatatea ecuatorului, la cele permanent calde si secetoase (deserturi), sau cu alternante sezonale (cald-umed, cald-uscat) în tinuturile savanale si în regiunile musonice. În ansamblu regiunea tropical 17117t1922r 9; dispune de conditii termice mai bune ca cele temperate, dar de un deficit de apa si de secete prelungite în unele zone.
Agricultura din zonele tropicale se caracterizeaza prin: o mare fragilitate a solurilor, private de acumularea humusului, expuse eroziunii si saraturii; practicarea unei agriculturi de subzistenta bazata pe tehnici ancestrale. În zonele tropicale circa 75% din populatie este ocupata în agricultura.
În aceste zone se practica :
Agricultura itinerara se întâlneste astazi în partea centrala a Africii, din Senegal pâna pe râul Zambezi, în Amazonia si în unele zone din Muntii Anzi, în regiunile montane din America Centrala, Peninsula Indochina si Indonezia. Este o forma primitiva de cultivare a pamântului. Câmpurile de cultura se muta la interval de 2-3 ani si odata cu ele habitatele rurale (sate mobile). În urma defrisarilor se obtin terenuri noi pentru culturile agricole.
Cea mai mare parte a zonei tropicale prezinta 2 sezoane : unul secetos si unul umed. În sezonul secetos se pregateste un nou teren de cultura prin arderea ierburilor sau taierea padu-rilor. În anul urmator (în sezonul umed) terenurile sunt cultivate.
Peisajul agricol este confuz : culturile agricole sunt dispuse în dezordine, iar plantele cultivate sunt numeroase.
Terenul cultivat este dispus concentric în jurul asezarii rurale; în prima zona se cultiva legume, condimente si arbori fructiferi, iar în a doua zona se cultiva temporar cereale. Contu-rul terenului de cultura este imprecis, fiind o portiune de savana sau de padure ecuatoriala.
Desi are o larga raspândire, acest tip de agricultura se afla în regres.
Unitatile de prelucrare primara apartinând marilor companii industriale americane si europene au stimulat culturile comerciale, cresterea necontrolata a presiunii umane asupra ecosistemelor naturale, eroziunea si desertificarea. În Asia musonica o mare parte a terenuri-lor a trecut în domeniul agriculturii sedentare permanente, aceasta fiind de fapt solutia optima.
Agricultura sedentara a zonelor tropicale uscate prezinta peisaje rurale bine defi-nite si se practica pe suprafete mici în zonele montane din Togo, Camerun, Ruanda, Senegal si în Nigeria. Terenurile agricole sunt fixe , definitive, se folosesc tehnici ingenioase iar productiile agricole mari asigura hrana pentru o populatie numeroasa.
Sunt utilizate îngrasaminte naturale care refac rapid solul, terenul agricol este folosit la maximum, iar rezultatele sunt foarte bune.
Agricultura bazata pe irigatii hraneste mai bine de o jumatate din populatia Terrei, are o larga extindere si ofera ca produs principal orezul. Sistemul de cultura se bazeaza pe cul-tura orezului în Asia musonica; acesta a produs modificari importante peisajelor rurale.
Irigatiile au permis extinderea culturilor si a duratei de vegetatie (în sezonul uscat). Agricultura irigata are o mare extindere în Asia tropicala si musonica din Asia.
Presiunea demografica asupra terenurilor este foarte mare, întreaga activitate este sub-ordonata obtinerii orezului, asolamentele se fac cu rigoare pentru a proteja terenul si cultura; orezaria este singurul element al peisajului rural, iar activitatea este exclusiv manuala.
Proprietatile au dimensiuni mici si foarte mici, forta de munca este numeroasa, iar cresterea animalelor are o pondere redusa.
Pe Terra, în afara irigatiilor din zona umeda tropicala, se individualizeaza zonele irigate foarte secetoase . Doar irigatiile pot suplini ploile insuficiente sau aproape inexistente pentru a se cultiva bumbacul, legumele sau pomii fructiferi. Aceste terenuri se afla în toata Asia Occidentala, Podisul Deccan, Câmpia Indusului, valea mijlocie a Gangelui, Pakistan, platoul iranian, vaile Amu-Daria si Sâr-Daria, zona sudaneza din Africa, Sahara si sudul Muntilor Atlas.
Micile domenii tropicale de cultura de tip oaza, au o umiditate contrastanta si suprafete discontinui (desertul Sahara, Asia Centrala ex-sovietica). Domeniile de cultura sunt situate în Siria, Liban, zona subhimalaiana din Punjab, Subatlasul marocan, împrejurimile Muntilor Ahaggar. Apa pentru irigatii provine din zonele muntoase sau din pânzele subterane (în oaze) sau prin de adâncime (Sahara). Se cultiva grâul, porumbul, piersicul, bananierul, legumele. Se gasesc vaste teritorii irigate în Egipt, vaile Tigrului, Eufratului si Indusului si în Asia Centrala ex-sovietica.
În aceste zone densitate populatiei este scazuta dar irigatiile moderne o fac competitiva.
Agricultura pe plantatie are urmatoarele caracteristici : foloseste forta de munca salariata ; sunt cultivate plante pentru produse cu finalitate comerciala : ananas, banane, nuci de cocos, arahide, tutun, cauciuc, cafea, cacao, fibre textile etc.; necesita investitii mari ; este instabila din punct de vedere ecologic ; solul se epuizeaza repede, iar uneori apar crize de supraproductie si instabilitatea pietei de desfacere.
Este o agricultura care a evoluat timp îndelungat fundamentata pe axa stiintifica si de rentabilitate. O caracteristica a acestui tip de agricultura este specializarea în câteva produse Brazilia - în cocos, cafea, banane ; Sri Lanka - în ceai ; Malaysia - în palmier de ulei si cauciuc ; Ecuador si Guatemala - în banane s.a.
O mare parte din productia de plantatie se exporta.
Frecvent, plantatiile ocupa regiunile de coasta si cele cu acces lesnicios la mare (insule, peninsule, istmuri).De regula, plantatiile au dimensiuni sub 400 ha.
Agricultura tropicala se mai caracterizeaza prin o mare diversificare a culturilor agricole, în aceasta zona cultivându-se plante care nu pot fi cultivate în alta regiune a globului. Totusi în acest mediu sunt crescute foarte putine animale dintre care cele mai raspândite sunt cele doua rase de camilele : dromader si bactrina.
În continuare vom prezenta principalele plante cultivate în zona tropicala.
Arborele de cauciuc este specia arborescenta cu o mare raspândire în padurile tropicale. Exista numeroase familii si specii producatoare care cresc în Amazonia braziliana, unele tari andine (Columbia), America Centrala, Africa, India si Malaysia.
În 1970 a fost constituita "Asociatia internationala a producatorilor de cauciuc natural" cu scopul de reglementa pretul acestui produs pe piata mondiala, din care fac parte opt tari (Malaysia, India, Sri Lanka, Indonezia, Singapore, Thailanda, Vietnam si Papua Noua-Guinee) si care împreuna realizeaza aproape 90% din productia lumii.
Productia de cauciuc natural este astazi asigurata aproape în întregime de cauciucul de plantatie. Aceasta este de 3,5 milioane de tone din care 1,6 milioane de tone numai Malaysia. În aceasta tara plantatiile ocupa 2/3 din spatiul cultivabil si mobilizeaza 1/3 din forta de munca. Ea este urmata de Indonezia, Thailanda, Sri Lanka si India. În Africa un mare producator este Liberia. Aici se întâlnesc cele mai moderne plantatii de pe continentul african.
Cafeaua (numita si aurul brun) pare a fi originara din Etiopia unde era cunoscuta în stare salbatica si folosita cu multe secole în urma nu ca bautura ci ca aliment. În prezent se cunosc mai multe specii si varietati, dintre care cele mai valoroase sunt Cafeaua de Arabia (Coffea arabica), de Liberia (C. Liberica) si de Congo (C. robusta).
Productia mondiala de cafea este de 4,8 milioane tone, pe primul loc situându-se Brazilia urmata de Columbia. În Asia primul producator si exportator este Indonezia, iar în Africa, Coasta de Fildes, Etiopia, Kenya, Uganda, Tanzania si unele arhipelaguri din Oceanul Indian. Jumatate din consumul mondial îl realizeaza S.U.A, apoi Franta, Olanda, Belgia si Suedia.
Trei sferturi din productia mondiala se comercializeaza, cafeaua ocupând al doilea loc în exportul mondial dupa petrol.
Cacao ("aurul brun") este tot un arbust de înaltimea celui de cafea. În America Centrala si Mexic era cunoscut înainte Columb. Boabele erau consumate fierte împreuna cu faina de porumb, la care se adaugau unele condimente. Boabele erau folosite si ca moneda de schimb. Recoltarea se face în doua perioade : o recolta principala (octombrie-mai) si una secundara (iunie-septembrie), aceasta din urma fiind mai mica.
În acest moment Africa tropicala produce ľ din recolta mondiala (mai ales Ghana, Nigeria si Coasta de Fildes).Între tarile sud-americane , Brazilia detine o jumatate din productia acestui continent urmata de Republica Dominicana si Ecuador.
Cea mai buna varietate, de calitate superioara este "Criollo" folosita în obtinerea unor produse fine, iar cealalta "Forastero", pentru consumul curent.
Productia mondiala este de 2,3 milioane tone dar se preconizeaza o crestere substantiala datorita extinderilor masive a plantatiilor si în alte tari.
În veacul nostru bumbacul a devenit cea mai valoroasa planta textila chiar cu toata concurenta fibrelor artificiale. De la bumbac se mai folosesc si semintele pentru extragerea unui ulei care, rafinat, este comestibil.
Realizatori :
Dan Adreea - Simona
Dobrin Adrian
Îndrumator :
Prof. Dinu Victor
|
