Analiza componentelor spatiului geografic

Analiza componentelor spatiului geografic

Consideratii generale

Asezarea geografica si limitele

Situat in inima Carpatilor Meridionali, bazinul Lotrului se desfasoara ca o uriasa mâna desprinsa din Olt, ale carei degete rasfirate se ating la mari departari de bazinele altor râuri importante, intrate de mult în istoria tarii noastre.

De sub coasta Parângului, din circurile glaciare aflate sub creasta Iezerului, a Gâlcescului si Coastei lui Rus, micile firisoare de apa ce se pravalesc zgomotos peste sau pe sub blocuri haotice de grohotis se unesc mai jos pentru a da nastere unui râu puternic, vijelios, care coboara din golul alpin, se afunda în întunecimea padurii de molid, îndreptându-si cursul spre nord.

Dar molidul tainic, împacat de când lumea cu linistea, nu poate domestici râul navalnic al carui debit creste permanent prin aportul modest dar constant al numeroaselor pâraie ce coboara din culmile vecine. Mai jos ruptura de panta devine si mai accentuata, apele Lotrului fiind nevoite sa se pravaleasca în cascade înspumate, care vuiesc în sihla umeda a padurii.

Abia catre Podul stefanului se mai linistesc, curgând printre Luncile lui Rusalim pâna la Obârsia Lotrului, unde, dupa ce primeste un afluent de seama - pâraul Pravaletului - îsi schimba definitiv cursul îndreptându-se spre rasarit. Curge înca 4-5 km, repezindu-si apele în cascadele create de oameni pentru dezvoltarea în bune conditii a pestilor, poposind în lacul de la Vidra. De aici apele sale vor patrunde printr-o galerie sapata în talpa muntilor pâna la Ciunget, unde, dupa ce rotesc palele turbinelor, ies la lumina la coada lacului Malaia, dupa un curs subteran de peste 20 km.

În aval de barajul Vidra, la numai un kilometru, un fir de apa razbate iar in vechea albie, acum parca prea mare pentru el. Treptat acesta creste, afluentii mai aducând putin prinos de apa din ce-a mai ramas dupa captarea debitului principal.

La Balindru o alta stavila, de data asta din beton, se ridica în cale. Apele adunate din nou într-un lac sunt urcate cu ajutorul unor pompe uriase si silite sa se întoarca în lacul de la Vidra printr-o galerie subterana.

De aici spre aval încep vestitele cataracte ale Lotrului. Dar apa, din nou saracita în debit, abia razbeste printre gramezile de nisip ce se aduna de câtiva ani de la exploatarea miniera, încarcându-se cu suspensii solide. Culoarea ei devine galbuie, contrastând cu verdele padurilor din jur. Dupa ce iti îmbogateste apele cu cele ale unor afluenti din versantul stâng, curge domol inconjurat de arini tineri pâna la Voineasa, unde primeste afluenti de seama - Manaileasa pe dreapta si Voinesita pe stânga. Sporindu-si astfel debitul, paraseste Voineasa încolacindu-se ca un ssrpe la Piatra Taiata, pentru ca la Gura Latoritei sa primeasca apele curate ale Latoritei.

În continuare, dupa ce au trecut peste palele turbinelor hidrocentralei de la Malaia, sunt conduse 434v2120e printr-un canal de fuga pâna aproape de iesirea din perimetrul localitatii. Aici însa se opresc iarasi în lacul de acumulare de la Bradisor. De aici apele Lotrului vor curge printr-o albie noua, subterana, unindu-se cu undele întunecate ale Oltului la Cârligu Mare.

Asadar Lotrul, un râu puternic de munte ce strabate navalnic codrii desi de molid ducând adesea cu apele sale bustenii sloboziti de pe maluri, si-a schimbat în ultimul deceniu nu numai configuratia hidrografica, dar si destinatia sa în viata si activitatea oamenilor din tinutul sau.

Bazinul Lotrului se întinde pe o suprafata de 1024 km², fiind mai îngust spre varsare si mult mai larg în partea mijlocie. Spre nord se învecineaza cu bazinul râului Sadu si partial cu bazinul Sebesului. La vest, de la Obârsia Lotrului spre izvoare are ca vecin bazinul Jietului, râu care coboara paralel cu Lotrul din muntii Parâng, îndreptându-se apoi spre Jiul de Est. Spre sud se apropie de bazinul Lotrului izvoare a numeroase râuri ca : Oltetul, Cerna, Luncavatul, Bistricioara, Bistrita, Costesti, Cheia si Olanesti. Bazinele lor sunt separate de cel al Lotrului de catre culmea muntilor Capatânii, care, începând de la Curmatura Oltetului, se desfasoara spre est pâna la Olt. Tot spre sud, bazinul Lotrului se învecineaza partial cu cel al Gilortului, de care îl separa o culme estica a muntilor Parâng ce se intinde de la Coasta lui Rus pâna la Vârful Papusa.

Limita dintre bazinul Lotrului si cel al Sadului se situeaza pe culmea muntilor Lotrului , (Steflesti), iar spre apus o culme, ce porneste din vârful Coasta lui Rus si se întinde pâna la Poiana Muierii, separa bazinul Lotrului de bazinul Jiului.

Istoricul cercetarilor

În spatiul geografic depresionar cunoscut si sub numele de Ţara Lovistei, o buna parte din teritoriu se întinde pe Valea Lotrului pâna la Voineasa. Desi tinutul era izolat si îndepartat de asezarile umane, conditiile naturale favorabile au permis constituirea unor colectivitati umane înca din vremurile cele mai vechi.

O veche legenda locala, pastrata în baladele si cântecele populare, aduce precizari legate de formarea satelor de pe Valea Lotrului. Aici, în linistea tainica a padurilor de nepatruns, ca si în pesteri izolate, si-au gasit adapost cete de haiduci cautate pe poterele unei stapâniri apasatoare. Tot mai des în veacurile trecute, aceasta vale salbatica era numita "valea lotrilor", ceea ce în vechea limba româneasca avea întelesul de "valea hotilor". Cu trecerea anilor, unele capetenii de haiduci s-au lasat de haiducie, stabilindu-se în câte un loc adapostit si infiintand câte un sat. Conform acestei legende, Breazu si ceata lui se stabileste la varsarea Lotrului, formând asezarea Brezoi, Malai urca pe firul râului, mai sus, întemeind satul Malaia, iar Ciungu si Voinea patrund adânc în sihla padurii punând bazele asezarilor Ciunget si respectiv Voineasa.

Desigur, aceasta este o legenda ca multe altele pastrate în graiul viu al locuitorilor, dar si aici, ca si în alte locuri, adevarul istoric este altul. O serie de urme materiale si documente atesta existenta unor vechi colectivitati umane pe Valea Lotrului. Fragmente de ceramica apartinând culturii Glina III, descoperite în apropiere de Pestera Laptelui de la Ciunget, indica prezenta unor locuitori înca din neolitic, respectiv din epoca bronzului.

Urme ale perioadei imediat urmatoare, de trecere la epoca fierului, au fost gasite sub forma unor morminte de incineratie în ciste sau cutii de piatra, în necropola de la Valea lui Stan. Se considera ca acest tip de morminte este unic între Carpati si Olt, reprezentând un element al culturii tracice, care sta la baza culturii si unitatii geto-dace din a doua epoca a fierului(epoca Latene).

O moneda de aur cu legenda Coson, descoperita la Brezoi, datând din anul 43 i.e.n, atesta prezenta unor asezari dacice pe aceste meleaguri, iar in timpul cuceririi Daciei de catre romani, acestia construiesc la Gura Lotrului un turn de paza, având rolul de a apara drumul construit pe malul stâng al Oltului. Grigore Tocilescu a descoperit acolo o moneda si o statueta, care însa au fost pierdute în timpul celui de-al doilea razboi mondial.

ÎIntr-un studiu monumental referitor la geografia istorica a Ţarii Lovistei, Ion Conea citeaza o serie de documente din perioada anilor 1233, 1265 si 1311 în care se aminteste de tinutul Lovistei ca despre o "Terra", precum si de râul Lothur(Lotru). În plus, acelasi autor mentioneaza existenta unor documente din anii 1394 si 1451 în care se vorbeste de proprietatea Manaileasa apartinand oamenilor din Lovistea.

În perioada respectiva, Ţara Lovistei este disputata între stapânirea habsburgica din nord si voievodatele românesti din sud. Primul document scris, din care rezulta existenta unei populatii asezate pe Lotru, este hrisovul lui Radu cel Mare din 20 ianuarie 1505, prin care se întareste mânastirii Cozia vama de la Genune(Câineni). Astfel, în hrisov se specifica : ".lotrenii care vor fi negustori si vor purta cumparaturi din tara domniei mele sau de la unguri, toti lotrenii sa plateasca vama sfintei mânastiri, pentru ca pe acel om care nu va plati vama sfintei mânastiri si cât este aceea ce se cuvine, pe un asemenea om astfel sa stie ca-l vom pune în teapa la vad".

Este cert deci ca resursele economice ale locuitorilor permiteau desfasurarea unui comert, atât în tara(Ţara Româneasca) cât si în Transilvania, produsele fiind transportate uneori pe cararile muntilor spre a evita vama. Asa cum atesta numeroase documente ulterioare, mânastirea Cozia a stapanit secole de-a rândul aceste tinuturi, satele de mosneni contribuind din plin la cresterea avutiilor mânastiresti. Satenii erau obligati sa plateasca numeroase dijme în produse naturale(lemn, miere, lâna) dar si în aur, pe care il extrageau din apele Lotrului prin procedee manuale.

Sunt mentionate în documentele vremii numeroase conflicte între locuitorii satelor de pe Valea Lotrului si reprezentantii mânastirii Cozia, determinate de cresterea continua a exploatarii.

De asemenea, într-un document emis în vremea lui Matei Basarab, se aminteste de plaiesii de pe Lotru, care aveau rolul de a pazi muntii de pe linia granitei cu Transilvania, fiind scutiti de alte obligatii fata de domnie. Zona de granita se întindea pe culmea muntilor Lotrului, urmele bornelor fiind si astazi vizibile.

Asezarile erau organizate în obsti, care reprezentau în principal comunitati de munca. Conducerea obstei stabilea dreptul de folosinta a padurilor de catre fiecare familie, având totodata dreptul la judecata.

Sub aceasta forma si-au dus existenta satele de pe Valea Lotrului pâna la începutul secolului XIX, când încep exploatarile forestiere, care aduc un nou suflu de viata, dar si o noua exploatare a muncii în aceasta vale a linittii si izolarii.

În conditiile unei asupriri crâncene, numerosi razvratiti au luat drumul codrului, alaturi de cei veniti din tinuturi mai îndepartate, constituind cete de haiduci. Actiunile lor, mai mult de razbunare, razbat pâna astazi în bogatul folclor local ce se mai pastreaza în satele de pe Valea Lotrului, ca si în legende de tipul celei amintite.

Alexandru Odobescu, în cunoscuta sa calatorie prin tinuturile Argesului si Vâlcii, efectueaza sn 1860, trecând pe la Gura Lotrului în drum spre Cozia, afla din relatarile unor plutasi de pe Olt ca : ."Satele de pe Lotru sunt cu toate vreo patru, din care Malaia si Voineasa, cele din urma sunt mai însemnate ; carul abia merge pâna-n Malaia ; iar de acolo înainte abia poti merge calare prin matca Lotrului si peste vai, pâna-n Voineasa, iti trebuieste ca la o zi sa faci aceasta calatorie. Pe acolo toti satenii sunt mosneni, dar nu cunosc lucrul agriculturii, ci se hranesc mai mult cu vitele si cu taierea brazilor de prin paduri; cei care n-au iesit din satele lor nu stiu cum e facut carul".

Treptat începe sa se diferentieze localitatea Brezoi, care prin asezarea sa în apropiere de drumul de pe Valea Oltului, cunoscut si sub numele de "Via Carolina", refacut în primele decenii ale secolului XIX, beneficia de numeroase legaturi comerciale, astfel ca în 1864 devine prima comuna de pe Valea Lotrului. De la aceasta data dezvoltarea localitatii devine mai rapida si influenteaza, odata cu dezvoltarea industriei de prelucrare a lemnului, si localitatile Malaia si Voineasa.

Un eveniment deosebit care a afectat puternic viata si activitatea locuitorilor a fost razboiul din 1916-1918, care, prin pierderile de vieti omenesti si materiale, a ramas puternic imprimat în inima si constiinta oamenilor.

Înca din primavara anului 1915 începe în defileul Oltului concentrarea de trupe apartinând Grupului Olt-Lotru, al carui comandament se stabileste la Brezoi. Se refac podurile si terasamentele drumurilor si începe constructia drumului strategic de pe culmea muntilor Latoritei, precum si largirea potecilor de munte. Pe vârfurile Robu si Veveretul, ca si pe alte culmi din apropiere, se construiesc fortificatii. Trupele apartinând subgrupului Lotru erau formate din regimentul 5 vânatori, regimentul 2 infanterie, batalionul 1/44 infanterie si 4 baterii de artilerie. La 15 august 1916, au intrat în lupta primele formatiuni. Lupte grele s-au dat în defileul Oltului, care constituia principala poarta de strapungere a Carpatilor. Trupele noastre, din care faceau parte numerosi soldati de pe Valea Lotrului, constituiti în detasamente ce purtau numele localitatilor de unde proveneau, au rezistat eroic pâna la sfârsitul lunii octombrie, când presiunea si ofensiva inamicului impun retragerea.

Au cazut la datorie în aceste lupte, alaturi de generalul Praporgescu, comandantul Grupului Olt, numerosi fii ai tinuturilor Lotrului. Acestor lupte le sta marturie azi monumentul ridicat în 1922 la Brezoi, pe frontispiciul caruia sunt înscrise numele eroilor care si-au jertfit viata în acest razboi pentru întregirea neamului.

În perioada de ocupatie inamica, populatia a fost supusa unei crunte exploatari, prin acapararea unor importante cantitati de produse alimentare. În acelasi timp se intensifica extragerea aurului din mina de la Valea lui Stan, a carei productie atinge 18 kg de aur si 6 kg de argint, si încep exploatarile de mica de la Cataracte.

Dupa primul razboi mondial, odata cu intensificarea exploatarilor forestiere, asuprirea si viata grea a muncitorilor sunt din ce în ce mai greu resimtite. Conditiile neigienice în care locuiau, lipsa asistentei sanitare, desele accidente si timpul prelungit de munca(zi lumina) au dus la puternice framântari ale muncitorilor, tncepând cu anul 1919.

În primavara anului 1920 ia nastere la Brezoi o sectie a partidului socialist si tot în acelasi an se înfiinteaza sindicatul "Valea Lotrului" apartinând muncitorilor forestieri. În acest fel actiunile revendicative devin organizate si se manifesta mai ales sub forma de greve. Înfiintarea în 1932 a Comitetului Judetean Vâlcea al P.C.R a facut ca miscarea muncitoreasca sa fie condusa si organizata dupa principii comuniste. Cu toate acestea, situatia muncitorilor se înrautateste si mai mult prin instaurarea în tara a dictaturii militaro-fasciste. Cresterea enorma a preturilor, în primul rând la produsele alimentare si la îmbracaminte, obliga la munca grea, de 12 ore pe zi, de care nu sunt crutate nici femeile si nici minorii. Societatile "Carpatina" si "Vasilatul", ale caror actiuni erau în crestere datorita comenzilor de cherestea pentru razboi, nu au luat nici o masura de îmbunatatire a vietii si muncii salariatilor lor. În aceste conditii, conflictele de munca erau foarte frecvente, iar represiunile stapânirii din ce în ce mai violente.

În 1944 celulele comuniste de la "Carpatina" îsi intensifica manifestarile. Sub conducerea comunistilor se întreprind actiuni de sabotaj, între care se poate mentiona taierea cablului telefonic german Sibiu - Piatra Olt, în iulie 1944.

Un suflu nou, revolutionar, se instaleaza pe Valea Lotrului dupa insurectia nationala antifascista armata de la 23 august 1944 si mai cu seama dupa nationalizare, când viata economica este reorganizata dupa principii noi care exclud exploatarea.

În deceniul al saselea al secolului nostru, Valea Lotrului cunoaste o adevarata înflorire prin începerea lucrarilor la constructia hidrocentralei Lotru - Ciunget.

Valea Lotrului devine astfel o "vale a luminii".

Relieful si implicatiile lui în turism

Desi vale de tip longitudinal, Valea Lotrului constituie, în mare parte, hotar între trei masive : Muntii Lotrului, Muntii Capatânii si Muntii Parâng.

Muntii Lotrului(Steflesti) se desfasoara ca un vast anticlinoriu în nordul bazinului, de la granita cu muntii Sebesului(saua Tartarau) pâna la Olt.

Muntii Lotrului

Pornind de la saua Tartarau(1665 m), culmea urca domol sub forma unor spinari arcuite spre nord si vest dominate de vârfuri largi(Tâmpa-1800 m, Larga-1835 m, Piatra Alba-2179 m), atingând înaltimea maxima in varful Steflesti(2211,5 m). Cupola sa uriasa constituie în acelasi timp o raspântie de culmi. Spre nord coboara o culme pâna la saua Steflesti(1720 m), realizând legatura cu muntii Cândrel. Seria marilor înaltimi continua însa spre est, mentinuta de vârfurile Balindru Mare(2209 m), Negovanu(2136 m), Clabucetu(2056 m), pentru ca apoi culmea sa coboare în saua Buceci(1610 m).

Culmea joasa si împadurita dintre Bucegi si Groapa Sasului a favorizat dezvoltarea unor drumuri de legatura între Valea Lotrului si Valea Sadului, constituind si astazi o trecatoare pentru locuitorii din Voineasa.

Muntii Lotrului

De la Groapa Sasului culmea urca din nou prin vârfurile Voinesita(1948 m), Voineagul Catanesc(1960 m), Cocaci(2005 m) pâna în vârful Sterpu(2142 m), ultimul bastion dinspre est al muntilor Lotrului. Între Voineagul Catanesc si Sterpu ies la suprafata pachete de sisturi cristaline, inclinate spre nord, ce formeaza pe alocuri forme de relief de tipul crestelor de cocos.

Vârful Sterpu constituie de asemenea punct de ramificare a unor importante culmi, între care cea mai lunga pare a fi cea sudica ce separa valea Voinesita de valea Pascoaia. O înseuare adânca(saua Parghesului) separa Sterpu de vârful Pârcalabu(2060 m), pentru ca apoi culmea sa prezinte o puternica fragmentare, pierzând altitudinea si caracterul de culme muntoasa. Un vârf mai înalt în zona respectiva este Robu(1899 m), de la care coboara o culme strajuita de vârfurile Proieni(1498 m) si Veveretu(1371 m) pâna în Poiana Sulitei(1013 m), delimitând spre nord-est bazinul Lotrului.

Muntii Lotru - vârful Steflesti

În extremitatea estica a muntilor Lotrului culmile prelungi ce se desprind din muchia principala au altitudini reduse si sunt în cea mai mare parte acoperite de paduri de foioase, pe versantii nordici aparând si conifere. În general ele au o orientare nord-sud si nu prezinta abrupturi stâncoase. Pe alocuri se ridica mici vârfuri despadurite, acoperite cu pajisti, unde se afla salase pentru animale(Poiana Veveretu, Fata Frasinului, Jangu Bradului etc).

Muntii Capatânii strajuiesc spre sud Valea Lotrului, desfasurându-se de la Curmatura Oltetului pâna la Olt. Curmatura Oltetului , o adânca înssuare(1615 m), unde aproape tot timpul bate vântul, constituie limita dintre muntii Parâng si muntii Capatânii si în acelasi timp trecatoare între valea Latoritei si valea Oltetului. Din aceasta sa culmea muntilor Capatanii se inalta rapid, atîngând 1908 m la capatul Culmii lui Maxim. Urmeaza apoi spre est platoul vârfurilor înalte, reprezentate de Turcinu(1963 m) si Negovanu(2064 m), pentru ca în vârful ascutit al Nedeii(2130 m) sa se atinga altitudinea maxima a muntilor Capatânii. Din vârful Negovanu porneste spre nord-vest o culme(muntele Gropita) care se leaga prin saua Gropita(1599 m) de creasta Târnovului, care constituie cumpana de ape între vaile Latorita si Repedea. Calcarele care isi fac aparitia pe aceasta culme aduc o nota specifica în relief, culminând cu Piatra Târnovului(1879 m), marginita de abrupturi brodate la poale cu nesfârsite grohotssuri albe si mobile.

Muntii Capatânii

Spre nord-vest culmea se continua cu vârfurile Târnovu Mic(1825 m) si Târnovu Mare(1846) marginite de abrupturi doar pe flancul vestic, iar apoi descreste treptat în altitudine fiind acoperita cu paduri(fag si larice) pâna la saua Vatajelu(1330 m), pentru ca din vârful Vatajelu(1393 m) sa coboare uniform pâna la Ciunget.

Vârful Nedeia(2130 m), prin forma sa ascutita, se impune ca un vârf maret, fiind usor de remarcat de la distanta. Flancul sau sudic este de fapt un vast platou, unde se tinea pe vremuri o nedeie, ramasa azi doar în toponimie.

În bazinul de receptie al pârâului Rosia, se pot remarca numeroase focare de eroziune ce scot la lumina o roca roscata, bogata în oxizi de fier.

Culmea revine însa usor la înaltimea si directia estica pâna la al doilea vârf ca altitudine - vf. Ursu(2124 m). Între Balota(2096 m) si Ursu se întinde culmea masiva a Capatânii, cea care a sugerat lui Emm. De Martonne denumirea întregului lant muntos.

Muntii Capatanii

Din vârful Ursu se desprinde spre nord Plaiul Ezerului, o muchie ce coboara pâna în saua Ezer, despartind valea Repede de bazinul depresionar al vaii Malaia(Groapa Malaii).

Ţn continuare culmea scade sub 2000 m altitudine, mentinându-se astfel pâna la capat.

Se desfasoara pe rând Curmatura Piatra Rosie(1890 m), vârfurile Cocora(1899 m) si Valeanu(1847 m), seile Rodeanu si Zanoaga. Înattimile alpine nu se termina însa aici. Culmea se inalta din nou în vârfurile Zmeuratu(1938 m), Govora(1958 m), Ionascu(1979 m), Priota(1954 m) si Gera(1886 m), pentru ca apoi sa scada treptat pâna la Olt. Înainte de a sfârsi însa în Valea Oltului, culmea muntilor Capatânii îsi înataa maiestuos piscuri dantelate, marginite de abrupturi greu accesibile, în cetatea de Piatra a Narutului(1474 m) si în Foarfeca(831 m).

Flancul nordic al culmii, începând de la vârful Zmeuratu si pâna la Olt, este mult mai abrupt si puternic fragmentat de pâraiele ce cad adesea în cascade.

Cel de-al treilea grup muntos care strajuieste tinuturile Lotrului este masivul Parâng, cel în care se zamisleste firul Lotrului, ducâand la vale culoarea ssi limpezimea lacurilor glaciare din care îsisi adunaa apele.

Muntii Parâng

Emm. De Martonne a efectuat primele studii asupra reliefului muntilor Parâng, insistând asupra reliefului glaciar si platformelor de eroziune. Limita estica a muntilor Parâng este stabilita de Emm. De Martonne pe aliniamentul Curmatura Oltetului-Petrimanu-Vidruta.

Începând din Coasta lui Rus(2301 m), importanta raspântie de culmi si de ape, granita între Lotru, Jiet si Gilort, creasta zimtata a Parângului coboara lent spre saua Piatra Taiata(2255 m), loc convenabil de trecere pentru turisti, dupa care urca domol, strajiuta de "omuleti de piatra", pâna pe vârful Setea Mare. Pe la mijlocul crestei dintre Piatra Taiata si Setea Mare se desprinde spre nord o muchie bolovanoasa si acoperita de tufe de jnepeni, care delimiteaza Caldarea Dracului, separând-o de vastul circ Zanoaga, situat mai la vest. Din vârful Setea Mare(2365 m), vârf ghebos cu flancul nordic sfârtecat de doborâturi de stânci, ale caror nuante de ardezie se reflecta în suprafetele de cristal ale lacurilor glaciare din circul Câlcescu, se prelungeste spre est o culme larga, un platou ce coboara treptat spre saua Plescoaia(2175 m).

O creasta îngusta - muchia Gâlcescu - se desprinde din acest platou îndreptându-se spre nord, fiind strajuita pe ambele flancuri de grohotisuri si jnepeni, din care se poate admira cea mai frumoasa priveliste asupra lacurilor Câlcescu si Iezeru.

Spre rasarit se inalta apoi ca o cusma uriasa vârful Mohoru(2337 m), bastion masiv cu marginile roase de procesele de gelifractie, la poalele caruia se aduna imense câmpuri de grohotisuri. Din acest vârf, acoperit adesea cu ceturi, culmea Iezeru, continuata cu sesul larg al Carbunelui, coboara treptat spre saua Stefanu(1915 m), separând izvoarele Latoritei de Lotrul deja format ce curge catre nord.

Muntii Parâng

Din vârful ascutit al Papusii(2136 m) culmea este orientata spre est, pâna la vârful masiv Micaia(2170 m) dupa care ia sfârsit în Curmatura Oltetului, unde se realizeaza jonctiunea cu Muntii Capatânii.

O ramura nordica se desprinde din Coasta lui Rus, mentinând în vârful Gauri caracterul alpin, stâncos, dupa care coboara in saua Cibanu(1824 m). Culmea continua apoi prin vârfurile Cibanu(1944 m) si Coricia(1883 m), forme domoale si rotunjite acoperite de pajisti, dupa care coboara in Curmatura Groapa Seaca(1600 m), la hotarul cu Muntii Sebesului.

În sfârtit trebuie sa amintim Muntii Latoritei situati pe interfluviul Latorita-Lotru. Apartenenta lor geografica se afla înca sub semnul discutiilor.

Culmea începe din vârful stefanu(2051 m) unde un V urias se deschide spre nord prin unirea muchiilor Mirautu si Miru, apoi continua spre est strajuita de vârful Bora(2055 m), dupa care se întinde larg Coasta Bengai pâna la Zanoguta(1962 m) si Puru(2049 m). Dupa vârful masiv si larg al Purului, culmea coboara în saua Pietrile, unde îsi fac aparitia calcarele aducând un peisaj violent, deosebit, ce se mentine mai departe în culmea Mogosu-Pietrile, ca si flancul sudic al acesteia. Cel mai înalt vârf din zona centrala ramâne Fratosneanu Mare(2053 m), un adevarat acoperis muntos, constituind un important nod orohidrohgrafic. Dinspre est se insinueaza izvoarele vaii Rudareasa, care despart culmea în doua ramuri aproape paralele : ramura nordica, dominata de vârfurile Poiana Mare(1624 m) si Stevia(1608 m) coboars lent pâna in valea Lotrului la confluenta cu Latorita, în timp ce ramura sudica îsi mentine altitudinea ridicata prin vârfurile Fratosneanu Mic(1979 m), Repezi(2013 m) si Paraginosu(1976 m), pentru ca apoi sa scada rapid prin Plaiul Vânata pâna la confluenta Latoritei cu Rudareasa.

Muntii Latoritei

În acelasi timp, din vastul platou înierbat ce uneste vârfurile Fratosteanu si Mogosu, se desprinde spre nord o culme ce coboara spre Curmatura Vidrutei(1598 m), punctata de albul unor iviri de calcare, realizând jonctiunea cu Muntii Manaileasa. Curmatura Vidrutei reprezinta în acelasi timp cumpana de ape între Vidruta si Manaileasa. Între aceste ape si Lotru se intind Muntii Manaileasa, cu altitudinea maxima în vârful Manaileasa Mare(1853 m).

Din vârful central se intinde spre est o culme împadurita ce coboara treptat pâna la vârful Runculet(1464 m) si apoi se lasa brusc spre marele cot pe care-l realizeaza Lotrul, începând de la Gura Dobrunului pâna la Voineasa.

Majoritatea culmilor muntoase ce delimiteaza bazinul Lotrului prezinta un relief domol, cu vârfuri largi, rotunjite, acoperite de pasuni si mai rar de jnepenisuri. Aceasta se datoreaza în buna masura sisturilor cristaline ce constituie fundamentul acestor munti. Pe de alta parte, existenta unor largi platforme, a unor sesuri montane destul de întinse indica existenta în trecut a unor importante procese de modelare care au dus la nivelarea culmilor si la aparitia platformei de tip Borascu.

Aparitia pe alocuri a calcarelor completeaza în mod placut maretia formelor de relief cu creste, hornuri, pinteni, chei ca si cu interesante fenomene carstice.

Alaturi de calcare, sisturile cristaline au fost dezgolite pe alocuri, ramânând sub forma unor martori de eroziune pe coasta Sterpului sau în Turcinu Mare.

Muntii Latoritei

Vaile sunt sapate adânc în crupa muntilor, astfel ca în tot tinutul Lotrului energia de relief este considerabila. Pe alocuri ele au format chei si defilee(Cheile Latoritei, Cataractele Lotrului) ce dau un farmec aparte peisajului.

Pe valea Latoritei si în abruptul estic al vârfului Repezi se remarca veritabile cueste, iar alternanta dintre calcare si sisturi cloritoase a dus la formarea de polite etajate pe versantii vailor Latorita si Rudareasa.

Prin complexitatea si maretia sa, relieful glaciar din muntii Parâng, de la izvoarele Lotrului, a atras atentia nu numai a oamenilor de stiinta, care au descifrat tainele genezei sale, ci si a unor virtuosi ai condeiului.

Circurile glaciare de la izvoarele Lotrului si Latoritei, uriase cariere naturale daltuite de ghetari în versantul nordic si respectiv estic al Parângului, împreuna cu vaile cu profil transversal în forma de U, stau marturie azi proceselor de modelare glaciara ce s-au desfasurat în vremurile reci ale cuaternarului.

Ghetarul Lotrului, lung de câtiva kilometri, îsi avea obârsiile în circurile Calcescu, Zanoaga, Gauri, Iezeru si Coasta Petresei.

Circul Câlcescu, modelat în granite si granodiorite, este cel mai complex, fiind format din mai multe trepte delimitate de rupturi de panta. Caldarea Dracului, unica în salbaticia ei, se afla pe cea mai înalta treapta din acest circ, sub vârful Setea Mare, adapostind în partea de jos trei ochiuri de apa, între care lacul Pasari este cel mai mare. Ceva mai jos si spre est se afla caldarea lui Vidal, în care sclipeste oglinda de apa a lacurilor Vidal si Pencu, iar pe ultima treapts se afla caldarea Câlcescu, cea care adaposteste lacul cu acelasi nume si care e cea mai intinsa.

Mai la vest, sub Piatra Taiats, se afla circul Zanoaga, cu lacul Zanoaga, înconjurat de grohotisuri si "berbeci" glaciari.

Dincolo de muchia Câlcescu, spre est, se afla circul Iezer, alungit prin eroziune postglaciara, proces care continua si azi, mai cu seama spre izvoarele pârâului Iezeru, aflate mai sus.

Coasta Petresei, un circ mai mititel pe partea dreapta a Lotrului, se recunoaste dupa frumoasele blocuri slefuite, veritabili "berbeci" glaciari raspânditi pâna la limita padurii.

În partea vestica a izvoarelor Lotrului se afla circul Gauri, format din doua caldari : caldarea Gauri, situata sub Coasta lui Rus, si caldarea lui Murgoci, situata sub vârful Gauri, ce se ridica semet înspre apus.

Prezenta calcarelor cristaline în fundamentul circului a determinat modificarea topografiei originale prin aparitia de doline, lapiezuri, vai oarbe si pesteri. Caldarea Gauri este lipsita de jnepeni, iar blocurile granitice, risipite pe fundul usor valurit, seamana cu o turma de oi aflate la odihna ceasului de amiaza.

În abruptul peretilor ce marginesc circurile glaciare cu deschidere nordica se pot distinge cu usurinta chipuri antropomorfe, opera de veacuri a naturii, în care apa si diferentele de temperatura s-au ajutat reciproc în modelarea învelisului geologic.

Torentii care coboara de o parte si de alta a Lotrului în aceasta portiune a cursului sau formeaza mici chei si cad în cascade înainte de a debusa în Lotru, sugerând existenta în trecut a unor importante procese de subsapare.

Izvoarele Latoritei se aduna tot din circuri glaciare, care, chiar daca nu au maretia celor ale Lotrului, dau peisajului pe care l-au creat o nota la fel de atragatoare. Ghetarul de pe valea Urdelor se pare ca a fost cel mai mare, fiind alimentat de caldarea de sub Iezeru, dar si de cele doua mici circuri de sub culmea Dengheru. Valea care porneste azi din caldarea respectiva are un profil transversal tipic de U si este presarata cu morene si "berbeci" glaciari.

Muntii Latoritei

Paralel cu aceasta se intinde si valea Muntinu(Latorita de Mijloc), mult mai larga, dar asimetrica, în cuprinsul careia se disting cu usurinta barajele morenice. Se considera ca ghetarul din aceasta vale realiza jonctiunea cu cel de pe Latorita de Vest prin cele 2 sei de pe culmea Muntinelului Mare. La izvoarele Latoritei nu s-au dezvoltat circuri glaciare tipice, in schimb unii afluenti de dreapta ai Latoritei, in aval de confluenta cu Muntinu, prezinta la izvoare circuri glaciare lipsite de lacuri permanente. Astfel de circuri, mai putin observate de turisti, sunt situate pe versantul vestic al varfurilor Galbenu si Micaia.

In Muntii Latoritei se poate remarca un circ glaciar si o vale corespunzatoare ce porneste din el, pe versantul estic al varfului Fratosteanu Mare. Zona centrala, mai inalta, a Muntilor Lotrului prezinta de asemenea mici circuri si nise crio-nivale la izvoarele paraielor Goata, Hanesu si Balindru. Uneori se pot remarca si lacuri, dar ele nu au caracter permanent.

Pe intinsele suprafete, de tip Borascu, existente pe culmile latite se intalneste un nanorelief de marghile, mici ridicaturi emisferice, formate in urma succesiunii ciclurilor de inghet-dezghet, pe care si-au gasit adapost muschii, afinul sau micuta margareta de munte.

Interesante forme de relief ne atrag atentia in apropierea varsarii Lotrului in Olt, acolo unde Lotrul si afluentii sai traverseaza pachete de strate formete din conglomerate, gresii si marne. In bazinul vaii Dobra eroziunea diferentiala a creat un relief caracteristic format din turnuri, piramide, chei si pereti aproape verticali. Astfel de forme se intalnesc si pe valea Glodului, afluent al Vasilatului.

In cuprinsul vaii Lotrului se evidentiaza si cateva depresiuni, unele de origine tectonica(Brezoi-Titesti sau Lovistea-Lotru), altele de eroziune(Malaia, Voineasa, Puru etc).

Energia mare a reliefului a facut ca vaile si torentii care debuseaza in Lotru sa transporte importante cantitati de material erodat pe care l-au depus sub forma unor uriase conuri de dejectie. Ele sunt vizibile mai ales in aval de Malaia, la gura vailor Runcu, Teiului, Sasa sau Suhaioasa. Pe versantul stang al Lotrului, in apropierea barajului Bradisor, se distinge un puternic organism torential ce depune la poale un imens con de dejectie. Lotrul reprezinta un model natural pentru studiul eroziunii si formarea vailor in zona de munte.

Pe malul drept al Lotrului, la Malaia, suprapunerea unor mari conuri de dejectie a dus la aparitia unor veritabile campii piemontane, pe care s-au instalat asezari omenesti, iar terenurile sunt cultivate de catre locuitori.

Terasele se individualizeaza mai bine la Voineasa, unde se disting cinci trepte in apropiere de confluenta Lotrului cu Voinesita, purtand denumirea de poduri. Pe treptele acestor terase s-a inaltat statiunea Voineasa. De la Gura Latoritei, si mai cu seama la Malaia, terasele sunt de asemenea vizibile, mai ales pe malul drept si in meandrele pe care le realizeaza Lotrul.

Particularitatile climatice si rolul lor in turism

Bazinul Lotrului se situeaza in climatul complex al Carpatilor Meridionali, respectiv in etajul muntilor mijlocii, cuprins intre altitudinea de 800 - 1900 m. Zonele limitrofe ale bazinului, fiind de altitudine mai ridicata, prezinta caracteristicile topoclimatice ale muntilor inalti. De la varsarea Lotrului si pana la Voineasa domina topoclimatul de depresiune.

Datele inregistrate de statiile meteorologice si hidrologice de la Voineasa, Ciunget si Obarsia Lotrului permit obtinerea unei imagini de ansamblu asupra parametrilor climatici din acest bazin natural.

Radiatia solara, neuniform distribuita, face ca temperatura medie anuala la Voineasa sa fie de 4 - 6⁰ C. In ianuarie se realizeaza mediile lunare cele mai scazute(intre -6⁰ si +4⁰ C), iar cele mai ridicate se inregistreaza in august(12 - 14⁰ C).

Temperatura minima absoluta de -25,8⁰ C a fost inregistrata la 6 februarie 1954, iar temperatura maxima de 34,5⁰ C, la 17 iulie 1952, la Voineasa.

Temperatura aerului este mult mai scazuta pe crestele muntilor, ajungand la o medie anuala de -2 - 4⁰ C.

Se constata deseori si inversiuni de temperatura, mai ales in lungul Vaii Lotrului aval de Voineasa. Toamna si iarna, pe vreme senina, determinata de un regim anticiclonic, pe vai temperatura se mentine mult mai scazuta decat pe crestele invecinate cu expozitie sudica.

Pe vaile mai mari(Manaileasa, Voinesita, Pascoaia) se constata uneori scurgeri de mase de aer mai reci provenite din zonele inalte inzapezite, frecvente mai ales primavara si spre sfarsitul verii.

Umiditatea se mentine ridicata(peste 80%) in cea mai mare parte a anului. Pe crestele inalte se inregistreaza 180 de zile innorate pe an, in timp ce in zona depresionara doar 150 de astfel de zile.

O caracteristica a nebulozitatii acestei zone o constituie prezenta unui strat de nori situat la altitudine joasa(1200-1300 m) ce se intinde in intreaga depresiune Brezoi - Titesti, ajungand pe Valea Lotrului pana in amonte de Malaia. Aceasta perdea alba se poate remarca mai ales toamna si iarna, iar privita de pe varfurile apropiate da o senzatie neobisnuita, asemanandu-se cu o mare inspumata marginita de piscuri, fie stancoase, fie acoperite de paduri.

Precipitatiile sunt bogate, situandu-se in jurul valorilor de 1200 - 1400 mm annual in zona inalta si 800 - 1000 mm annual in localitatile de pe firul vaii. In mai - iunie se constata valori maxime ale precipitatiilor, in timp ce in august - septembrie valoarea lor este foarte scazuta. Se mai inregistreaza o crestere a precipitatiilor in octombrie - noiembrie.

Caderea precipitatiilor sub forma de ploaie se reflecta imediat in cresterea debitului si turbiditatii afluentilor din bazinul Lotrului. Pentru pescarii amatori nivelul lacurilor ca si turbulenta apei au mare importanta.

Dar o mare cantitate de precipitatii cade sub forma de zapada. In localitatile de pe fundul depresiunii ninge de obicei linistit, fara viscole. Sus, pe creste, zapada e viscolita, formand cornise, mai cu seama in regiunea caldarilor glaciare. Grosimea stratului de zapada este cuprinsa in medie intre 1 si 3 metri, iar volumul acumulat intr-o iarna depaseste 50 de milioane m³.

La Voineasa, prima zi cu ninsoare se situeaza la inceputul lunii noiembrie, iar ultima la sfarsitul lui aprilie. Adeseori insa ninge chiar si mai devreme, dar zapada se topeste dupa cateva zile.

Vanturile depind in mare masura de configuratia reliefului. Existenta Vaii Oltului face ca mase mari de aer sa fie canalizate pe aceasta vale, avand directia nord-sud si sud-sud-vest. De asemenea, forma vailor din bazinul Lotrului determina in special vanturi cu directia vest-est si mai rar invers. In zonele inalte, vanturile sunt mult mai frecvente, atingand viteza de 6 - 30 m/s.

La Curmatura Oltetului si pe culmea Muntilor Capatanii, vantul bate aproape permanent din directia nord-vest cu o energie considerabila. Valorificarea acestei energii ieftine a inceput recent prin constructia unei centrale eoliene.

Pe ansamblul muntilor din bazinul Lotrului, clima este umeda, cu ierni lungi, bogate in zapada. Vara este, in general, mai scurta, iar zilele complet senine sunt rare.

Vremea favorabila excursiilor este in august - septembrie, iar in unii ani chiar si in octombrie - noiembrie. In celelalte luni drumetul trebuie sa prevada neaparat posibilitatea precipitatiilor si mai ales mijloacele de adapost. Se intampla ca pe crestele muntilor Latoritei sau in caldarile Parangului sa ploua, sa ninga in plina vara si sa cada grindina, asemenea fenomene succedandu-se de mai multe ori in cursul unei zile.

In caldarile glaciare de la izvoarele Lotrului si Latoritei persista lentile de zapada pana in august, facand ca vegetatia sa aiba o viata foarte scurta.

Afluent de pe partea dreapta a Oltului, Lotrul este, prin altitudinea medie a bazinului(1374 m) cat si prin caracteristicile sale morfodinamice, un rau tipic de munte. Se intinde pe o lungime de 76,6 km, avand o panta de 327 m/km, ceea ce face ca apele sale sa curga vijelios, dovedind existenta unei mari cantitati de energie hidraulica.

Dintre toti muntii care marginesc bazinul, ca si dintre culmile mai mici ce se afla in interiorul bazinului, un numar mare de izvoare situate in etajul alpin isi croiesc drum prin desisul padurilor, devenind afluenti ai Lotrului. Izvoarele sunt situate sub altitudinea de 2000 m, cu exceptia paraului Iezer, ale carui izvoare apar la peste 2100 m la nord-vest de Saua Plescoaia.

Reteaua hidrografica este densa si uniforma, producand o puternica fragmentare a culmilor muntoase. O trecere in revista a afluentilor devine utila pentru turistul care doreste sa plece la drum prin aceste locuri.

Pe partea dreapta, incepand de la izvoare si pana la Obarsia Lotrului, isi aduc apele mici paraie, intre care paraul Carbunelui si paraul Stefanului au un debit ceva mai mare. De la Obarsia Lotrului pana la barajul Vidra ii sporesc apele Mirautul, Miru, Valea Bengai, Mioara, Puru si Vidruta. In aval de barajul Vidra, pana la Voineasa, se varsa in Lotru doar paraie mici care cad in cascade si pun probleme deosebite circulatiei pe vale, in special iarna. La Voineasa isi aduce apele in Lotru paraul Manaileasa, izvorat de sub culmea Nopteasa si de sub Manaileasa Mica, avand o lungime de circa 12 km. La Gura Latoritei, Lotrul primeste apele Latoritei, cel mai mare afluent al Lotrului, care culege apele din extremitatea estica a Muntilor Parang, bazinul sau avand cea mai mare suprafata dintre toti afluentii Lotrului. In continuare, din abruptul nordic al Muntilor Capatanii, curg mai domol sau mai navalnic, dupa cum e panta, cateva paraie ce sporesc debitul Lotrului : Valea Malaii, Paraul Grotului, Valea Sturisori, Sasa, Valea lui Stan si, in sfarsit, Valea Satului.

Valea Lotrului

Pe partea stanga dinspre izvoare isi aduc prinosul : paraul Gauri, ce colecteaza apele din caldarea glaciara Gauri, paraul Gropii, apoi paraul Pravatul, ce coboara de sub Tartarau. Aval de Obarsia Lotrului pana la barajul Vidra se insira o serie de paraie izvorate de sub culmea Muntilor Lotrului : Plesca Tampii, Paraul Balului, Saracinul Mare, Saracinul Mic si Goata Mare.

Mai jos de barajul Vidra alte paraie, azi cu un debit mult scazut, completeaza lista lunga a afluentilor Lotrului : Steaja, Hanesu, Balindru, Hoteagu, Dobrunu si Paraul Pietrii.

La Voineasa, Lotrul primeste apele Voinesitei, afluent de seama dinspre nord, format la randul sau prin unirea cu apele vailor : Jidoaia, Ranjeu Mare si Ranjeu Mic, Ivanusu si Deluselu, ce-si aduna izvoarele de sub culmea Muntilor Lotrului cuprinsa intre Negovanu si Dealul Negru. Ceva mai jos, Valea Vatafului si apoi Valea Rudarului(Macesului) curg aproape paralel cu Voinesita.

In continuare, vai mai mici brazdeaza muntii pentru a ajunge in Lotru(Valea Ursului, Valea Rea etc), pentru ca aproape de varsare acesta sa primeasca apele mai bogate ale unor vai mari : Pascoaia si Vasilatu. Valea Pascoaia este a doua ca marime in bazinul Lotrului, dupa Latorita, atat in ceea ce priveste lungimea cat si suprafata bazinului sau, intins intre munceii ce se prelungesc spre est din culmea Muntilor Lotrului.

Valea Lotrului

In afara de aceste paraie mentionate, numeroase firisoare de apa coboara pe pantele abrupte, croindu-si drum cu greu prin stancarii, printre arbori cazuti, prin frunzisul adunat de-a lungul anilor. Desigur, prin crearea lacurilor de acumulare, numerosi afluenti isi duc apele direct in aceste lacuri, punctul de varsare fiind evident mai ridicat.

Bogatia acestor afluenti este explicata prin insasi structura geologica a muntilor din care isi aduna apele.

In cea mai mare parte, ei sunt alcatuiti din sisturi cristaline, roci dure, dar cu numeroase fisuri superficiale constituind adevarate rezervoare de apa.

Apele mentionate, ca dealtfel toate apele din bazinul Lotrului, sunt ape reci, bine oxigenate datorita numeroaselor cascade, limpezi precum cristalul, oferind conditiile cele mai bune pentru viata pestilor din neamul salmonidelor.

Debitul mediu multianual al Lotrului la Voineasa este de 6,55 m³/s, iar la lacul Vidra de 4,12 m³/s. Prin amenajarea hidroenergetica a Lotrului, se aduce in lacul Vidra un debit de 15,6 m³/s. In perioada viiturilor de primavara, cand se topesc zapezile in muntii din bazinul superior al Lotrului, debitul sporeste la 46 m³/s, ajungand in iulie 1975 la valoarea maxima de 58,3 m³/s.

Datorita situarii in vecinatatea unor vechi roci magmatice aflate in fundamentul muntilor, apele Lotrului au o radioactivitate ridicata.

Alaturi de apele curgatoare de suprafata, lacurile glaciare ocupa un loc deosebit mai ales prin pitorescul lor inedit.

Lacurile glaciare se afla in zona inalta a Muntilor Parang, la izvoarele Lotrului si ale unor afluenti, acolo unde s-au manifestat din plin fenomenele glaciare din cuaternar.

Lacul Calcescu este cel mai mare avand o suprafata de 30.200 m² si o adancime de 9,6 m. Situat la o altirudine de 1930 m, este marginit spre sud de blocuri mari de grohotis, adesea aflate intr-un echilibru fragil. Celelalte maluri sunt inierbate si strajuite de jnepeni. Din marginea sa nordica se furiseaza, printre lespezi si tufe de jneapan, doua firicele de apa, ce se unesc apoi intr-un emisar ce se pravaleste in cascade peste pragul glaciar ascuns in intunecimea jnepenilor, formand izvorul principal al Lotrului. In apropierea emisarului(spre nord) se afla o mlastina de turba ce adaposteste o flora interesanta.

In coltul sud-estic se aduna aluviuni depuse de paraul ce soseste din lacul lui Vidal. Mai sus, pe urmatoarea treapta glaciara, la altitudinea de 1975 m, se afla inca doua lacuri mai mici : lacul lui Vidal(dupa Paul Vidal de la Blanche) si lacul lui Pencu(dupa A. Penck) - denumiri date de Emm. de Martonne.

Din lacul lui Vidal porneste un parau ce coboara in cascade printre blocuri colturoase de granit pana in lacul Calcescu, unde se rasfira in mai multe brate pe o ridicatura formata din aluviuni recente. Lacul lui Pencu nu are emisar, fiind complet izolat.

La vest de aceste lacuri, in caldarea Pasari(2072 m) se afla lacul Pasari, denumit astfel dupa forma sa de pasare cu aripile intinse, pe care o prezinta cand este privit de pe culmea Setea Mare. Malurile sale sunt stancoase, mai ales cele sudice, dar in partea de mijloc se afla cateva lespezi inierbate.

Emisarul sau porneste din extremitatea nordica si coboara in cascade involburate, printre tufe de jnepeni si blocuri de granit, pana la lacul lui Vidal.

In vecinatatea lacului Pasari se mai afla doua ochiuri de apa ai caror emisari sunt colectati de marginile "aripilor" sale.

Mai departe, spre apus, isi odihneste apele sub umbra varfului Coasta lui Rus lacul Zanoaga. Are o forma circulara si adancimea redusa(1-1,5 m). Suprafata sa se reduce mult in verile secetoase, astfel ca poate pierde legatura cu emisarul. De la lac porneste paraul Zanoaga ce strabate valea glaciara cu acelasi nume, unindu-se mai jos cu paraul Calcescu.

Valea Lotrului

Circul glaciar Iezeru, situat sub varful Mohoru si separat de Calcescu prin muchia Calcescu, adaposteste lacul Iezer, situat la altitudinea de 1894 m. Candva acest lac trebuie sa fi rivalizat cu lacul Calcescu in privinta intinderii. Acum numai un sfert din el este oglinda de apa, cealalta parte fiind colmatata. Raspunzator de colmatare este paraul Iezer, in bazinul caruia se pot observa numeroase focare de eroziune, materialul fiind transportat si depus in lac. De curand insa, tot prin depunerea aluviunilor, cursul paraului Iezer s-a schimbat, indepartandu-se de lac. Cat va dura aceasta abatere naturala e greu de precizat ' precipitatiile puternice in zona pot determina cresterea debitului paraului ca si puterea de eroziune, ducand in final la transportul unei mari cantitati de aluviuni, care prin depunere pot indrepta iarasi cursul paraului spre lac. Cert este insa ca fenomenele puternice de eroziune ce se constata aici, ca si in alte sectoare din muntii nostri, pun sub semnul intrebarii atat existenta unor minunate lacuri glaciare cat si a pajistilor alpine.

Valea Lotrului

Emisarul lacului Iezer strapunge barajul morenic dinspre nord si se alatura paraului Iezer.

In caldarea Gauri se afla lacul Gauri, de forma aproape circulara, situat la altitudinea de 2069 m. In apropierea sa se mai afla unele mici ochiuri de apa cu caracter temporar. Emisarul sau se indreapta spre nord pentru ca la cateva sute de metri sa dispara sub pamant la baza unui perete stancos. Albia ramane seaca si i se poate vedea cursul in meandre, acolo unde candva erau alte lacuri glaciare, acum colmatate. Apele patrund insa printr-un sistem de fisuri, ajungand in pestera de la Gauri, unde curg domol, reiesind la suprafata dupa mai mult de un kilometru, mai jos, la altitudinea de 1940 m.

In partea estica a caldarii se mai afla de asemenea doua mici lacuri cu caracter temporar aflate pe traiectul unui paraias ce se uneste cu paraul Gauri. Mai jos de confluenta lor se pot distinge urmele unui mare lac, acum o masa orizontala inierbata, situata la altitudinea de 1850 m, prin care serpuieste paraul Gauri inainte de a se indrepta spre est pentru a se uni cu Lotrul. Se poate urmari aici un exemplu al colmatarii glaciare.

La izvoarele Latoritei se intalnesc de asemenea cateva lacuri glaciare. Sub abruptul stancos al marginii estice a muntelui Carbunele se afla doua lacuri apropiate - Iezerele Muntinului - unite intre ele printr-un fir de apa, din mijlocul caruia porneste emisarul. Dupa ce strabate pragul glaciar, acesta se indreapta mai intai spre nord-est, apoi, unindu-se cu alte paraie, formeaza Latorita de Mijloc care curge spre est prin valea glaciara a Muntinului, strajuita de culmile paralele ale Muntinului Mare si Muntinului Mic.

Lacul Calcescu

Ceva mai jos, aproape de confluenta acestui parau cu Latorita de Vest, la altitudinea de 1540 m se afla Iezerul Latoritei, cu un ochi de apa de forma circulara, inconjurat de mlastini si incadrat de molidis tanar. Originea sa glaciara a fost stabilita recent si se considera ca este lacul glaciar situat la cea mai joasa altitudine din tara, fiind consecinta dezvoltarii ghetarului Muntinu, ce se intindea in cuaternar pe o lungime apreciabila.

In bazinul Latoritei de Sud se afla inca doua lacuri glaciare : Lacul Cioara si Taul Singuratec. Ambele au suprafata redusa, iar adancimea rareori depaseste 1 m. Lipsa unui sistem de alimentare face ca in verile secetoase nivelul apei sa scada considerabil, iar uneori lacurile sa sece in intregime. Pozitia lor este insa una pitoreasca si trebuie sa li se acorde o importanta mai mare de catre turisti, care de obicei pastreaza poteca de creasta si nu se abat pana la ele.

Pe versantul estic al varfului Fratosneanu Mare, la izvoarele Vaii Rudareasa, intr-un admirabil circ glaciar, se afla Lacul Vulturilor(L. Negru), care, neavand un izvor puternic de alimentare si nici emisar, isi pastreaza apele intunecate.

Muntii Lotrului, desi prezinta numeroase urme ale glaciatiunilor, nu au lacuri glaciare cu caracter permanent.

In afara lacurilor de origine glaciara, in bazinul Lotrului se mai afla si lacuri pluvio - nivale cu caracter permanent si de asemenea cu importanta turistica. Un astfel de lac este Cibanu, care se intalneste pe culmea ce porneste din varful Gauri si coboara spre Saua Cibanu, fiind astfel ascuns intre jnepeni. Are forma circulara si este complet izolat.

Alte lacuri de aceeasi origine se mai intalnesc in Saua Cibanu, in Saua Micaia, in Saua Pietrile sau pe culmea Mogosu.

Alaturi de lacurile amintite, in bazinul Lotrului au mai aparut sapte mari lacuri de acumulare, ca si numeroase lacuri mici la punctele de captare a paraielor.

Pe întreg bazinul vaii Lotrului, învelisul vegetal se constituie ca o adevarata comoara a tarii noastre. Pretutindeni, din adâncurile vailor, peste plaiurile împadurite, peste clinele înierbate, pâna pe crestele cele mai înalte ale muntilor învecinati, diverse forme ale lumii vegetale dau viata muntilor, înveselind peisajul din primavara pâna în toamna.

Desi imensul teritoriu este putin studiat din punct de vedere floristic si fitocenologic, el ofera un câmp larg de observatii inedite tocmai datorita marii diversitati a învelisului vegetal.

Între izvoarele Lotrului si punctul de varsare în Olt este o diferenta de nivel de circa 1900 m, ceea ce face ca în bazinul sau sa întâlnim toate cele patru etaje caracteristice vegetatiei din tara noastra.

Etajul nemoral(al padurilor de foioase) si cel boreal(molidisurile) au o larga raspândire de o parte si de alta a Lotrului, în functie de altitudine.

În cursul inferior, versantii ce strajuiesc afluentii Lotrului, în apropiere de punctul de varsare, se învesmânteaza în paduri de gorun, în care domina gorunul(Quercus petraea) însotit adesea de carpen(Carpinus betulus), jugastru(Acer campestre) si frasin(Fraxinus excelsior). Astfel de gorunete cu arbori rari pot fi întâlnite pe coastele sudice ale Glodului, Dealul Bradisorului, Pleasa Malaii.

Pâna la altitudinea de 1200 m, elementul dominant al vegetatiei lemnoase este însa fagul(Fagus silvatica), ce formeaza paduri întinse(fagete), luminoase în care s-a instalat o bogata vegetatie ierboasa formata din : vinarita(Asperula odorata), coltisor(Dentaria glandulosa), feriga(Dryopteris filix-mas), brei(Mercurialis perennis). În afara de fagetele pure, cum sunt cele de pe valea Repedea sau Rudarului, se întâlnesc frecvent fagete în care apar : paltinul(Acer pseudoplatanus), frasinul(Fraxinus excelsior) si mesteacanul(Betula verrucosa), arbori care se pot deosebi mai ales toamna prin variatele nuante ale culorilor frunzelor si care se impun si prin dimensiunile lor considerabile.

Pe versantul nordic al muntelui Balturi, în apropiere de Voineasa, se afla o padure de fag columnar, cuprinzând arbori înalti si drepti cu coroana situata în vârful tulpinii.

În fagete, alaturi de stratul muscinal dezvoltat în locurile umede, se întâlneste o mare varietate de ciuperci, dintre care unele comestibile ca : galbiorii(Cantharellus cybarius), vinetele(Russula aurata), ghebele(Armillaria mellea), iutarii(Lactarus piperatus) si ciupercile de cioata(Clitocybe tabescens). Pe trunchiuri creste buretele de fag(Pleurotus ostreatus), o specie valoroasa, foarte mult cautata de localnici.

   

galbiorii(Cantharellus cybarius) ghebele(Armillaria mellea)

Dar cea mai mare raspândire o au arboretele formate din amestec de brad cu fag(bradeto-fagete) sau din fag, brad si molid, ce se întâlnesc în etajul montan mijlociu, fiind frecvente pe valea Voinesita, valea Dobrunului si valea Manaileasa, în cursul lor inferior. Pe coastele stâncoase se asociaza frecvent scorusul(Sorbus aucuparia) cu fructele sale rosii, vizibile toamna printre frunzele ce stau sa cada, iar pe vaile umede cresc din abundenta muschi(Polytrichum) sau ferigi(Phyllitis scolopendrium).

Cu cât urcam pe firul vailor, spre coama muntilor, fagul cedeaza treptat terenul, pentru ca la 1300 m altitudine sa se instaleze definitiv padurea de molid. Molidisurile ocupa suprafete imense în bazinul superior al Lotrului, pe muntii : Dobrunu, Hoteagu, Hanesu, Pravatu, Plaiul Poienii, în timp ce bradul se întâlneste sporadic în pâlcuri mici în amestec cu fagul si mai rar cu molidul.

Un loc aparte între arborete îl ocupa padurile de larice(Larix decidua var, polonica) prezente sub forma de pâlcuri si raristi în zonele stâncoase din valea Latoritei, valea Repedea si sporadic în valea Rudareasa. În Târnovu, laricele urca pâna la altitudinea de 1800 m.

În trecut laricele era mult mai raspândit în aceasta regiune, arborii atingând frecvent diametrul de peste un metru. A fost însa exploatat, adesea nerational, de societatile de exploatare capitaliste. Marturie stau azi trunchiurile taiate de la o înaltime de peste un metru, ce se întâlnesc pe versantul vestic al Târnovului Mare si care, acoperite de muschi, putrezesc încet în desisul umed al padurii. Datorita lor, abruptul vestic al culmii Târnovu a ramas în parte consolidat, desi este format din calcare ce se degradeaza cu usurinta.

Larice

Pe lunca Lotrului, în aval de Voineasa, apar frecvent arborete formate din arin alb(Alnus incana). Prin scaderea debitului apei si reducerea viiturilor, lunca Lotrului a fost invadata pe mari portiuni de arborete de arin, care sporesc masa lemnoasa exploatata.

arin alb(Alnus incana)

Tufarisuri de corn(Cornus mas), soc(Sambucus racemosa), coronita(Spirea ulmifolia), maces(Rosa canina) si multe altele sunt raspândite pe coastele din Valea Pietrii, Turnurele, Soci, Plaiul Macesului, constituind motive de inspiratie în toponimia locala.

Poienile din zona montana ofera o mare diversitate de specii, atât graminee(firuta - Poa nemoralis, paiusul rosu - Festuca rubra, iarba vântului - Agrostis tennuis), cât si plante cu flori frumos colorate(clopotel - Campanula abietina, sunatoare - Hypericum maculatum, vulturica - Hieracium aurantiacum, cimbrisor - Thymus montanus, bulbucii de munte - Trollis europaeusi etc).

Pe vaile mai însorite domina plante ca : laptele oii(Telekia speciosa), spinul(Carduus personata), talpa ursului(Heracleum palmatum) alaturi de care se întâlnesc specii arbustive precum macesul de munte(Rosa pendulina), arinul de munte(Alnus viridis) sau salcia moale(Salix caprea).

Taieturile de padure constituie un biotop aparte, caracterizat prin prezenta zmeurului (Rubus idaeus), zburatoarei(Chamaenerian angustifolium), bisacanului(Epilobium montanum) si a altor plante întâlnite frecvent pe valea Manaileasa la serpentine, pe Valea Pietrii pâna în Poiana Arsa, pe valea Voinesita sau valea Repedea.

Etajul alpin, raspândit mai ales spre marginea bazinului Lotrului, acolo unde se termina padurea , cuprinde o mare diversitate de specii, mai ales ierboase.

În zona mai înalta de pe creasta muntilor Lotrului si Capatânii se întind pajisti de graminee, în care apare uneori si teposica(Nardus stricta) ce degradeaza pasunile, nefiind consumate de ierbivoare. Verdele deschis al acestor pajisti este punctat adesea de culoarea vie a unor specii pitice care cresc alaturi de graminee : Campanula alpina, Phyteuma orbiculare, Biscutella laevigata, Pedicularis verticillata, Armeria alpina etc.

Stânele sunt înconjurate de o vegetatie specifica alcauita din plante nitrofile(stevia stanelor - Rumex alpinus, urzica - Urtica dioica sau stirigoaia - Veratrum album).

Daca ne vom aventura pe versantii abrupti, în stâncariile din cheile Latoritei sau în cele din Cataractele Lotrului, vom întalni plante saxicole instalate pe brâne, pe micile trepte si praguri ce brazdeaza peretii : tufe de Seleria rigida, garofite - Dianthus spiculifolius, mixandre de munte - Eryssimum transsilvanicum, Gypsophila petraea, Saxifraga aizoon, Sedum roseum.

De la 1800 m altitudine, avântul vegetatiei lemnoase de domoleste. În zadar mai încearca molidul sa urce pe vai, cucerind metru cu metru înaltimea ; vântul si zapada îl fac sa se întoarca, sa ramâna pitic sau sa-si orienteze ramurile dupa directia vântului, ca o adevarata girueta biogeografica. De aici în sus, în etajul subalpin, se va dezvolta însa o ruda apropiata - jneapanul.

Jneapanul(Pinus montana ssp. mughus) sau jipul, cum este denumit prin aceste locuri, cunoaste înca o larga raspândire pe creasta Bengai, Dobrunu, Hoteagu si mai ales în vaile glaciare de la izvoarele Lotrului.

Jneapan

Trebuie sa aratam ca si jneapanul, mai raspândit în trecut, a platit tribut greu unor exploatari excesive. Astfel, nu demult, în Muntinuri, la izvoarele Latoritei, suprafete întinse de jneapan ce consolida relieful glaciar au fost defrisate în scopul extinderii pajistilor alpine de interes pastoral. Dar pajistile nu s-au dezvoltat pentru ca eroziunea a fost mai puternica, muscând adânc din muntele dezgolit. Pe de alta parte, în bazinul vailor Balindru, Hanesu, Steaja etc ca si pe culmea Steflesti se exploateaza si azi jneapanul, atât pentru extinderea pajistilor cat si ca planta medicinala(mugurii). În locul lor însa, suprafetele plane s-au înmlastinat, devenind nefavorabile dezvoltarii plantelor de pajiste alpina. sirurile de ramuri ale jnepenilor taiati, albite de soare si ploi, stau marturie, refuzând parca sa fertilizeze muntele prin descompunerea lor fireasca.

Exemplele de mai sus ne îndeamna la prudenta si la studii ecologice complexe si de durata, atunci când intervenim în etajul alpin si subalpin al Carpatilor.

Un loc de seama îl ocupa tufarisurile de smirdar sau bujor de munte(Rhododendron kotschii), care în luna iunie parca aprind cu florile lor muntii Puru, Fratosteanu, Voinesita, Micaia, precum si caldarile stâncoase de la izvoarele Latoritei si Lotrului.

Afinul(Vaccinium myrtilus), ca si merisorul(Vaccinium vitis idaea), formeaza asociatii întinse la curmatura Vidrutei, pe Voinegelu, Dealul Negru, Buceci sau în saua Tartarau.

În jgheaburile si hornurile stâncoase, adâncite în caldarile glaciare Calcescu si Zanoaga, se întalnesc plante specifice cum ar fi : Achillea schurii, Myosotis alpestris, Doronicum carpathicum, Aquilegia transsilvanica, Draba kotschii, Saxifraga, Heucherifolia etc.

Pe crestele cele mai înalte, batute de vânturi, înfloresc vara pernitele de Silene acaulis si Minuartia sedoides, la care se adauga adesea Primula minima si Gentiana verna, aceasta constituind elemente de tundra alpina.

Afinul    Merisorul

Vegetatia de mlastini este de asemenea întâlnita în bazinul superior al Lotrului. Încapând de la Obarsia Lotrului si pâna spre izvoarele Lotrului se întâlnesc mlastini în care domina muschiul de turba(Sphagnum), alaturi de care cresc si alti muschi(Polytrichum commune, Polytrichum strictum). Pe muntele Carbunele, stratul de turba format de-a lungul timpului trece de un metru grosime, dar e amenintat de o puternica eroziune.

În general, vegetatia Vaii Lotrului se încadreaza în cea a Carpatilor, fiind prezente în aceasta zona elemente dacice(Rhododendron kotschii), elemente balcano-carpatice(Bruckentalia spiculifolia), elemente arcto-alpine si boreale(Picea abies, Salix herbacea), precum si elemente submediteraneene(Athamanta turbith ssp. Hungarica, Aubrieta croatica etc).

Cunoasterea tuturor elementelor floristice ca si a întregului învelis al vegetatiei din Valea Lotrului este înca la început, deoarece au fost efectuate relativ putine studii cu caracter botanic, fitosociologic si ecologic.

În bazinul Lotrului se gasesc si o serie de raritati botanice de o mare importanta stiintifica, unele deja cunoscute ca monumente ale naturii.

Dintre muschi, în mlastinile subalpine creste Mnium cinclidoides - element nordic, iar în împrejurimile lacului Calcescu se afla Hylocomium pyrenaicum - element arctic-alpin, ambele specii fiind relicte glaciare.

Un relict din vegetatia termofila, tropicala, este muschiul Frullania jackii, pe Valea Bucuroasei, în apropiere de Malaia.

Plantele superioare, cunoscute ca monumente ale naturii, sunt mai numeroase : în Narutu si Piatra Târnovului creste iedera alba(Daphne blagayana), iar în Muntinu Mare îsi îndreapta spre soare inflorescenta pufoasa floarea de colt(Leontopodium alpinum).

Pe valea Latoritei vegeteaza spontan laricele(Laris decidua var. polonica), iar pe vaile Manaileasa, Rudareasa si Pascoaia creste sporadic tisa(Taxus baccata). Sub muntele Balescu, pe valea superioara a Latoritei de Jos si în aval de lacul Calcescu, ca si pe valea Gauri, la limita superioara a padurii de molid, creste singuratic câte un zâmbru(Pinus cembra), relict glaciar, monument al naturii, reprezentant actual al vremurilor mai reci ce au bântuit si în muntii nostri în cuaternar.

La Calcescu si în hornurile Mohorului se întâlneste de asemenea o planta rara - Potentilla haynaldiana, alaturi de ghintura galbena(Gentiana lutea), iar în Balturi si Dobrunu poienile sunt îngalbenite de florile bulbucilor de munte(Trollius europaeus).

   

Potentilla haynaldiana

Alte specii rare existente în Valea Lotrului sunt : Veronica bachofenii, Galium kitaibelianum, Hieracicum, Pavichii, Linaria angustissima, Achilea distans etc, dezvoltate mai ales pe substratul silicios caracteristic pentru aceasta regiune.

   

Veronica bachofenii    Galium kitaibelianum

În grohotisurile calcaroase de pe flancul estic al muntelui Gauri a fost descoperita în 1957 o planta rara, endemica pentru întreg lantul Carpatilor - Aubrieta croatica. Prezenta acestei plante rare în caldarea glaciara de la Gauri, în apropiere de Pestera Mare, necesita punerea sub ocrotire a zonei prin înfiintarea unei rezervatii naturale, menita sa conserve aceste valori ale patrimoniului natural românesc.

Aubrieta croatica

Turistii care strabat acesti munti au datoria sacra de a respecta aceste minuni ale naturii foarte darnice. Florile trebuie doar privite sau fotografiate, pentru ca sunt mult mai frumoase în mediul în care traiesc.

Rezervatii naturale

Prin stradania naturalistilor înaintasi, s-au stabilit în bazinul Lotrului doua rezervatii naturale. Rezervatia de la lacul Calcescu înfiintata înca din 1932, cuprinde lacul si imprejurimile sale, unde se întâlnesc si unele raritati botanice. Alaturi de cele mentionate mai sus, în apropierea lacului mai cresc : Salix bicolor, Carex dacica f. longifolia, Hieracium alpinum var. Stefureacii si multe altele, încadrate într-un peisaj de o neasemuita frumusete.

O a doua rezervatie este de tip forestier si cuprinde câteva hectare de padure de larice, pe versantul vestic al Târnovului.

În prezent se afla în studiu, în vederea declararii lor ca rezervatii naturale, abruptul muntelui Gauri si o parte din circul glaciar Gauri, precum si un important teritoriu din bazinul vaii Doabra.

Fauna

Daca vegetatia din bazinul Lotrului reprezinta un paradis vegetal, fauna, desi nu este reprezentata printr-un numar mare de specii, cuprinde majoritatea grupelor de animale.

Elementele de vegetatie, si mai ales padurea, conditioneaza în mare masura raspândirea animalelor, formând laolalta variate ecosisteme.

Dintre mamifere se întâlnesc cele care constituie vânatul mare. Ursul(Ursus arctos), stapân al padurilor de molid, urca vara pâna în zona alpina, punând probleme deosebite turmelor de oi ale ciobanilor, pentru ca toamna sa coboare pâna în localitatile Voineasa si Malaia, în cautarea fructelor.

Capriorul(Capreolus capreolus) se întâlneste pe culmile mai domoale, în padurile de foioase în care-si fac loc poieni înierbate, unde se pot vedea adesea vara la pascut. Nu urca decât rareori pâna în etajul padurilor de conifere.

În schimb, cerbul(Cervus elaphus), ruda sa apropiata, este stapânul padurilor de molid, ajungând mai ales toamna, pâna spre golul alpin. Este o adevarata desfatare sa asculti toamna boncanitul cerbilor în raristile din Dobrunu, din Saracinu Mare sau Coasta Bengai.

Tot dintre cervidee, capra neagra(Rupicapra rupicapra carpathica) ocupa biotopurile stâncoase de la izvoarele Lotrului. Specie cu forme armonioase, desavârsit adaptata la asprimea conditiilor în care îsi duce traiul, numara azi în stâncariile de la izvoarele Lotrului peste 100 exemplare si coboara din toamna pâna primavara la altitudini mai joase, în etajul padurilor de molid.

capra neagra(Rupicapra rupicapra carpathica)

Felinele sunt de asemenea reprezentate de catre pisica salbatica(Felix silvestris), jderul de copac(Martes martes) si râsul(Felix linx), tot mai rare în fagetele si molidisurile puternic exploatate.

Tot mai rar apare si lupul(Canis lupus), odinioara bine reprezentat în fauna locala. Lupul, socotit cel mai mare dusman al omului dintre animale si exterminat prin toate mijloacele posibile încât astazi se mai întalnesc putine exemplare, trebuie reconsiderat ca element valoros al faunei pentru a nu disparea complet, cum s-a întâmplat în multe tari europene. Pentru tinuturile Lotrului ar fi un motiv în plus, pentru ca Vâlcea este printr-un înteles mai vechi "tara lupului".

lupul(Canis lupus)

Am putea aminti ca azi mari daune produc turmele de mistreti(Sus scrofa) care nu se mai vâneaza periodic si distrug culturile, si asa putine, de cartofi si porumb. Desigur si aici omul trebuie sa intervina, dar dupa criterii ecologice verificate în timp si nu dupa interese pur economice.

Rozatoarele sunt bine cunoscute, mai ales prin activitatea veveritelor(Sciurus vulgaris), precum si prin parsi(Glis glis) si soareci de padure(Apodemus silvaticus).

veverita(Sciurus vulgaris)

Vidra(Mustela lutreola) ajunge adesea în pâraiele mari ; a fost zarita în jurul lacului Vidra, unde a ajuns atrasa de bogatia de peste.

Lumea pasarilor cuprinde numeroase specii de talie mica, raspânadite mai ales în padurile de foioase si aducând reale foloase în distrugerea insectelor parazite. Dar în fagetele de pe Valea Lotrului mai cuibaresc si rapitoare mari ca : uliul(Accipiter gentilis), eretele vânat(Circus cyaneus) si huhurezul(Strix aluco) ale carui sunete emise pe înserat pot înfiora de drumetul necunoscator.

Molidisurile adapostesc populatii de mierle(Turdus merla), forfecute(Loxia recurvirostra) ce cauta cu îndemanare semintele adapostite în conuri, precum si ciocanitoare(Picus canus) ce "întreaba de sanatate" arborii mai batrâni.

Dar cel mai de seama reprezentant al molidisurilor ramâne cocosul de munte(Tetrao urogallus), locuitor sedentar de origine boreala, adevarata podoaba a naturii noastre. Poate fi uneori surprins pasind tacticos pe zapada, în padurile nesfârsite de la Plaiul Poienii, pe Tâmpa, la Dobrunu sau la Curmatura Gropitei.

cocosul de munte(Tetrao urogallus)

Cel mai frumos spectacol îl ofera însa în aprilie, când întreaga fire a muntelui începe sa se dezmorteasca, când frunza fagului e cât unghia si când, pornind spre vârf, e bine sa lasam armele de vânatoare la cabana.

Pe vaile pâraielor îsi agita în permanenta codita brumata codobatura(Motacilla alba), alaturi de mierla gulerata(Cinclus aquaticus).

În stâncariile calcaroase de pe stevia, la Pietrele Albe cuibareste fluturasul de piatra(Tichodroma muraria), o pasare rara, împodobita cu neasemuite culori.

Tot mai rar se poate observa câte un exemplar de acvila de munte(Aquilla chrysaetos), al carei zbor rotit în înaltul cerului ne asigura ca vremea buna se mentine în ceasurile care urmeaza.

acvila de munte(Aquilla chrysaetos)

fluturasul de piatra(Tichodroma muraria)

Pajistile alpine constituie biotop favorit pentru fisa de munte(Anthus spinolleta) si brumarita (Prunella collaris).

Neamul sopârlelor este reprezentat de sopârla de câmp(Lacerta viridis) si cea de munte(Lacerta vivipara) iar în stâncarii de sopârla de piatra(Lacerta muralis). Dintre reptile se mai întâlnesc viperele : vipera comuna(Vipera berus) si vipera cu corn(Vipera ammodytes), raspândite în padurile de fag, dar mai ales în zonele calcaroase stevia - Pietrele Albe, Petrimanu, Târnovu, dar si în Narutu.

Amfibienii sunt des întâlniti în zona forestiera, unde traiesc specii de broaste(Rana temporaria, Rana dalmatina), salamandra(Salamandra salamandra) si tritonii(Triturus cristatus).

Fauna piscicola este de asemenea bine reprezentata în Lotru si afluentii sai. Având pâna nu de mult caracterul unui râu tipic de munte, Lotrul a constituit biotopul ideal pentru salmonide (pastrav, lostrita), dar amenajarile hidroenergetice au schimbat în mare masura mediul lor de viata. Bazinul superior, în amonte de Obarsia Lotrului, a ramas însa intact, el adapostind aproape numai pastravul(Salmo trutta fario), fiind populat recent si cu lipan(Thymallus thymallus) adus de pe valea Frumoasei. În aval de Obarsia Lotrului, pâna la coada lacului Vidra, râul este amenajat în cascade artificiale, prin grija silvicultorilor. Pastravul se pescuieste, în aceasta zona, în baza unei autorizatii, utilizând mai ales musca artificiala si lingurita.

În lacul Calcescu pastravii pot fi observati si cu ochiul liber zbenguindu-se în soarele diminetilor senine de vara si trebuie sa fii insensibil la frumosul natural pentru a îndrazni sa curmi viata acestor minunate podoabe ale lacurilor noastre glaciare.

Pe Lotrul Inferior se poate pescui lipanul, alaturi de care mai traiesc boisteanul(Phoxinus phoxinus), zglavoaca(Cotus gobio), grindelul(Nemacheilus barbatus), iar în aval de Malaia se poate pescui si mreana vânata(Barbus meridionalis), cleanul(Leuciscus idus) si scobarul (Chondrostona nasus).

Azi în bazinul Lotrului au luat nastere 7 lacuri de acumulare, care, alaturi de importanta energetica, constituie si o puternica baza pentru productia piscicola. Cel mai mare si primul aparut în aceasta constelatie, lacul Vidra, a fost populat înca din 1972 cu puiet de pastravi indigen, pastrav curcubeu, lostrita si coregon. La scurt timp, prin pescuit experimental, s-a putut constata o dezvoltare puternica a pastravului curcubeu si mai putin a pastravului indigen care s-a adaptat mai greu la parametrii apei stagnate. Lostrita si coregonul nu s-au putut adapta. În conditiile actuale se poate pescui în baza unei autorizatii emise de Ocolul Silvic Voineasa, locuri mai bune fiind spre coada lacului.

Cu exceptia lacurilor Malaia si Bradisor, au mai fost populate cu puiet de pastrav si lacurile Jidoaia, Balindru, Petrimanu si Galbenu a caror populatie piscicola în dezvoltare constituie o atractie pentru multi pescari si iubitori de drumetie.

Chiar daca nivelul apei este variabil, chiar daca conditiile sunt putin diferite fata de tumultosul rau ce le-a dat nastere, Lotrul produce, alaturi de energie, si o bogata fauna piscicola.

si pentru vânatori tinutul Lotrului reprezinta un adevarat rai prin marea diversitate de specii si satisfactiile pe care le poate oferi. În trecut s-a vânat din plin si unele specii au platit tribut greu, fiind azi pe cale de disparitie sau mult împutinate.

Este mult mai nobil, si în acelasi timp util pentru generatiile viitoare, sa plecam la vânatoare înarmati cu aparate de fotografiat sau filmat. Vom trai aceleasi profunde sentimente de maretie si admiratie, vom avea aceleasi satisfactii ca atunci când purtam o arma de vânatoare si vom gusta din plin fericirea ce o da muntele, întorcându-ne cu imagini pe care le vom putea privii ulterior cu nostalgie.

Fauna de nevertebrate este reprezentata atât prin forme terestre cât si prin forme acvatice. Dintre cele terestre se întâlnesc numeroase specii de orthopere(lacuste), homoptere(cicade) si coleoptere(gândaci) ce populaeaza pajistile si padurile. Fluturii(lepidoptere) numara de asemenea un numar mare de specii, între care se întâlnesc frecvent : Nyphalis antiopa, cu marginile aripioarelor brodate cu alb, Apatura iris, cu corpul întunecat, Vanaesa urticae, Limenitis populi si Eudia pavonia împodobiti cu neasemuite culori.

Fauna acvatica de nevertebrate cuprinde cantitati importante de larve de ephomeroptere, plecoptere, odonate, trichoptere, cu o bogata raspandire în toate pâraiele din bazinul Lotrului.

Solurile

Ca rezultat al transformarii neîntrerupte a rocilor sub actiunea factorilor climatici, precum si datorita reînnoirii ritmice a învelisului vegetal, solul exprima în mare masura alcatuirea petrografica dar si explozia de vegetatie de la suprafata regiunii.

În Valea Lotrului, de la varsare pâna la Gura Dobrunului, domina în apropiere de firul vaii solurile brune, din care apele au spalat substantele alcaline, ramânând sub forma de soluri brune acide. Pe ele se instaleaza padurile de gorun, de fag si amestec, iar locuitorii satelor încearc sa le cultive, acolo unde Lotrul în scurgerea sa milenara a lasat terase mai largi.

În regiunea montana mai înalta, cu climat mai umed si mai rece, având cea mai larga raspândire în bazinul Lotrului, se întâlnesc podzoluri humicoferiialuviale, soluri foarte acide, de culoare închisa sau neagra, adapostind adesea, alaturi de radacinile arborilor, fragmente de roca. Padurile de conifere gasesc aici însa mediul prielnic, chiar daca uneori relieful extrem de accidentat, ca pe valea Hoteagului sau în cataracte, se opune în zadar instalarii arborilor.

Acolo însa unde altitudinea opreste înaintarea coniferelor, pajistile instalate pe aceste soluri au creat în Muntii Lotrului, ca si în cei ai Capatânii, conditii pentru un intens pastorit.

Pe culmea Fratosteanu - Pietrile, dar mai ales în Târnovu, prezenta calcarelor a determinat formarea rendzinelor de culoare neagra sau cenusiu-închis, pe care s-a instalat din belsug o vegetatie calcifila, adaptata pe deplin la conditiile specifice unor astfel de zone. Graminee salbatice, alaturi de plante cu frunze suculente sau paroase, dau un farmec aparte peretilor albi si brânelor alpine din Pietrile Albe, Paraginosu sau Piatra Târnovului.

La izvoarele Lotrului, în haosul de grohotis ce caracterizeaza atat de bine circurile glaciare, se întalneste un strat subtire de sol humino-silicatic de pajiste alpina, în care doar speciile de Carex si Festuca sau Primula minima îsi pot prinde radacinile.

Populatia, asezarile umane, cadrul socio-economic, factorii de baza ai activitatii turistice

Evolutia populatiei si particularitatile geodemografice

Populatia asezarilor de pe Valea Lotrului este în mare parte eterogena, originea sa fiind legata de evenimentele istorice si de dezvoltarea industriei de exploatare si prelucrare a lemnului.

Lovistea, tara de legenda, în care se includeau pe vremuri si satele de mosneni de pe firul Lotrului, a fost mult timp "marul discordiei" între stapânirea habsburgica din Transilvania si domeniile românesti din sudul Carpatilor.

Asuprirea stapânirii, din ce în ce mai grea, a facut ca multi români din Transilvania sa treaca muntii, refugiindu-se în Lovistea sau chiar mai spre sud, în Oltenia de sub munte. Aceasta constituia un pretext pentru stapânirea habsburgica de a revendica teritorii de la sud de granita. În astfel de conditii, apareau frecvente conflicte, care, alaturi de izolarea geografica, au contribuit la frânarea dezvoltarii numerice a populatiei în acest teritoriu si a formarii unor asezari mari.

Oamenii primelor comunitati se ocupau cu agricultura, în principal cu cresterea vitelor. Muntii au favorizat din plin aceasta ocupatie, prin pasunile bogate, adapostite sub poala codrilor sau întinse pe culmile înalte.

Terenurile agricole cultivate se limitau la lunca Lotrului, unde crestea porumbul, cât si la petice cultivate cu cartofi, în apropiere de salasurile pentru animale, situate ceva mai sus, pe munti.

O catagrafie din anul 1838 arata ca în Valea Lotrului existau abia 199 familii. Totusi încep sa se înfiinteze primele scoli construite de sateni din materiale locale, mai întâi la Brezoi(1838), apoi la Voineasa si Saliste(1843), respectiv la Malaia(1844). Cursurile au fost începute la vremea respectiva de învatatorii locali care îsi faceau în acelasi timp studiile la scoala Normala din Ramnicu Vâlcea.

Între anii 1912 - 1916, ritmul mediu de crestere a populatiei a fost de 10-15%, aceasta dezvoltare fiind justificata de avântul exploatarilor forestiere.

Înca din prima jumatate a secolului XIX începe exploatarea "aurului verde" din Valea Lotrului. Sunt instalate joagare, mai întai la Brezoi si apoi si la Pascoaia. Printre primii proprietari a fost Carol Novac, care se stabileste în 1864 la Brezoi si construieste prima fabrica de cherestea din localitate. Ulterior de dezvolta firma "Giovani Stagni et Co." care aducea muncitori straini, mai cu seama italieni si austrieci, din care multi au ramas în aceste locuri, integrându-se în populatia locala.

La începutul acestui secol se înfiinteaza mai multe societati cu capital strain, proprietarii fiind atrasi de bogatia de lemn si de cresterea pretului de vânzare al acestuia. În 1909 se înfiinteaza societatea "Vasilatul", care cumpara de la mosneni padurile de pe valea Vasilatu si construieste la Gura Lotrului o fabrica de cherestea cu 6 gatere.

În 1920 ia nastere "Societatea anonima româneasca pentru industria de paduri - Carpatina", prin fuzionarea unor societati mai mici, care construieste o mare fabrica de cherestea si extinde calea ferata forestiera pe Valea Lotrului. Odata cu dezvoltarea industriei, si aici ca si în alte locuri, în mod firesc si-a facut aparitia exploatarea muncitorilor.

Dupa perioada de criza economica din 1929-1933, societatea "Carpatina" prospera din nou, astfel ca fabrica are 12 gatere, calea ferata forestiera se extinde la 55 km, având 3 locomotive în dotare. Se construiesc 3 funiculare si se amenajeaza Lotrul si Latorita prin constructii de canale, lacuri si greble pentru "plutitul salbatic" al bustenilor.

Barajele, care zagazduiau apele în vederea plutitului bustenilor, au fost construite din lemn, pe Lotru la Mirautu, Vidra si Cataracte, iar pe Latorita la Borgeana.

Prin înfaptuirea actului istoric de la 23 august 1944 si instaurarea regimului democrat-popular în tara noastra, apoi prin nationalizarea principalelor mijloace de productie, un suflu de viata noua s-a facut simtit si în rândul localitatilor si locuitorilor de pe Valea Lotrului. Situatia exploatarilor forestiere s-a îmbunatatit considerabil. Fabrica de la Brezoi a fost extinsa si modernizata, calea ferata forestiera ce se extinsese pe vaile din bazinul Lotrului pâna mai sus de Voineasa a fost înlocuita prin transporturi auto.

O bogata retea de drumuri forestiere, precum si posibilitatea încarcarii mecanizate a bustenilor si transportul lor operativ au redus substantial eforturile oamenilor, îmbunatatindu-se totodata si conditiile de viata. Pentru muncitori au fost construite cabane forestiere confortabile si magazine alimentare aproape pe toate vaile cu exploatari mai mari.

În acelasi timp, în urma exploatarilor forestiere, terenul este imediat replantat cu specii de mare productivitate si cu ritm rapid de crestere, împiedicându-se eroziunea terenurilor.

O parte din populatie s-a ocupat cu mineritul. Extragerea aurului la Valea lui Stan a început in 1905, când se fac primele exploatari, dupa primul razboi mondial lucrarile fiind oprite din cauza cantitatilor mari de steril. În acelasi timp încep exploatarile de mica din sectorul Cataracte, care au necesitat o mare forta de munca.

Astazi exploatarile miniere la Cataracte au continuat sa se dezvolte, extragându-se atât mica cât si pegmatitul.

În ultimii ani însa transformarile impuse de amenajarea hidroenergetica a Lotrului au avut rasunet si în structura populatiei.

Numerosi locuitori de din Voineasa si Malaia au renuntat la ocupatiile traditionale, angâjandu-se ca muncitori, calificându-se, devenind astfel, din pastori si taietori de lemne, mecanici, constructori, sudori, electricieni etc. Pe de alta parte, unii oameni ai muncii, veniti odata cu santierul din diferite regiuni ale tarii, s-au stabilit definitiv aici. Se poate spune ca la Voineasa exista dupa origine, cea mai mare diversitate a oamenilor si ocupatiilor, ceea ce a dus, firette, la pierderea caracterului de sat de oieri din inima muntilor. Ritmul de urbanizare a fost aici mult mai rapid, culminând cu inaugurarea statiunii de odihna si turistice.

În acelasi timp densitatea populatiei, care pe Valea Lotrului era sub 20 loc/kmp pâna în 1966, a suferit mari variatii în timpul lucrarilor hidroenergetice.

În numeroase puncte de lucru au fost create colonii muncitoresti adapostind 400-500 de oameni, carora le-au fost asigurate conditii bune de viata(scoala, cantina etc).

Noi mutatii apar acum în rândul populatiei prin darea în folosinta a statiunilor Voineasa si Vidra. Este necesar un numar mare de angajati pentru asigurarea serviciior si buna functionare a retelei comerciale. Populatia traieste astfel din nou, la scurt timp, un alt salt înnoitor.

Asezarile din valea Lotrului - centre de polarizare a turismului

Voineasa

Amplasata pe valea râului Lotru la poalele muntilor cu acelasi nume înconjurata de paduri de brad, molid si fag, statiunea ofera în orice anotimp o atmosfera de liniste si deconectare.

Voineasa - vedere spre Hotel Lotru

Situata la o altitudine de 650m, având ierni blânde lipsite de curenti si vânturi cu un aer puternic ozonat, este un loc tocmai potrivit pentru pescuit de pastravi în râurile Lotrului.

Climatul intramontan cu veri racoroase (temperatura medie a lunii iulie este de 14°C) si ierni reci (temperatura media din ianuarie este de -7°C). Precipitatiile anuale sunt în total de cam 800 mm. Principalul factor terapeutic este climatul tonic-excitant cu aer curat, fara praf si alergeni, puternic ionizat, bogat in aerosoli ionizati si ozonizati si radiatii ultraviolete.

Voineasa

Baza turistica a statiunii este formata din urmatoarele structuri de primire turistice :

Din capacitatea de cazare si masa de peste 2000 de locuri pe zi, nu se ocupa decât maxim 1000 -1500 locuri pe zi, în functie de sezon.

Voineasa - Restaurant Lotru

    Desi statiunea este situata în zona montana, unde se pot practica si sporturi de iarna, în sezonul rece numarul turistilor este scazut, perioadele februarie-mai, septembrie- decembrie sunt considerate perioade extrasezon, iar sezonul cald ramâne sezon de vârf.

Baza de tratament este dotata cu aparatura moderna unde se poate trata nevroza astenica, surmenajul fizic si intelectual, afectiuni ale aparatului locomotor, ale cailor respiratorii si alte boli asociate.

Problema cu care se confrunta Statiunea Voineasa este lipsa de fonduri pentru acoperirea integrala a lucrarilor de modernizare si dotare cu mobilier de calitate.

Trasee turistice cu plecare din statiunea Voineasa:

1. STAŢIUNE-DN 7A-PÂRÂUL CĂRĂRII-sAUA CHICA LUPULUI-CIUNGET.
- marcaj : triunghi albastru
- traseu usor accesibil tot timpul anului
- durata de parcurs:1-2 ore.

Voineasa - vedere spre Vidra

2. STAŢIUNE-VÂRFUL DÂLMELE-POIANA ARSĂ-CASA DE VANATOARE DOBNRUNU-
(varianta A)
- marcaj : cruce rosie
- traseu accesibil tot timpul anului pentru turistii de munte experimentati în drumetii montane
- durata de parcurs: 3-4 ore.

Voineasa - Hotel Bradisor

3. STAŢIUNE-CAPRA FOII-PÂRÂUL PIETREI-POIANA ARSĂ-CASA DE VÂNĂTOARE DOBRUNU-( varianta B)
- marcaj : banda galbena,cruce rosie
- traseu usor vara si accesibil iarna.poate fi parcurs si cu auto17km
- durata de parcurs: 3-4 ore

Voineasa - vedere spre Voinesita

Pentru atragerea unui numar cât mai mare de turisti în statiune si în zona turistica, se impune a se actiona în urmatoarele directii :

modernizarea bazei materiale din turism, respectiv a bazei de cazare si tratament

amenajarea unei baze corespunzatoare de agrement pentru sporturile de iarna, cât si pentru celelalte activitati sportive

oferirea pe toate caile (publicitate, internet, afisare), de informatii privind traseele turistice din zona

Vidra

Statiunea Vidra are o suprafata de 24 ha., fiind amplasata pe muntii Puru la o altitudine de 1300 m, având în imediata vecinatate lacul de acumulare Vidra, cel care colecteaza toate apele din muntii apropiati, punând în functiune cea mai mare hidrocentrala de pe râurile interioare: Uzina Electrica Lotru Ciunget, cu o putere instalata de 510 MW.
Statiunea statiune dispune de circa 1000 locuri de cazare, dar nefiind terminate lucrarile de investitii, o buna parte din spatiile de cazare nu sunt functionale. Totusi, în perioadele de sezon pot beneficia 400-500 turisti de spatiile de cazare si masa ale statiunii. Acest obiectiv turistic, ca de altfel si Statiunea Voineasa, sunt sub administrarea Confederatiei Sindicatelor din România. SIND ROMÂNIA - Filiala Olanesti a modernizat 4 vile din Statiunea Vidra, ridicând calitatea serviciilor de cazare la 3 - 5 stele, iar Statiunea Voineasa a ramas clasificata la 1-2 stele pentru hoteluri si 3 stele pentru vile.

Statiunea Vidra

  Caracteristicile principale ale acestei statiuni sunt :

zona montana, recomandata atât în sezonul rece cât si în cel cald, cu un peisaj si resurse naturale deosebite, propice practicarii sporturilor de iarna (datorita abundentei ninsorilor), altitudine 1400

1450 m, cu aer puternic ozonat, bogat în ioni negativi si esente volatile de brad, grad de poluare zero

în anotimpul de iarna, pachetul de atractii sportive poate fi întregit cu alunecarea pe schiuri în toate zonele turistice enumerate mai sus si cu precadere în Statiunea Vidra, unde functioneaza un telescaun si a fost amenajata si o pârtie de schi care are peste 1300 m, înca neomologata. Pentru copii functioneaza tot în Vidra un baby schi

atractii deosebite: pescuit de pastravi în Râul Lotru si în lacul Vidra , vânatoare în împrejurimi

În perspectiva, prin amenajari specifice ale luciului de apa a Lacului Vidra, exista posibilitatea practicarii schiului nautic si a altor sporturi pe apa.

Statiunea Vidra

Trasee turistice cu plecare din satiunea Vidra :

STA IUNE-COADA VIDRUŢEI-sAUA PIETRELE-STANA PIETRIMANU-CABANA PIETRIMANU
- marcaj : cruce rosie
- traseu de drumetie, de dificultate mijlocie, nerecomandat iarna
- durata de parcurs:3-4 ore.

Statiunea Vidra

VIDRA-RELEU TV(1750 M)-Vf. MĂNAILEASA MICA-VOINEASA
- marcaj : banda rosie
- traseu de drumetie, de dificultate mijlocie vara (de rezistenta)iarna dificil-nerecomandat
- durata de parcurs:4-5 ore.

Statiunea Vidra

Trebuie însa mentionata necesitatea urgentarii urmatoarelor masuri :

finalizarea constructiei bazei materiale

alte amenajari, dotari si modernizari

Statiunea Vidra

Obarsia Lotrului

Statiunea Obârsia Lotrului în suprafata de 3 ha., la circa 40 km. de Voineasa, având o altitudine de peste 1400 m, este popas de trecere între judetele Vâlcea si Hunedoara, aflându-se la doar 30 km. de orasul Petrosani. Trebuie apreciat faptul ca toate cele trei puncte turistice urmaresc acelasi curs de apa, râul Lotru cât si DN 7 A, care leaga localitatile Brezoi - Novaci si Petrosani - Sebes în extremitatea nord vestica a judetului nostru în apropierea statiunii Obârsia Lotrului. Acest obiectiv turistic poate oferi cu predilectie în sezonul cald, iunie-septembrie, circa 100 locuri de cazare si masa, pentru împatimitii dupa aer curat, odihna activa-drumetii si excursii în împrejurimi, având ca traseu izvoarele Lotrului (obârsia) - Lacul Gâlcescu, conturul lacului Vidra, noile puncte turistice de la Lotrioara si Rânca. Pescarii îsi pot satisface hobby-ul, pescuind pastravi indigeni din apele lacurilor din împrejurimi, iar vânatorii întâlnesc animale si pasari variate, potrivit biotopului specific zonei alpine.

Obarsia Lotrului

Pentru atractia si particularitatile floristice si peisagiste admirabile, s-au constituit si câteva rezervatii naturale în punctele Gâlcescu, Miru-Bora si Cristesti.
  Caracteristicile principale ale acestei statiuni sunt :

zona montana, recomandata atât în sezonul rece cât si în cel cald, cu un peisaj si resurse naturale deosebite, altitudine peste 1400 m, aer puternic ozonat, bogat în ioni negativi si esente volatile de brad, grad de poluare zero

atractii deosebite: pescuit de pastravi în râul Lotru, vânatoare în împrejurimi, vizitarea lacului glaciar Gîlcescu

Obarsia Lotrului

Pentru aceste calitati si pentru frumusetea zonei, statiunea este apreciata si cautata de un numar mare de turisti, desi se confrunta cu probleme vizând :

baza materiala limitata, în prezent existând doar un camping cu un numar de 40 de casute

inexistenta unei baze de agrement

inexistenta informatiilor privind traseele turistice din zona

Obarsia Lotrului

Brezoi

Brezoiul este un oras de munte, mic, circa 7000 de locuitori, situat în Carpatii Meridionali la confluenta Lotrului cu Oltul, la o altitudine medie de 400 m si la o distanta de 200 km de Bucuresti, 70 km de Sibiu, 35 km de Rm. Vâlcea. El constituie punctul de plecare pentru numeroase trasee turistice marcate ce strabat muntii Lotrului, Capatânii si masivul Cozia. De asemenea, Brezoiul este o excelenta «baza» de plecare în calatorii mai lungi spre vechile burguri transilvane sau spre manastirile Olteniei.
Orasul este inconjurat de paduri si vai în care sunt raspândite sate sau locuinte sezoniere - asa numitele « odai » care pastreaza înca izul arhaic al vietii taranilor din zona montana si submontana. În paduri pot fi întâlnite frecvent toate speciile de vânat mare de la noi din tara: urs, lup, mistret, cerb, caprior, capra neagra, râs.

Brezoi

La origine este un sat de mosneni, care se ocupau cu cresterea vitelor, oilor, exploatarea si prelucrarea rudimentara a lemnului. La Valea lui Stan exista înca de pe vremea lui Mircea cel Batrân o exploatare a aurului, exploatare la început a Manastirii Cozia facuta cu robi tigani. Acestia au ramas sa lucreze ca salariati si la ceilalti proprietari de-a lungul timpului, asezarea fiind si astazi cunoscuta ca o asezare de rromi.

Satul Proieni care apartine orasului Brezoi se remarca în istoria neamului prin faptul ca aici într-o veche biserica ortodoxa Mihai Viteazul si-a legat destinele de Doamna Stanca.

Localitatea s-a dezvoltat mult dupa 21 aprilie , când Statul Român da o lege favorizanta initiativelor particulare. Atunci ia fiinta aici Societatea forestiera "Lotru", cu capital italian. Structura populatiei se schimba prin aparitia de muncitori straini, maghiari si germani. Acest lucru reiese si din faptul ca la scoala privata a "Societatii Forestiere", înfiintata în anul , se preda în limbile româna, maghiara si germana. De asemenea, aici a existat si exista o parohie romano-catolica, existenta ei fiind determinata de existenta maghiarilor si a unor italieni (specialisti ai fabricii de cherestea).

Prima scoala a Brezoiului a fost înfiintata în anul . Urmeaza înfiintarea altei scoli în la Calinesti, iar în la Proieni. Liceul din Brezoi se înfiinteaza în cu curs seral, iar în si cu curs de zi.

Brezoi

Localitatea, datorita faptului ca se afla într-o pozitie centrala, a fost de-a lungul timpului resedinta de plasa si de raion. Importanta Brezoiului în zona a fost determinata si de aparitia unei puternice industrii forestiere care a adus bunastare locuitorilor asezarii, indiferent de etnie sau religie. si astazi se mai vorbeste despre diferite familii care au contribuit la aceasta bunastare si de multe ori esti surprins sa auzi nume cu rezonanta italiana, maghiara sau germana care vorbesc o româneasca pura, fara a se manifesta vreo tendinta nationalista. Remarcam faptul ca în de aici, de la Brezoi, au fost deportate o serie de persoane de nationalitate germana în gulagurile Rusiei Sovietice, de multe ori tineri de 16-18 ani, doar pentru faptul ca erau nemti. Cele povestite de acestia sunt de domeniul incredibilului.

si dupa nationalizarea Societatii forestiere în , inima industriei Brezoiului a ramas tot cea a prelucrarii lemnului, cei mai multi locuitori lucrând la "fabrica". "Fabrica" care mai functioneaza si astazi, cu o capacitate oarecum mai redusa decât în "socialism" atât datorita unor reorganizari ale proprietarului, cât si faptului ca au aparut o serie de firme private tot din domeniul prelucrarii lemnului.

La sfârstul anilor , începutul anilor si în continuare, odata cu aparitia constructiilor hidroenergetice de pe râul Lotru, viata localitatii a suferit un reviriment datorita oferirii de noi locuri de munca pe o perioada de peste 15 ani, realizându-se astfel importante amenajari urbane.

Orasul Brezoi detine un monument ridicat în cinstea eroilor locali din primul razboi mondial, care nu se stie cum a "scapat" fara a fi fost distrus de puterea instalata la 6 martie cu ajutorul tancurilor sovietice, monument care se afla lânga Primarie si care simbolizeaza România Mare. Acea Românie care a luat nastere la 1 decembrie , incluzând provinciile Basarabia, Bucovina de Nord si Ţinutul Hertei.
Lacurile de acumulare si vaile adiacente sunt populate cu speciile de pesti specifice apelor de munte: pastrav, clean, mreana, scobar, ce pot face deliciul unor partide de pescuit.
Clima generoasa, montana, cu aerul curat, lipsita de vânturi puternice, de zile caniculare, sau de geruri naprasnice, constituie un foarte bun remediu împotriva surmenajului si stresului cotidian. Putem gasii zone cu microclimat aparte, ce nu s-a schimbat de mii de ani. Flora, foarte variata, abunda în specii rare sau unice.Floarea de colt o gasim aici la cea mai joasa altitudine din Europa (500 de metri).
Cazarea se poate face în pensiuni si la case acreditate pentru primirea de turisti, dotate cu tot confortul necesar: baie, dus, W.C., spatii de joaca pentru copii, parcare.
Bucataria traditionala sau moderna, în functie de optiunea fiecaruia, este bazata pe produse naturale proaspete obtinute în gospodarie.

Trasee turistice ecvestre:

1. Brezoi-Vf.Veveretul-Vf.Robu-Vf.Sterpul-Cabana Prejba- Rîul Sadului-Cabana Gîtul Berbecului-Vf. Negovanul-saua Buceci-Dealul Negru- Vf. Vatafului-Pascoaia. Traseu de durata medie 3-4 zile.
2. Brezoi-Vf.Naratu-Lotrisor-Cabana Comanca-Baile Olanesti-Schitul Iezer-Schitul Pahomnie-Schitul Patrunsa-Schitul Izvoarele-Vf.Scânteia-Vf.Priota-muntele Gera-Valea Sasa-Saliste. Traseu de durata medie 5-6 zile.
3. Circuit pe Valea Lotrului: Brezoi-Vf.Veveretul-Vf.Robu-Vf.Sterpu-Vf,Voinesita-Culmea Steflesti-Cabana Obârsia Lotrului-Statiunea Vidra-Vf.Pietrile-Cabana Petrimanu-Pasul Oltetului -Culmea Capatânii -Zmeuret -Plaiul lui Stan-Brezoi.
Traseu lung -7-8 zile.
4. Tara Lovistei: Brezoi-Draganesti-Copaceni-Perisani-Boisoara-Bumbuiesti-Gruiu Lupului-Racovitta-Copaceni.
Traseu scurt 1-2 zile.
5. Brezoi-Varateca-Cabana Cozia- Manastirea Stanisoara-Manastirea Turnu-Varateca.
Traseu scurt 2 zile.

Malaia

Comuna Malaia, este asezata de-a lungul râului Lotru si este compusa din asezarile : Salistea, Malaia si Ciunget. Pâna in anul 1908, facea parte din administratia comunei Malaia si Voineasa, din acel an devenind comuna. Localitatea Malaia indeplineste conditiile tipice asezarilor de munte, fiind inconjurata de paduri masive si munti care imbratiseaza satele, ocrotindu-le.

Situata în partea central-sudica a Romaniei, în partea de nord a judetului Vâlcea, este încadrat între meridianele de 23g 35" si 24g 104" longitudine estica si între paralela de 45g 204" si 45g 244" latitudine nordica.

Localitatea Malaia, cu satele ce o compun, se afla la o distanta de 23 Km de Gura Lotrului: Salitstea situata tot pe Lotru, la 9 Km mai jos, respectiv Ciunget, asezat mai sus de Malaia la 13 Km, la confluenta apelor Latorita si Rudareasa.

Comuna Malaia se învecineaza în partea de nord-est cu comuna Voineasa, la sud cu Judetul Gorj, comunele Vaideeni, Costesti, Barbatesti, si orasele Horezu, Baile Olanesti, iar la est cu orasul Brezoi.

Aspecte demografice traditionale

Pastoritul

Fara indoiala ca una dintre cele mai vechi ocupatii ale fiilor acestui tinut a fost pastoritul. Conditii au existat dintotdeauna, caci toti muntii României, muntii din jur sunt poate cei mai bogati în pasuni.

Pe cararile muntilor, pe poteci care au devenit cu timpul "magistrale ale pastoritului", s-au stramutat familii întregi de oieri transilvaneni. Unii s-au oprit aici în Valea Lotrului, altii au trecut mai departe spre sud, oprindu-se în satele din nordul Olteniei, devenite, de asemenea, renumite în ale ciobaniei. Stabilindu-se aici, la adapostul vaii, noii veniti nu au adus decât portul ciobanesc si o parte din folclorul atât de original si valoros.

Ciobanul, cel mai apropiat om al muntilor, al izvoarelor si raristilor de padure, a devenit prieten de nadejde al drumurilor fara de sfarsit în stravechea migratie de la munte la ses si înapoi.

Alaturi de turma sa de oi, de dulaii viteji si credinciosi, ciobanul si-a scris istoria sus, pe crestele muntilor, sprijinit în bâta stramoseasca, croind drumuri ce s-au adâncit adesea in stanca muntelui, legand tinuturi îndepartate de pe harta României.

Stânele sunt larg raspândite în muntii din bazinul Lotrului. În unele locuri, unde de multa vreme muntii si pasunile au fost statornicite unor familii, stânele au devenit aici grupari pastorale, cuprinzând mai multe cladiri cu destinatii diferite. Astfel de asezari se întalnesc în Groapa Purului, în Târnovu Mic, în Dealul Negru, în Nopteasa sau Pietrile.

Portul popular ciobanesc din Valea Lotrului este în mare masura cel al stramosilor. Barbatii poarta o camasa alba, fara guler, cusuta cu "râuri" mici de culoare neagra, la brâu nelipsind un serpar lat din piele.

Femeile se imbraca cu camasi cusute(ciupag) si poale albe, peste care în fata si spate se aseaza soarte negre cu vergi marunte orizontale de culoare alba sau galbena.

Dintre toate satele de pe Valea Lotrului, în Malaia se pastreaza cel mai bine portul popular, si este o desfatare pentru turistul aflat în trecere în zilele de sarbatoare sa admire aceste nestemate autentice, din ce în ce mai rare, ale folclorului românesc.

La Voineasa, însa, marile transformari contemporane au adus modernizarea portului.

Traditii si obiceiuri

Alaturi de portul popular în Valea Lotrului ca si în întreg tinut al Lovistei, se pastreaza deosebite valori din sfera obiceiurilor traditionale. "Colindatul feciorilor" ramâne evenimentul cel mai de seama la vremea sarbatorilor de iarna. Colindele, învatate înaintea sarbatorilor, sunt mai ales cântate si se refera în special la viata oamenilor.

Catre ziua se cânta "Zorile", sub forma unui colind de fereastra, dupa care urmeaza masa, stabilindu-se dinainte unde se va tine, la care sunt invitate si fete si unde se petrece cu voie buna.

Se mai pastreaza, de asemenea, obiceiul colindatului copiilor(colindetii) care se desfasoara în noaptea spre ajun si la care copiii primesc covrigi, colaci, biscuiti, nuci, mere etc. Acest colind este legat mai ales de obisnuinta "din batrâni" si pare a fi un ritual al fecunditatii pamântului.

De Anul nou sunt nelipsite plugusorul, sorcova, iar recent a patruns, mai cu seama la Voineasa, jocul cu masti denumit "Capra", adus de moldovenii veniti odata cu santierul hidrocentralei.

Evenimentele de seama ale vietii isi au de asemenea rasunet în creatiile folclorice. Dintre acestea, fara îndoiala, nunta reprezinta cel mai potrivit prilej de manifestare a veseliei si, odata cu aceasta, de etalare a valorilor artistice.

Tot din legenda s-au nascut si baladele din Loviste, îmbinând vechile cântece din Oltenia si Muntenia cu baladele transilvanene. Ele au ca subiect haiducia sau pastoritul si transhumanta.

Arhitectura populara

Daca în port, în folclor si pastorit se pot remarca certe influente transilvanene, în constructia locuintelor si organizarea asezarilor aceste influente lipsesc cu desavârsire. Satele de pe Valea Lotrului nu se aseamana nici pe departe cu cele din zona Sibiului, vadind importante influente oltenesti. Ele sunt cuibarite lânga firul Lotrului, fiind asezate pe imense conuri de dejectie ale unor pâraie puternice ce coboara din munte sau la confluenta a doua vaii. Satele sunt deci de tip adunat fiind adesea destul de apropiate.

Desigur, în afara de aceste asezari ce constiuie vatra satului, mai exista locuinte permanente situate în locuri îndepartate, unde traiesc oamenii care din vremuri îndepartate se ocupa de cresterea vitelor. Astfel de asezari izolate se întâlnesc pe platoul de la Poiana Sulitei, pe valea Malaii sau pe Runculet si Staneica, la Voineasa.

Casele poarta însemnele materialului din care sunt facute. Lemnul si piatra s-au gasit din belsug, astfel ca locuintele mai vechi sunt mai toate construite din bârne de brad asezate pe o fundatie de piatra, fiind acoperite cu sindrila tot de brad.

Cele mai noi sunt construite din caramida si acoperite cu tigla. Majoritatea au un singur nivel, iar în fata nu lipseste spatiul delimitat anterior de stâlpi din lemn sau beton, denumit aici "sala". La Voineasa si Malaia s-au construit însa mai mult case pe doua nivele, mari, încapatoare, în conformitate cu schitele de sistematizare.

Despre prelucrarea artizanala a lemnului în trecut se cunosc putine date. Aceste traditii sunt azi din pacate pe cale de disparitie. Doar la Valea lui Stan - un catun de rudari - se confectioneaza cosuri împletite din lemn de alun, ca si obiecte de mobilier rustic, din lemn de fag.

Poezia lirica

Se înscrie cel mai bine în viata acestor oameni ai muntelui. Din vremuri de mult apuse razbate azi cântecul de haiducie, bine pastrat si alimentat de legende. Valea Lotrului a fost, si în cântec si în fapta, tara a "lotrilor", a celor ridicati împotriva asupririi, care si-au gasit adapost în salbaticia muntilor.

Plecarea la razboi ca si ideea de solidaritate cu cei laolalta asupriti razbate de asemenea în vers popular.

Dar cel mai mult se reflecta în lirica populara viata pastorala, cu toate elementele ei pline de inedit. Este semnificativa apropierea de natura, la sânul careia îsi duce viata pastorul. Muntele, padurea, dar mai ales Lotrul apar adesea în creatia populara.

Viata pastorala a avut un rasunet important si în jocurile populare. La Voineasa se joaca dupa cântec de fluier "Sârba", "Învârtita", "Ungureasca", "Pitesteanca", "Bulgaroaica" ca si "Purtata".

Strigaturile sau chiuiturile însotesc hora în zilele de sarbatoare sau la alte petreceri, avand o tematica diversa.

Cel mai adesea, strigaturile însotesc cântecul sau uneori se îmbina cu acesta într-un spectacol folcloric de mare atractivitate.

Partea a II-a - Analiza componentelor activitatii de turism

Resurse turistice naturale

Relieful

Muntii Lotrului(Steflesti) se desfasoara ca un vast anticlinoriu în nordul bazinului, de la granita cu muntii Sebesului(saua Tartarau) pâna la Olt.

Pornind de la saua Tartarau(1665 m), culmea urca domol sub forma unor spinari arcuite spre nord si vest dominate de vârfuri largi(Tâmpa-1800 m, Larga-1835 m, Piatra Alba-2179 m), atingând înaltimea maxima în vârful Steflesti(2211,5 m). Cupola sa uriasa constituie în acelasi timp o raspântie de culmi. Spre nord coboara o culme pana la saua Steflesti(1720 m), realizând legatura cu muntii Candrel. Seria marilor înaltimi continua însa spre est, mentinuta de vârfurile Balindru Mare(2209 m), Negovanu(2136 m), Clabucetu(2056 m), pentru ca apoi culmea sa coboare în saua Buceci(1610 m).

Muntii Lotrului

Culmea joasa si împadurita dintre Buceci si Groapa Sasului a favorizat dezvoltarea unor drumuri de legatura între Valea Lotrului si Valea Sadului, constituind si astazi o trecatoare pentru locuitorii din Voineasa.

De la Groapa Sasului culmea urca din nou prin vârfurile Voinesita(1948 m), Voineagul Catanesc(1960 m), Cocaci(2005 m) pâna în vârful Sterpu(2142 m), ultimul bastion dinspre est al muntilor Lotrului. Între Voineagul Catanesc si Sterpu ies la suprafata pachete de sisturi cristaline, înclinate spre nord, ce formeaza pe alocuri forme de relief de tipul crestelor de cocos.

Vârful Sterpu constituie de asemenea punct de ramificare a unor importante culmi, între care cea mai lunga pare a fi cea sudica ce separa valea Voinesita de valea Pascoaia. O înseuare adânca(saua Parghesului) separa Sterpu de vf. Pârcalabu(2060 m), pentru ca apoi culmea sa prezinte o puternica fragmentare, pierzând altitudinea si caracterul de culme muntoasa. Un vârf mai înalt în zona respectiva este Robu(1899 m), de la care coboara o culme strajuita de vârfurile Proieni(1498 m) si Veveretu(1371 m) pâna în Poiana Sulitei(1013 m), delimitând spre nord-est bazinul Lotrului.

Muntii Lotrului

În extremitatea estica a muntilor Lotrului culmile prelungi ce se desprind din muchia principala au altitudini reduse si sunt în cea mai mare parte acoperite de paduri de foioase, pe versantii nordici aparând si conifere. În general ele au o orientare nord-sud si nu prezinta abrupturi stâncoase. Pe alocuri se ridica mici vârfuri despadurite, acoperite cu pajisti, unde se afla salase pentru animale(Poiana Veveretu, Fata Frasinului, Jangu Bradului etc).

Un alt grup muntos care strajuieste tinuturile Lotrului este masivul Parâng, cel în care se zamisleste firul Lotrului, ducând la vale culoarea si limpezimea lacurilor glaciare din care îsi aduna apele.

Emm. De Martonne a efectuat primele studii asupra reliefului muntilor Parâng, insistând asupra reliefului glaciar si platformelor de eroziune. Limita estica a muntilor Parâng este stabilita de Emm. De Martonne pe aliniamentul Curmatura Oltetului-Petrimanu-Vidruta.

Muntii Parang

Începând din Coasta lui Rus(2301 m), importanta raspântie de culmi si de ape, granita între Lotru, Jiet si Gilort, creasta zimtata a Parângului coboara lent spre saua Piatra Taiata(2255 m), loc convenabil de trecere pentru turisti, dupa care urca domol, strajiuta de "omuleti de piatra", pâna pe vârful Setea Mare. Pe la mijlocul crestei dintre Piatra Taiata si Setea Mare se desprinde spre nord o muchie bolovanoasa si acoperita de tufe de jnepeni, care delimiteaza Caldarea Dracului, separând-o de vastul circ Zanoaga, situat mai la vest. Din vârful Setea Mare(2365 m), vârf ghebos cu flancul nordic sfârtecat de doborâturi de stânci, ale caror nuante de ardezie se reflect în suprafetele de cristal ale lacurilor glaciare din circul Calcescu, se prelungeste spre est o culme larga, un platou ce coboara treptat spre saua Plescoaia(2175 m).

O creasta îngusta - muchia Galcescu - se desprinde din acest platou îndreptându-se spre nord, fiind strajuita pe ambele flancuri de grohotisuri si jnepeni, din care se poate admira cea mai frumoasa priveliste asupra lacurilor Calcescu si Iezeru.

Spre rasarit se înalta apoi ca o cusma uriasa vârful Mohoru(2337 m), bastion masiv cu marginile roase de procesele de gelifractie, la poalele caruia se aduna imense câmpuri de grohotisuri. Din acest vârf, acoperit adesea cu ceturi, culmea Iezeru, continuata cu sesul larg al Carbunelui, coboara treptat spre saua stefanu(1915 m), separând izvoarele Latoritei de Lotrul deja format ce curge catre nord.

Din vârful ascutit al Papusii(2136 m) culmea este orientata spre est, pâna la vârful masiv Micaia(2170 m) dupa care ia sfarsit în Curmatura Oltetului, unde se realizeaza jonctiunea cu Muntii Capatânii.

O ramura nordica se desprinde din Coasta lui Rus, mentinând în vârful Gauri caracterul alpin, stâncos, dupa care coboara în saua Cibanu(1824 m). Culmea continua apoi prin vârfurile Cibanu(1944 m) si Coricia(1883 m), forme domoale si rotunjite acoperite de pajisti, dupa care coboara în Curmatura Groapa Seaca(1600 m), la hotarul cu Muntii Sebesului.

Muntii Capatânii strajuiesc spre sud Valea Lotrului, desfasurându-se de la Curmatura Oltetului pana la Olt. Curmatura Oltetului , o adânca înseuare(1615 m), unde aproape tot timpul bate vântul, constituie limita dintre muntii Parâng si muntii Capatânii si în acelasi timp trecatoare între valea Latoritei si valea Oltetului. Din aceasta sa culmea muntilor Capatânii se înalta rapid, atingând 1908 m la capatul Culmii lui Maxim. Urmeaza apoi spre est platoul vârfurilor înalte, reprezentate de Turcinu(1963 m) si Negovanu(2064 m), pentru ca în vârful ascutit al Nedeii(2130 m) sa se atinga altitudinea maxima a muntilor Capatânii. Din vârful Negovanu porneste spre nord-vest o culme(muntele Gropita) care se leaga prin saua Gropita(1599 m) de creasta Târnovului, care constituie cumpana de ape între vaile Latorita si Repedea. Calcarele care îsi fac aparitia pe aceasta culme aduc o nota specifica în relief, culminând cu Piatra Târnovului(1879 m), marginita de abrupturi brodate la poale cu nesfârsite grohotisuri albe si mobile.

Spre nord-vest culmea se continua cu vârfurile Târnovu Mic(1825 m) si Târnovu Mare(1846) marginite de abrupturi doar pe flancul vestic, iar apoi descreste treptat în altitudine fiind acoperita cu paduri(fag si larice) pâna la saua Vatajelu(1330 m), pentru ca din vârful Vatajelu(1393 m) sa coboare uniform pâna la Ciunget.

Vârful Nedeia(2130 m), prin forma sa ascutita, se impune ca un vârf maret, fiind usor de remarcat de la distanta. Flancul sau sudic este de fapt un vast platou, unde se tinea pe vremuri o nedeie, ramasa azi doar în toponimie.

În bazinul de receptie al pârâului Rosia, se pot remarca numeroase focare de eroziune ce scot la lumina o roca roscata, bogata în oxizi de fier.

Muntii Capatânii

Culmea revine însa usor la înaltimea si directia estica pâna la al doilea vârf ca altitudine - vf. Ursu(2124 m). Între Balota(2096 m) si Ursu se întinde culmea masiva a Capatânii, cea care a sugerat lui Emm. De Martonne denumirea întregului lant muntos.

Din vârful Ursu se desprinde spre nord Plaiul Ezerului, o muchie ce coboara pâna în saua Ezer, despartind valea Repede de bazinul depresionar al vaii Malaia(Groapa Malaii).

În continuare culmea scade sub 2000 m altitudine, mentinându-se astfel pâna la capat.

Se desfasoara pe rând Curmatura Piatra Rosie(1890 m), varfurile Cocora(1899 m) si Valeanu(1847 m), seile Rodeanu si Zanoaga. Înaltimile alpine nu se termina însa aici. Culmea se înalta din nou in vârfurile Zmeuratu(1938 m), Govora(1958 m), Ionascu(1979 m), Priota(1954 m) si Gera(1886 m), pentru ca apoi sa scada treptat pâna la Olt. Înainte de a sfarsi însa în Valea Oltului, culmea muntilor Capatânii îsi înalta maiestuos piscuri dantelate, marginite de abrupturi greu accesibile, în cetatea de Piatra a Narutului(1474 m) si în Foarfeca(831 m).

Flancul nordic al culmii, începand de la vârful Zmeuratu si pâna la Olt, este mult mai abrupt si puternic fragmentat de pâraiele ce cad adesea în cascade.

În sfarsit trebuie sa amintim Muntii Latoritei, situati pe interfluviul Latorita-Lotru. Apartenenta lor geografica se afla înca sub semnul discutiilor.

Culmea începe din vârful stefanu(2051 m) unde un V urias se deschide spre nord prin unirea muchiilor Mirautu si Miru, apoi continua spre est strajuita de vârful Bora(2055 m), dupa care se intinde larg Coasta Bengai pâna la Zanoguta(1962 m) si Puru(2049 m). Dupa vârful masiv si larg al Purului, culmea coboara în saua Pietrile, unde îsi fac aparitia calcarele aduând un peisaj violent, deosebit, ce se mentine mai departe în culmea Mogosu-Pietrile, ca si flancul sudic al acesteia. Cel mai înalt vârf din zona centrala ramâne Fratosneanu Mare(2053 m), un adevarat acoperis muntos, constituind un important nod orohidrohgrafic. Dinspre est se insinueaza izvoarele vaii Rudareasa, care despart culmea în doua ramuri aproape paralele : ramura nordica, dominata de vârfurile Poiana Mare(1624 m) si stevia(1608 m) coboara lent pâna în valea Lotrului la confluenta cu Latorita, în timp ce ramura sudica îsi mentine altitudinea ridicata prin vârfurile Fratosneanu Mic(1979 m), Repezi(2013 m) si Paraginosu(1976 m), pentru ca apoi sa scada rapid prin Plaiul Vânata pâna la confluenta Latoritei cu Rudareasa.

În acelasi timp, din vastul platou înierbat ce uneste vârfurile Fratosneanu si Mogosu, se desprinde spre nord o culme ce coboara spre Curmatura Vidrutei(1598 m), punctata de albul unor iviri de calcare, realizând jonctiunea cu Muntii Manaileasa. Curmatura Vidrutei reprezinta în acelasi timp cumpana de ape între Vidruta si Manaileasa. Între aceste ape si Lotru se întind Muntii Manaileasa, cu altitudinea maxima în vârful Manaileasa Mare(1853 m).

Din vârful central se intinde spre est o culme împadurita ce coboara treptat pâna la vârful Runculet(1464 m) si apoi se lasa brusc spre marele cot pe care-l realizeaza Lotrul, începând de la Gura Dobrunului pâna la Voineasa.

Majoritatea culmilor muntoase ce delimiteaza bazinul Lotrului prezinta un relief domol, cu vârfuri largi, rotunjite, acoperite de pasuni si mai rar de jnepenisuri. Aceasta se datoreaza în buna masurî sisturilor cristaline ce constituie fundamentul acestor munti. Pe de alta parte, existenta unor largi platforme, a unor sesuri montane destul de intinse indica existenta în trecut a unor importante procese de modelare care au dus la nivelarea culmilor si la aparitia platformei de tip Borascu.

Aparitia pe alocuri a calcarelor completeaza în mod placut maretia formelor de relief cu creste, hornuri, pinteni, chei ca si cu interesante fenomene carstice.

Alaturi de calcare, sisturile cristaline au fost dezgolite pe alocuri, ramânand sub forma unor martori de eroziune pe coasta Sterpului sau în Turcinu Mare.

Vaile sunt sapate adânc în crupa muntilor, astfel ca în tot tinutul Lotrului energia de relief este considerabila. Pe alocuri ele au format chei si defilee(Cheile Latoritei, Cataractele Lotrului) ce dau un farmec aparte peisajului.

Muntii Latoritei

Pe valea Latoritei si în abruptul estic al vârfului Repezi se remarca veritabile cueste, iar alternanta dintre calcare si sisturi cloritoase a dus la formarea de polite etajate pe versantii vailor Latorita si Rudareasa.

Prin complexitatea si maretia sa, relieful glaciar din muntii Parâng, de la izvoarele Lotrului, a atras atentia nu numai a oamenilor de stiinta, care au descifrat tainele genezei sale, ci si a unor virtuosi ai condeiului.

Circurile glaciare de la izvoarele Lotrului si Latoritei, uriase cariere naturale daltuite de ghetari în versantul nordic si respectiv estic al Parângului, împreuna cu vaile cu profil transversal în forma de U, stau marturie azi proceselor de modelare glaciara ce s-au desfasurat în vremurile reci ale cuaternarului.

Ghetarul Lotrului, lung de cativa kilometri, îsi avea obarsiile în circurile Calcescu, Zanoaga, Gauri, Iezeru si Coasta Petresei.

Circul Calcescu, modelat în granite si granodiorite, este cel mai complex, fiind format din mai multe trepte delimitate de rupturi de panta. Caldarea Dracului, unica în salbaticia ei, se afla pe cea mai înalta treapta din acest circ, sub vârful Setea Mare, adapostind în partea de jos trei ochiuri de apa, între care lacul Pasari este cel mai mare. Ceva mai jos si spre est se afla caldarea lui Vidal, în care sclipeste oglinda de apa a lacurilor Vidal si Pencu, iar pe ultima treapta se afla caldarea Calcescu, cea care adaposteste lacul cu acelasi nume si care e cea mai întinsa.

Mai la vest, sub Piatra Taiata, se afla circul Zanoaga, cu lacul Zanoaga, înconjurat de grohotisuri si "berbeci" glaciari.

Dincolo de muchia Calcescu, spre est, se afla circul Iezer, alungit prin eroziune postglaciara, proces care continua si azi, mai cu seama spre izvoarele pârâului Iezeru, aflate mai sus.

Coasta Petresei, un circ mai mititel pe partea dreapta a Lotrului, se recunoaste dupa frumoasele blocuri slefuite, veritabili "berbeci" glaciari raspânditi pâna la limita padurii.

În partea vestica a izvoarelor Lotrului se afla circul Gauri, format din doua caldari : caldarea Gauri, situata sub Coasta lui Rus, si caldarea lui Murgoci, situata sub vârful Gauri, ce se ridica semet înspre apus.

Prezenta calcarelor cristaline în fundamentul circului a determinat modificarea topografiei originale prin aparitia de doline, lapiezuri, vai oarbe si pesteri. Caldarea Gauri este lipsita de jnepeni, iar blocurile granitice, risipite pe fundul usor valurit, seamana cu o turma de oi aflate la odihna ceasului de amiaza.

În abruptul peretilor ce marginesc circurile glaciare cu deschidere nordica se pot distinge cu usurinta chipuri antropomorfe, opera de veacuri a naturii, în care apa si diferentele de temperatura s-au ajutat reciproc în modelarea învelisului geologic.

Torentii care coboara de o parte si de alta a Lotrului în aceasta portiune a cursului sau formeaza mici chei si cad în cascade înainte de a debusa în Lotru, sugerând existenta în trecut a unor importante procese de subsapare.

Izvoarele Latoritei se aduna tot din circuri glaciare, care, chiar daca nu au maretia celor ale Lotrului, dau peisajului pe care l-au creat o nota la fel de atragatoare. Ghetarul de pe valea Urdelor se pare ca a fost cel mai mare, fiind alimentat de caldarea de sub Iezeru, dar si de cele doua mici circuri de sub culmea Dengheru. Valea care porneste azi din caldarea respectiva are un profil transversal tipic de U si este presarata cu morene si "berbeci" glaciari.

Paralel cu aceasta se întinde si valea Muntinu(Latorita de Mijloc), mult mai larga, dar asimetrica, în cuprinsul careia se disting cu usurinta barajele morenice. Se considera ca ghetarul din aceasta vale realiza jonctiunea cu cel de pe Latorita de Vest prin cele 2 sei de pe culmea Muntinelului Mare. La izvoarele Latoritei nu s-au dezvoltat circuri glaciare tipice, în schimb unii afluenti de dreapta ai Latoritei, în aval de confluenta cu Muntinu, prezinta la izvoare circuri glaciare lipsite de lacuri permanente. Astfel de circuri, mai putin observate de turisti, sunt situate pe versantul vestic al vârfurilor Galbenu si Micaia.

În Muntii Latoritei se poate remarca un circ glaciar si o vale corespunzatoare ce porneste din el, pe versantul estic al vârfului Fratosteanu Mare. Zona centrala, mai înalta, a Muntilor Lotrului prezinta de asemenea mici circuri si nise crio-nivale la izvoarele pâraielor Goata, Hanesu si Balindru. Uneori se pot remarca si lacuri, dar ele nu au caracter permanent.

Pe intinsele suprafete, de tip Borascu, existente pe culmile latite se intalneste un nanorelief de marghile, mici ridicaturi emisferice, formate în urma succesiunii ciclurilor de inghet-dezghet, pe care si-au gasit adapost muschii, afinul sau micuta margareta de munte.

Interesante forme de relief ne atrag atentia în apropierea varsarii Lotrului în Olt, acolo unde Lotrul si afluentii sai traverseaza pachete de strate formate din conglomerate, gresii si marne. În bazinul vaii Dobra eroziunea diferentiala a creat un relief caracteristic format din turnuri, piramide, chei si pereti aproape verticali. Astfel de forme se întâlnesc si pe valea Glodului, afluent al Vasilatului.

În cuprinsul vaii Lotrului se evidentiaza si cateva depresiuni, unele de origine tectonica(Brezoi-Titesti sau Lovistea-Lotru), altele de eroziune(Malaia, Voineasa, Puru etc).

Energia mare a reliefului a facut ca vaile si torentii care debuseaza în Lotru sa transporte importante cantitati de material erodat pe care l-au depus sub forma unor uriase conuri de dejectie. Ele sunt vizibile mai ales în aval de Malaia, la gura vailor Runcu, Teiului, Sasa sau Suhaioasa. Pe versantul stâng al Lotrului, în apropierea barajului Bradisor, se distinge un puternic organism torential ce depune la poale un imens con de dejectie. Lotrul reprezinta un model natural pentru studiul eroziunii si formarea vailor în zona de munte.

Pe malul drept al Lotrului, la Malaia, suprapunerea unor mari conuri de dejectie a dus la aparitia unor veritabile câmpii piemontane, pe care s-au instalat asezari omenesti, iar terenurile sunt cultivate de catre locuitori.

Terasele se individualizeaza mai bine la Voineasa, unde se disting cinci trepte în apropiere de confluenta Lotrului cu Voinesita, purtând denumirea de poduri. Pe treptele acestor terase s-a înaltat statiunea Voineasa. De la Gura Latoritei, si mai cu seama la Malaia, terasele sunt de asemenea vizibile, mai ales pe malul drept si în meandrele pe care le realizeaza Lotrul.

Clima

Bazinul Lotrului se situeaza în climatul complex al Carpatilor Meridionali, respectiv în etajul muntilor mijlocii, cuprins între altitudinea de 800 - 1900 m. Zonele limitrofe ale bazinului, fiind de altitudine mai ridicata, prezinta caracteristicile topoclimatice ale muntilor înaltti. De la varsarea Lotrului si pâna la Voineasa domina topoclimatul de depresiune.

Datele înregistrate de statiile meteorologice si hidrologice de la Voineasa, Ciunget si Obarsia Lotrului permit obtinerea unei imagini de ansamblu asupra parametrilor climatici din acest bazin natural.

Radiatia solara, neuniform distribuita, face ca temperatura medie anuala la Voineasa sa fie de 4 - 6⁰ C. În ianuarie se realizeaza mediile lunare cele mai scazute(între -6⁰ si +4⁰ C), iar cele mai ridicate se înregistreaza în august(12 - 14⁰ C).

Temperatura minima absoluta de -25,8⁰ C a fost înregistrata la 6 februarie 1954, iar temperatura maxima de 34,5⁰ C, la 17 iulie 1952, la Voineasa.

Temperatura aerului este mult mai scazuta pe crestele muntilor, ajungând la o medie anuala de -2 - 4⁰ C.

Se constata deseori si inversiuni de temperatura, mai ales în lungul Vaii Lotrului aval de Voineasa. Toamna si iarna, pe vreme senina, determinata de un regim anticiclonic, pe vai temperatura se mentine mult mai scazuta decât pe crestele invecinate cu expozitie sudica.

Pe vaile mai mari(Manaileasa, Voinesita, Pascoaia) se constata uneori scurgeri de mase de aer mai reci provenite din zonele înalte înzapezite, frecvente mai ales primavara si spre sfarsitul verii.

Umiditatea se mentine ridicata(peste 80%) în cea mai mare parte a anului. Pe crestele înalte se înregistreaza 180 de zile înnorate pe an, în timp ce în zona depresionara doar 150 de astfel de zile.

O caracteristica a nebulozitatii acestei zone o constituie prezenta unui strat de nori situat la altitudine joasa(1200-1300 m) ce se întinde în intreaga depresiune Brezoi - Titesti, ajungând pe Valea Lotrului pâna în amonte de Malaia. Aceasta perdea alba se poate remarca mai ales toamna si iarna, iar privita de pe vârfurile apropiate da o senzatie neobisnuita, asemanându-se cu o mare înspumata marginita de piscuri, fie stâncoase, fie acoperite de paduri.

Precipitatiile sunt bogate, situându-se în jurul valorilor de 1200 - 1400 mm anual în zona înalta si 800 - 1000 mm anual în localitatile de pe firul vaii. În mai - iunie se constata valori maxime ale precipitatiilor, în timp ce în august - septembrie valoarea lor este foarte scazuta. Se mai înregistreaza o crestere a precipitatiilor în octombrie - noiembrie.

Caderea precipitatiilor sub forma de ploaie se reflecta imediat în cresterea debitului si turbiditatii afluentilor din bazinul Lotrului. Pentru pescarii amatori nivelul lacurilor ca si turbulenta apei au mare importanta.

Dar o mare cantitate de precipitatii cade sub forma de zapada. În localitatile de pe fundul depresiunii ninge de obicei linistit, fara viscole. Sus, pe creste, zapada e viscolita, formând cornise, mai cu seama în regiunea caldarilor glaciare. Grosimea stratului de zapada este cuprinsa în medie între 1 si 3 metri, iar volumul acumulat într-o iarna depaseste 50 de milioane m³.

La Voineasa, prima zi cu ninsoare se situeaza la începutul lunii noiembrie, iar ultima la sfarsitul lui aprilie. Adeseori însa ninge chiar si mai devreme, dar zapada se topeste dupa câteva zile.

Vânturile depind în mare masura de configuratia reliefului. Existenta Vaii Oltului face ca mase mari de aer sa fie canalizate pe aceasta vale, având directia nord-sud si sud-sud-vest. De asemenea, forma vailor din bazinul Lotrului determina în special vânturi cu directia vest-est si mai rar invers. În zonele înalte, vânturile sunt mult mai frecvente, atingând viteza de 6 - 30 m/s.

La Curmatura Oltetului si pe culmea Muntilor Capatânii, vântul bate aproape permanent din directia nord-vest cu o energie considerabila. Valorificarea acestei energii ieftine a început recent prin constructia unei centrale eoliene.

Pe ansamblul muntilor din bazinul Lotrului, clima este umeda, cu ierni lungi, bogate în zapada. Vara este, în general, mai scurta, iar zilele complet senine sunt rare.

Vremea favorabila excursiilor este în august - septembrie, iar în unii ani chiar si în octombrie - noiembrie. În celelalte luni drumetul trebuie sa prevada neaparat posibilitatea precipitatiilor si mai ales mijloacele de adapost. Se întampla ca pe crestele muntilor Latoritei sau în caldarile Parângului sa ploua, sa ninga în plina vara si sa cada grindina, asemenea fenomene succedându-se de mai multe ori în cursul unei zile.

În caldarile glaciare de la izvoarele Lotrului si Latoritei persista lentile de zapada pâna în august, facând ca vegetatia sa aiba o viata foarte scurt.

Apele

Afluent de pe partea dreapta a Oltului, Lotrul este, prin altitudinea medie a bazinului(1374 m) cât si prin caracteristicile sale morfodinamice, un râu tipic de munte. Se întinde pe o lungime de 76,6 km, având o panta de 327 m/km, ceea ce face ca apele sale sa curga vijelios, dovedind existenta unei mari cantitati de energie hidraulica.

Dintre toti muntii care marginesc bazinul, ca si dintre culmile mai mici ce se afla în interiorul bazinului, un numar mare de izvoare situate în etajul alpin îsi croiesc drum prin desisul padurilor, devenind afluenti ai Lotrului. Izvoarele sunt situate sub altitudinea de 2000 m, cu exceptia pârâului Iezer, ale carui izvoare apar la peste 2100 m la nord-vest de saua Plescoaia.

Reteaua hidrografica este densa si uniforma, producând o puternica fragmentare a culmilor muntoase. O trecere în revista a afluentilor devine utila pentru turistul care doreste sa plece la drum prin aceste locuri.

Valea Lotrului

Pe partea dreapta, începând de la izvoare si pâna la Obarsia Lotrului, îsi aduc apele mici pâraie, între care pârâul Carbunelui si pârâul stefanului au un debit ceva mai mare. De la Obarsia Lotrului pâna la barajul Vidra îi sporesc apele Mirautul, Miru, Valea Bengai, Mioara, Puru si Vidruta. În aval de barajul Vidra, pâna la Voineasa, se varsa în Lotru doar pâraie mici care cad în cascade si pun probleme deosebite circulatiei pe vale, în special iarna. La Voineasa îsi aduce apele în Lotru pârâul Manaileasa, izvorât de sub culmea Nopteasa si de sub Manaileasa Mica, având o lungime de circa 12 km. La Gura Latoritei, Lotrul primeste apele Latoritei, cel mai mare afluent al Lotrului, care culege apele din extremitatea estica a Muntilor Parâng, bazinul sau având cea mai mare suprafata dintre toti afluentii Lotrului. În continuare, din abruptul nordic al Muntilor Capatânii, curg mai domol sau mai navalnic, dupa cum e panta, cateva paraie ce sporesc debitul Lotrului : Valea Malaii, Pârâul Grotului, Valea Sturisori, Sasa, Valea lui Stan si, în sfarsit, Valea Satului.

Pe partea stânga dinspre izvoare îsi aduc prinosul : pârâul Gauri, ce colecteaza apele din caldarea glaciara Gauri, pârâul Gropii, apoi pârâul Pravatul, ce coboara de sub Tartarau. Aval de Obarsia Lotrului pâna la barajul Vidra se însira o serie de pâraie izvorâte de sub culmea Muntilor Lotrului : Plesca Tâmpii, Pârâul Balului, Saracinul Mare, Saracinul Mic si Goata Mare.

Mai jos de barajul Vidra alte pâraie, azi cu un debit mult scazut, completeaza lista lunga a afluentilor Lotrului : Steaja, Hanesu, Balindru, Hoteagu, Dobrunu si Pârâul Pietrii.

La Voineasa, Lotrul primeste apele Voinesitei, afluent de seama dinspre nord, format la randul sau prin unirea cu apele vailor : Jidoaia, Ranjeu Mare si Ranjeu Mic, Ivanusu si Deluselu, ce-si aduna izvoarele de sub culmea Muntilor Lotrului cuprinsa între Negovanu si Dealul Negru. Ceva mai jos, Valea Vatafului si apoi Valea Rudarului(Macesului) curg aproape paralel cu Voinesita.

În continuare, vai mai mici brazdeaza muntii pentru a ajunge în Lotru(Valea Ursului, Valea Rea etc), pentru ca aproape de varsare acesta sa primeasca apele mai bogate ale unor vai mari : Pascoaia si Vasilatu. Valea Pascoaia este a doua ca marime în bazinul Lotrului, dupa Latorita, atât în ceea ce priveste lungimea cât si suprafata bazinului sau, întins între munceii ce se prelungesc spre est din culmea Muntilor Lotrului.

În afara de aceste pâraie mentionate, numeroase firisoare de apa coboara pe pantele abrupte, croindu-si drum cu greu prin stâncarii, printre arbori cazuti, prin frunzisul adunat de-a lungul anilor. Desigur, prin crearea lacurilor de acumulare, numerosi afluenti îsi duc apele direct în aceste lacuri, punctul de varsare fiind evident mai ridicat.

Bogatia acestor afluenti este explicata prin însasi structura geologica a muntilor din care îsi aduna apele.

În cea mai mare parte, ei sunt alcatuiti din sisturi cristaline, roci dure, dar cu numeroase fisuri superficiale constituind adevarate rezervoare de apa.

Apele mentionate, ca dealtfel toate apele din bazinul Lotrului, sunt ape reci, bine oxigenate datorita numeroaselor cascade, limpezi precum cristalul, oferind conditiile cele mai bune pentru viata pestilor din neamul salmonidelor.

Debitul mediu multianual al Lotrului la Voineasa este de 6,55 m³/s, iar la lacul Vidra de 4,12 m³/s. Prin amenajarea hidroenergetica a Lotrului, se aduce în lacul Vidra un debit de 15,6 m³/s. În perioada viiturilor de primavara, când se topesc zapezile în muntii din bazinul superior al Lotrului, debitul sporeste la 46 m³/s, ajungând în iulie 1975 la valoarea maxima de 58,3 m³/s.

Datorita situarii în vecinatatea unor vechi roci magmatice aflate în fundamentul muntilor, apele Lotrului au o radioactivitate ridicata.

Alaturi de apele curgatoare de suprafata, lacurile glaciare ocupa un loc deosebit mai ales prin pitorescul lor inedit.

Lacurile glaciare se afla în zona înalta a Muntilor Parâng, la izvoarele Lotrului si ale unor afluenti, acolo unde s-au manifestat din plin fenomenele glaciare din cuaternar.

Lacul Calcescu este cel mai mare având o suprafata de 30.200 m² si o adâncime de 9,6 m. Situat la o altitudine de 1930 m, este marginit spre sud de blocuri mari de grohotis, adesea aflate într-un echilibru fragil. Celalalte maluri sunt înierbate si strajuite de jnepeni. Din marginea sa nordica se furiseaza, printre lespezi si tufe de jneapan, doua firicele de apa, ce se unesc apoi într-un emisar ce se pravaleste în cascade peste pragul glaciar ascuns în întunecimea jnepenilor, formând izvorul principal al Lotrului. În apropierea emisarului(spre nord) se afla o mlastina de turba ce adaposteste o flora interesanta.

Valea Lotrului

În coltul sud-estic se aduna aluviuni depuse de pârâul ce soseste din lacul lui Vidal. Mai sus, pe urmatoarea treapta glaciara, la altitudinea de 1975 m, se afla înca doua lacuri mai mici : lacul lui Vidal(dupa Paul Vidal de la Blanche) si lacul lui Pencu(dupa A. Penck) - denumiri date de Emm. de Martonne.

Din lacul lui Vidal porneste un pârâu ce coboara în cascade printre blocuri colturoase de granit pana în lacul Calcescu, unde se rasfira în mai multe brate pe o ridicatura formata din aluviuni recente. Lacul lui Pencu nu are emisar, fiind complet izolat.

La vest de aceste lacuri, în caldarea Pasari(2072 m) se afla lacul Pasari, denumit astfel dupa forma sa de pasare cu aripile întinse, pe care o prezinta cand este privit de pe culmea Setea Mare. Malurile sale sunt stâncoase, mai ales cele sudice, dar în partea de mijloc se afla câteva lespezi înierbate.

Emisarul sau porneste din extremitatea nordica si coboara în cascade învolburate, printre tufe de jnepeni si blocuri de granit, pâna la lacul lui Vidal.

În vecinatatea lacului Pasari se mai afla doua ochiuri de apa ai caror emisari sunt colectati de marginile "aripilor" sale.

Mai departe, spre apus, isi odihneste apele sub umbra vârfului Coasta lui Rus lacul Zanoaga. Are o forma circulara si adancimea redusa(1-1,5 m). Suprafata sa se reduce mult în verile secetoase, astfel ca poate pierde legatura cu emisarul. De la lac porneste pârâul Zanoaga ce strabate valea glaciara cu acelasi nume, unindu-se mai jos cu pârâul Calcescu.

Circul glaciar Iezeru, situat sub vârful Mohoru si separat de Calcescu prin muchia Calcescu, adaposteste lacul Iezer, situat la altitudinea de 1894 m. Cândva acest lac trebuie sa fi rivalizat cu lacul Calcescu în privinta întinderii. Acum numai un sfert din el este oglinda de apa, cealalta parte fiind colmatata. Raspunzator de colmatare este pârâul Iezer, în bazinul caruia se pot observa numeroase focare de eroziune, materialul fiind transportat si depus în lac. De curând însa, tot prin depunerea aluviunilor, cursul pârâului Iezer s-a schimbat, îndepartându-se de lac. Cât va dura aceasta abatere naturala e greu de precizat ' precipitatiile puternice în zona pot determina cresterea debitului pârâului ca si puterea de eroziune, ducând în final la transportul unei mari cantitati de aluviuni, care prin depunere pot îndrepta iarasi cursul pârâului spre lac. Cert este însa ca fenomenele puternice de eroziune ce se constata aici, ca si în alte sectoare din muntii nostrii, pun sub semnul întrebarii atât existenta unor minunate lacuri glaciare cât si a pajistilor alpine.

Emisarul lacului Iezer strapunge barajul morenic dinspre nord si se alatura pârâului Iezer.

În caldarea Gauri se afla lacul Gauri, de forma aproape circulara, situat la altitudinea de 2069 m. În apropierea sa se mai afla unele mici ochiuri de apa cu caracter temporar. Emisarul sau se îndreapta spre nord pentru ca la câteva sute de metri sa dispara sub pamânt la baza unui perete stâncos. Albia ramâne seaca si i se poate vedea cursul în meandre, acolo unde cândva erau alte lacuri glaciare, acum colmatate. Apele patrund însa printr-un sistem de fisuri, ajungând în pestera de la Gauri, unde curg domol, reiesind la suprafata dupa mai mult de un kilometru, mai jos, la altitudinea de 1940 m.

În partea estica a caldarii se mai afla de asemenea doua mici lacuri cu caracter temporar aflate pe traiectul unui pâraias ce se uneste cu pârâul Gauri. Mai jos de confluenta lor se pot distinge urmele unui mare lac, acum o masa orizontala înierbata, situata la altitudinea de 1850 m, prin care serpuieste pârâul Gauri înainte de a se indrepta spre est pentru a se uni cu Lotrul. Se poate urmari aici un exemplu al colmatarii glaciare.

La izvoarele Latoritei se întâlnesc de asemenea câteva lacuri glaciare. Sub abruptul stâncos al marginii estice a muntelui Carbunele se afla doua lacuri apropiate - Iezerele Muntinului - unite între ele printr-un fir de apa, din mijlocul caruia porneste emisarul. Dupa ce strabate pragul glaciar, acesta se îndreapta mai întai spre nord-est, apoi, unindu-se cu alte pâraie, formeaza Latorita de Mijloc care curge spre est prin valea glaciara a Muntinului, strajuita de culmile paralele ale Muntinului Mare si Muntinului Mic.

Valea Lotrului

Ceva mai jos, aproape de confluenta acestui pârâu cu Latorita de Vest, la altitudinea de 1540 m se afla Iezerul Latoritei, cu un ochi de apa de forma circulara, înconjurat de mlastini si încadrat de molidis tânar. Originea sa glaciara a fost stabilita recent si se considera ca este lacul glaciar situat la cea mai joasa altitudine din tara, fiind consecinta dezvoltarii ghetarului Muntinu, ce se întindea în cuaternar pe o lungime apreciabila.

În bazinul Latoritei de Sud se afla înca doua lacuri glaciare : Lacul Cioara si Taul Singuratec. Ambele au suprafata redusa, iar adancimea rareori depaseste 1 m. Lipsa unui sistem de alimentare face ca în verile secetoase nivelul apei sa scada considerabil, iar uneori lacurile sa sece în întregime. Pozitia lor este însa una pitoreasca si trebuie sa li se acorde o importanta mai mare de catre turisti, care de obicei pastreaza poteca de creasta si nu se abat pâna la ele.

Pe versantul estic al vârfului Fratosneanu Mare, la izvoarele Vaii Rudareasa, într-un admirabil circ glaciar, se afla Lacul Vulturilor(L. Negru), care, neavând un izvor puternic de alimentare si nici emisar, îsi pastreaza apele întunecate.

Muntii Lotrului, desi prezinta numeroase urme ale glaciatiunilor, nu au lacuri glaciare cu caracter permanent.

În afara lacurilor de origine glaciara, în bazinul Lotrului se mai afla si lacuri pluvio - nivale cu caracter permanent si de asemenea cu importanta turistica. Un astfel de lac este Cibanu, care se întalneste pe culmea ce porneste din vârful Gauri si coboara spre saua Cibanu, fiind astfel ascuns între jnepeni. Are forma circulara si este complet izolat.

Alte lacuri de aceeasi origine se mai întâlnesc în saua Cibanu, în saua Micaia, în saua Pietrile sau pe culmea Mogosu.

Alaturi de lacurile amintite, în bazinul Lotrului au mai aparut sapte mari lacuri de acumulare, ca si numeroase lacuri mici la punctele de captare a pâraielor.

Vegetatia

Pe întreg bazinul vaii Lotrului, învelisul vegetal se constituie ca o adevarata comoara a tarii noastre. Pretutindeni, din adâncurile vailor, peste plaiurile împadurite, peste clinele înierbate, pâna pe crestele cele mai înalte ale muntilor învecinati, diverse forme ale lumii vegetale dau viata muntilor, înveselind peisajul din primavara pâna în toamna.

Desi imensul teritoriu este putin studiat din punct de vedere floristic si fitocenologic, el ofera un câmp larg de observatii inedite tocmai datorita marii diversitati a invelisului vegetal.

Între izvoarele Lotrului si punctul de varsare în Olt este o diferenta de nivel de circa 1900 m, ceea ce face ca în bazinul sau sa întâlnim toate cele patru etaje caracteristice vegetatiei din tara noastra.

Etajul nemoral(al padurilor de foioase) si cel boreal(molidisurile) au o lara raspândire de o parte si de alta a Lotrului, în functie de altitudine.

În cursul inferior, versantii ce strajuiesc afluentii Lotrului, în apropiere de punctul de varsare, se învesmânteaza în paduri de gorun, în care domina gorunul(Quercus petraea) însotit adesea de carpen(Carpinus betulus), jugastru(Acer campestre) si frasin(Fraxinus excelsior). Astfel de gorunete cu arbori rari pot fi întâlnite pe coastele sudice ale Glodului, Dealul Bradisorului, Pleasa Malaii.

Pâna la altitudinea de 1200 m, elementul dominant al vegetatiei lemnoase este însa fagul(Fagus silvatica), ce formeaza paduri întinse(fagete), luminoase în care s-a instalat o bogata vegetatie ierboasa formata din : vinarita(Asperula odorata), coltisor(Dentaria glandulosa), feriga(Dryopteris filix-mas), brei(Mercurialis perennis). În afara de fagetele pure, cum sunt cele de pe valea Repedea sau Rudarului, se întâlnesc frecvent fagete în care apar : paltinul(Acer pseudoplatanus), frasinul(Fraxinus excelsior) si mesteacanul(Betula verrucosa), arbori care se pot deosebi mai ales toamna prin variatele nuanse ale culorilor frunzelor si care se impun si prin dimensiunile lor considerabile.

Gorun

Jugastru

Pe versantul nordic al muntelui Balturi, în apropiere de Voineasa, se afla o padure de fag columnar, cuprinzând arbori înalti si drepti cu coroana situata în vârful tulpinii.

În fagete, alaturi de stratul muscinal dezvoltat în locurile umede, se întalneste o mare varietate de ciuperci, dintre care unele comestibile ca : galbiorii(Cantharellus cybarius), vinetele(Russula aurata), ghebele(Armillaria mellea), iutarii(Lactarus piperatus) si ciupercile de cioata(Clitocybe tabescens). Pe trunchiuri creste buretele de fag(Pleurotus ostreatus), o specie valoroasa, foarte mult cautata de localnici.

Dar cea mai mare raspândire o au arboretele formate din amestec de brad cu fag(bradeto-fagete) sau din fag, brad si molid, ce se întâlnesc în etajul montan mijlociu, fiind frecvente pe valea Voinesita, valea Dobrunului si valea Manaileasa, în cursul lor inferior. Pe coastele stâncoase se asociaza frecvent scorusul(Sorbus aucuparia) cu fructele sale rosii, vizibile toamna printre frunzele ce stau sa cada, iar pe vaile umede cresc din abundenta muschi(Polytrichum) sau ferigi(Phyllitis scolopendrium).

feriga(Phyllitis scolopendrium)

Cu cat urcam pe firul vailor, spre coama muntilor, fagul cedeaza treptat terenul, pentru ca la 1300 m altitudine sa se instaleze definitiv padurea de molid. Molidisurile ocupa suprafete imense în bazinul superior al Lotrului, pe muntii : Dobrunu, Hoteagu, Hanesu, Pravatu, Plaiul Poienii, în timp ce bradul se întâlneste sporadic în pâlcuri mici în amestec cu fagul si mai rar cu molidul.

Un loc aparte între arborete îl ocupa padurile de larice(Larix decidua var, polonica) prezente sub forma de pâlcuri si raristi în zonele stâncoase din valea Latoritei, valea Repedea si sporadic în valea Rudareasa. În Tarnovu, laricele urca pâna la altitudinea de 1800 m.

În trecut laricele era mult mai raspandit în aceasta regiune, arborii atingând frecvent diametrul de peste un metru. A fost însa exploatat, adesea nerational, de societatile de exploatare capitaliste. Marturie stau azi trunchiurile taiate de la o înaltime de peste un metru, ce se întalnesc pe versantul vestic al Târnovului Mare si care, acoperite de muschi, putrezesc încet în desisul umed al padurii. Datorita lor, abruptul vestic al culmii Târnovu a ramas în parte consolidat, desi este format din calcare ce se degradeaza cu usurinta.

Pe lunca Lotrului, în aval de Voineasa, apar frecvent arborete formate din arin alb(Alnus incana). Prin scaderea debitului apei si reducerea viiturilor, lunca Lotrului a fost invadata pe mari portiuni de arborete de arin, care sporesc masa lemnoasa exploatata.

Tufarisuri de corn(Cornus mas), soc(Sambucus racemosa), coronita(Spirea ulmifolia), maces(Rosa canina) si multe altele sunt raspândite pe coastele din Valea Pietrii, Turnurele, Soci, Plaiul Macesului, constituind motive de inspiratie în toponimia locala.

maces(Rosa canina)

Poienile din zona montana ofera o mare diversitate de specii, atât graminee(firuta - Poa nemoralis, paiusul rosu - Festuca rubra, iarba vântului - Agrostis tennuis), cat si plante cu flori frumos colorate(clopotel - Campanula abietina, sunatoare - Hypericum maculatum, vulturica - Hieracium aurantiacum, cimbrisor - Thymus montanus, bulbucii de munte - Trollis europaeusi etc).

Pe vaile mai insorite domina plante ca : laptele oii(Telekia speciosa), spinul(Carduus personata), talpa ursului(Heracleum palmatum) alaturi de care se întalnesc specii arbustive precum macesul de munte(Rosa pendulina), arinul de munte(Alnus viridis) sau salcia moale(Salix caprea).

Taieturile de padure constituie un biotop aparte, caracterizat prin prezenta zmeurului (Rubus idaeus), zburatoarei(Chamaenerian angustifolium), bisacanului(Epilobium montanum) si a altor plante întâlnite frecvent pe valea Manaileasa la serpentine, pe Valea Pietrii pâna în Poiana Arsa, pe valea Voinesita sau valea Repedea.

Etajul alpin, raspandit mai ales spre marginea bazinului Lotrului, acolo unde se termina padurea , cuprinde o mare diversitate de specii, mai ales ierboase.

În zona mai înalta de pe creasta muntilor Lotrului si Capatânii se întind pajisti de graminee, în care apare uneori si teposica(Nardus stricta) ce degradeaza pasunile, nefiind consumate de ierbivore. Verdele deschis al acestor pajisti este punctat adesea de culoarea vie a unor specii pitice care cresc alaturi de graminee : Campanula alpina, Phyteuma orbiculare, Biscutella laevigata, Pedicularis verticillata, Armeria alpina etc.

Stânele sunt înconjurate de o vegetatie specifica alcatuita din plante nitrofile(stevia stânelor - Rumex alpinus, urzica - Urtica dioica sau stirigoaia - Veratrum album).

Daca ne vom aventura pe versantii abrupti, în stâncariile din cheile Latoritei sau în cele din Cataractele Lotrului, vom întalni plante saxicole instalate pe brane, pe micile trepte si praguri ce brazdeaza peretii : tufe de Seleria rigida, garofite - Dianthus spiculifolius, mixandre de munte - Eryssimum transsilvanicum, Gypsophila petraea, Saxifraga aizoon, Sedum roseum.

De la 1800 m altitudine, avântul vegetatiei lemnoase de domoleste. În zadar mai încearca molidul sa urce pe vai, cucerind metru cu metru înaltimea ; vântul si zapada îl fac sa se întoarca, sa ramâna pitic sau sa-si orienteze ramurile dupa directia vântului, ca o adevarata girueta biogeografica. De aici în sus, în etajul subalpin, se va dezvolta însa o ruda apropiata - jneapanul.

Jneapanul(Pinus montana ssp. mughus) sau jipul, cum este denumit prin aceste locuri, cunoaste înca o larga raspandire pe creasta Bengai, Dobrunu, Hoteagu si mai ales în vaile glaciare de la izvoarele Lotrului.

Trebuie sa aratam ca si jneapanul, mai raspândit în trecut, a platit tribut greu unor exploatari excesive. Astfel, nu demult, în Muntinuri, la izvoarele Latoritei, suprafete întinse de jneapan ce consolida relieful glaciar au fost defrisate în scopul extinderii pajistilor alpine de interes pastoral. Dar pajistile nu s-au dezvoltat pentru ca eroziunea a fost mai puternica, muscând adânc din muntele dezgolit. Pe de alta parte, în bazinul vailor Balindru, Hanesu, Steaja etc ca si pe culmea Steflesti se exploateaza si azi jneapanul, atât pentru extinderea pajistilor cât si ca planta medicinala(mugurii). În locul lor însa, suprafetele plane s-au înmlastinat, devenind nefavorabile dezvoltarii plantelor de pajiste alpina. sirurile de ramuri ale jnepenilor taiati, albite de soare si ploi, stau marturie, refuzând parca sa fertilizeze muntele prin descompunerea lor fireasca.

Exemplele de mai sus ne îndeamna la prudenta si la studii ecologice complexe si de durata, atunci când intervenim în etajul alpin si subalpin al Carpatilor.

Un loc de seama îl ocupa tufarisurile de smîrdar sau bujor de munte(Rhododendron kotschii), care în luna iunie parca aprind cu florile lor muntii Puru, Fratosteanu, Voinesita, Micaia, precum si caldarile stâncoase de la izvoarele Latoritei si Lotrului.

Afinul(Vaccinium myrtilus), ca si merisorul(Vaccinium vitis idaea), formeaza asociatii întinse la curmatura Vidrutei, pe Voinegelu, Dealul Negru, Buceci sau în saua Tartarau.

Afinul(Vaccinium myrtilus)

În jgheaburile si hornurile stâncoase, adâncite în caldarile glaciare Calcescu si Zanoaga, se întâlnesc plante specifice cum ar fi : Achillea schurii, Myosotis alpestris, Doronicum carpathicum, Aquilegia transsilvanica, Draba kotschii, Saxifraga, Heucherifolia etc.

Pe crestele cele mai înalte, batute de vânturi, înfloresc vara pernitele de Silene acaulis si Minuartia sedoides, la care se adauga adesea Primula minima si Gentiana verna, aceasta constituind elemente de tundra alpina.

Vegetatia de mlastini este de asemenea întâlnita în bazinul superior al Lotrului. Încapând de la Obarsia Lotrului si pâna spre izvoarele Lotrului se întâlnesc mlastini în care domina muschiul de turba(Sphagnum), alaturi de care cresc si alti muschi(Polytrichum commune, Polytrichum strictum). Pe muntele Carbunele, stratul de turba format de-a lungul timpului trece de un metru grosime, dar e amenintat de o puternica eroziune.

În general, vegetatia Vaii Lotrului se încadreaza in cea a Carpatilor, fiind prezente în aceasta zona elemente dacice(Rhododendron kotschii), elemente balcano-carpatice(Bruckentalia spiculifolia), elemente arcto-alpine si boreale(Picea abies, Salix herbacea), precum si elemente submediteraneene(Athamanta turbith ssp. Hungarica, Aubrieta croatica etc).

Cunoasterea tuturor elementelor floristice ca si a intregului învelis al vegetatiei din Valea Lotrului este înca la început, deoarece au fost efectuate relativ putine studii cu caracter botanic, fitosociologic si ecologic.

În bazinul Lotrului se gasesc si o serie de raritati botanice de o mare importanta stiintifica, unele deja cunoscute ca monumente ale naturii.

Dintre muschi, în mlastinile subalpine creste Mnium cinclidoides - element nordic, iar în împrejurimile lacului Calcescu se afla Hylocomium pyrenaicum - element arctic-alpin, ambele specii fiind relicte glaciare.

Un relict din vegetatia termofila, tropicala, este muschiul Frullania jackii, pe Valea Bucuroasei, în apropiere de Malaia.

Plantele superioare, cunoscute ca monumente ale naturii, sunt mai numeroase : în Narutu si Piatra Târnovului creste iedera alba(Daphne blagayana), iar în Muntinu Mare îsi îndreapta spre soare inflorescenta pufoasa floarea de colt(Leontopodium alpinum).

Pe valea Latoritei vegeteaza spontan laricele(Laris decidua var. polonica), iar pe vaile Manaileasa, Rudareasa si Pascoaia creste sporadic tisa(Taxus baccata). Sub muntele Balescu, pe valea superioara a Latoritei de Jos si în aval de lacul Calcescu, ca si pe valea Gauri, la limita superioara a padurii de molid, creste singuratic cate un zâmbru(Pinus cembra), relict glaciar, monument al naturii, reprezentant actual al vremurilor mai reci ce au bântuit si în muntii nostri în cuaternar.

Larice(Laris decidua var. polonica)

La Calcescu si în hornurile Mohorului se întâlneste de asemenea o planta rara - Potentilla haynaldiana, alaturi de ghintura galbena(Gentiana lutea), iar în Balturi si Dobrunu poienile sunt îngalbenite de florile bulbucilor de munte(Trollius europaeus).

Alte specii rare existente în Valea Lotrului sunt : Veronica bachofenii, Galium kitaibelianum, Hieracicum, Pavichii, Linaria angustissima, Achilea distans etc, dezvoltate mai ales pe substratul silicios caracteristic pentru aceasta regiune.

În grohotisurile calcaroase de pe flancul estic al muntelui Gauri a fost descoperita în 1957 o planta rara, endemica pentru întreg lantul Carpatilor - Aubrieta croatica. Prezenta acestei plante rare în caldarea glaciara de la Gauri, în apropiere de Pestera Mare, necesita punerea sub ocrotire a zonei prin înfiintarea unei rezervatii naturale, menita sa conserve aceste valori ale patrimoniului natural românesc.

Turistii care strabat acesti munti au datoria sacra de a respecta aceste minuni ale naturii foarte darnice. Florile trebuie doar privite sau fotografiate, pentru ca sunt mult mai frumoase în mediul în care traiesc.

Rezervatii naturale

Prin stradania naturalistilor înaintasi, s-au stabilit în bazinul Lotrului doua rezervatii naturale. Rezervatia de la lacul Calcescu înfiintata înca din 1932, cuprinde lacul si împrejurimile sale, unde se întalnesc si unele raritati botanice. Alaturi de cele mentionate mai sus, în apropierea lacului mai cresc : Salix bicolor, Carex dacica f. longifolia, Hieracium alpinum var. Stefureacii si multe altele, încadrate într-un peisaj de o neasemuita frumusete.

O a doua rezervatie este de tip forestier si cuprinde cateva hectare de padure de larice, pe versantul vestic al Târnovului.

În prezent se afla în studiu, în vederea declararii lor ca rezervatii naturale, abruptul muntelui Gauri si o parte din circul glaciar Gauri, precum si un important teritoriu din bazinul vaii Doabra.

Fauna

Elementele de vegetatie, si mai ales padurea, conditioneaza în mare masura raspândirea animalelor, formând laolalta variate ecosisteme.

Dintre mamifere se întâlnesc cele care constituie vânatul mare. Ursul(Ursus arctos), stapân al padurilor de molid, urca vara pâna în zona alpina, punand probleme deosebite turmelor de oi ale ciobanilor, pentru ca toamna sa coboare pâna în localitatile Voineasa si Malaia, în cautarea fructelor.

Capriorul(Capreolus capreolus) se întâlneste pe culmile mai domoale, în padurile de foioase în care-si fac loc poieni înierbate, unde se pot vedea adesea vara la pascut. Nu urca dacât rareori pâna în etajul padurilor de conifere.

În schimb, cerbul(Cervus elaphus), ruda sa apropiata, este stapânul padurilor de molid, ajungând mai ales toamna, pâna spre golul alpin. Este o adevarata desfatare sa asculti toamna boncanitul cerbilor în raristile din Dobrunu, din Saracinu Mare sau Coasta Bengai.

   

Ursul(Ursus arctos) Capriorul(Capreolus capreolus)

Tot dintre cervidee, capra neagra(Rupicapra rupicapra carpathica) ocupa biotopurile stâncoase de la izvoarele Lotrului. Specie cu forme armonioase, desavarsit adaptata la asprimea conditiilor în care îsi duce traiul, numara azi in stâncariile de la izvoarele Lotrului peste 100 exemplare si coboara din toamna pâna primavara la altitudini mai joase, în etajul padurilor de molid.

Felinele sunt de asemenea reprezentate de catre pisica salbatica(Felix silvestris), jderul de copac(Martes martes) si râsul(Felix linx), tot mai rare în fagetele si molidisurile puternic exploatate.

Tot mai rar apare si lupul(Canis lupus), odinioara bine reprezentat în fauna locala. Lupul, socotit cel mai mare dusman al omului dintre animale si exterminat prin toate mijloacele posibile încât astazi se mai întâlnesc putine exemplare, trebuie reconsiderat ca element valoros al faunei pentru a nu disparea complet, cum s-a întâmplat în multe tari europene. Pentru tinuturile Lotrului ar fi un motiv în plus, pentru ca Vâlcea este printr-un înteles mai vechi "tara lupului".

Lupul(Canis lupus) Jderul de copac(Martes martes)

Am putea aminti ca azi mari daune produc turmele de mistreti(Sus scrofa) care nu se mai vâneaza periodic si distrug culturile, si asa putine, de cartofi si porumb. Desigur si aici omul trebuie sa intervina, dar dupa criterii ecologice verificate în timp si nu dupa interese pur economice.

Rozatoarele sunt bine cunoscute, mai ales prin activitatea veveritelor(Sciurus vulgaris), precum si prin parsi(Glis glis) si soareci de padure(Apodemus silvaticus).

Vidra(Mustela lutreola) ajunge adesea în pâraiele mari ; a fost zarita în jurul lacului Vidra, unde a ajuns atrasa de bogatia de peste.

Lumea pasarilor cuprinde numeroase specii de talie mica, raspânadite mai ales în padurile de foioase si aducând reale foloase în distrugerea insectelor parazite. Dar în fagetele de pe Valea Lotrului mai cuibaresc si rapitoare mari ca : uliul(Accipiter gentilis), eretele vânat(Circus cyaneus) si huhurezul(Strix aluco) ale carui sunete emise pe înserat pot înfiora pe drumetul necunoscator.

Molidisurile adapostesc populatii de mierle(Turdus merla), forfecute(Loxia recurvirostra) ce cauta cu îndemânare semintele adapostite în conuri, precum si ciocanitoare(Picus canus) ce "întreaba de sanatate" arborii mai batrâni.

Dar cel mai de seama reprezentant al molidisurilor ramâne cocosul de munte(Tetrao urogallus), locuitor sedentar de origine boreala, adevarata podoaba a naturii noastre. Poate fi uneori surprins pasind tacticos pe zapada, în padurile nesfarsite de la Plaiul Poienii, pe Tâmpa, la Dobrunu sau la Curmatura Gropitei.

Cel mai frumos spectacol îl ofera însa în aprilie, când întreaga fire a muntelui începe sa se dezmorteasca, când frunza fagului e cât unghia si când, pornind spre vârf, e bine sa lasam armele de vânatoare la cabana.

cocosul de munte(Tetrao urogallus)

Pe vaile pâraielor îsi agita în permanenta codita brumata codobatura(Motacilla alba), alaturi de mierla gulerata(Cinclus aquaticus).

În stâncariile calcaroase de pe stevia, la Pietrele Albe cuibareste fluturasul de piatra(Tichodroma muraria), o pasare rara, împodobita cu neasemuite culori.

Tot mai rar se poate observa câte un exemplar de acvila de munte(Aquilla chrysaetos), al carei zbor rotit în înaltul cerului ne asigura ca vremea buna se mentine în ceasurile care urmeaza.

acvila de munte(Aquilla chrysaetos)

Pajistile alpine constituie biotop favorit pentru fisa de munte(Anthus spinolleta) si brumarita (Prunella collaris).

Neamul sopârlelor este reprezentat de sopârla de câmp(Lacerta viridis) si cea de munte(Lacerta vivipara) iar în stâncarii de soparla de piatra(Lacerta muralis). Dintre reptile se mai întâlnesc viperele : vipera comuna(Vipera berus) si vipera cu corn(Vipera ammodytes), raspândite în padurile de fag, dar mai ales în zonele calcaroase stevia - Pietrele Albe, Petrimanu, Târnovu, dar si în Narutu.

Amfibienii sunt des întalniti în zona forestiera, unde traiesc specii de broaste(Rana temporaria, Rana dalmatina), salamandra(Salamandra salamandra) si tritonii(Triturus cristatus).

Fauna piscicola este de asemenea bine reprezentata în Lotru si afluentii sai. Având pâna nu de mult caracterul unui râu tipic de munte, Lotrul a constituit biotopul ideal pentru salmonide (pastrav, lostrita), dar amenajarile hidroenergetice au schimbat în mare masura mediul lor de viata. Bazinul superior, în amonte de Obarsia Lotrului, a ramas însa intact, el adapostind aproape numai pastravul(Salmo trutta fario), fiind populat recent si cu lipan(Thymallus thymallus) adus de pe valea Frumoasei. În aval de Obarsia Lotrului, pâna la coada lacului Vidra, râul este amenajat în cascade artificiale, prin grija silvicultorilor. Pastravul se pescuieste, în aceasta zona, în baza unei autorizatii, utilizând mai ales musca artificiala si lingurita.

În lacul Calcescu pastravii pot fi observati si cu ochiul liber zbenguindu-se în soarele diminetilor senine de vara si trebuie sa fii insensibil la frumosul natural pentru a îndrazni sa curmi viata acestor minunate podoabe ale lacurilor noastre glaciare.

Pe Lotrul Inferior se poate pescui lipanul, alaturi de care mai traiesc boisteanul(Phoxinus phoxinus), zglavoaca(Cotus gobio), grindelul(Nemacheilus barbatus), iar în aval de Malaia se poate pescui si mreana vânata(Barbus meridionalis), cleanul(Leuciscus idus) si scobarul (Chondrostona nasus).

Azi în bazinul Lotrului au luat nastere 7 lacuri de acumulare, care, alaturi de importanta energetica, constituie si o puternica baza pentru productia piscicola. Cel mai mare si primul aparut în aceasta constelatie, lacul Vidra, a fost populat înca din 1972 cu puiet de pastravi indigen, pastrav curcubeu, lostrita si coregon. La scurt timp, prin pescuit experimental, s-a putut constata o dezvoltare puternica a pastravului curcubeu si mai putin a pastravului indigen care s-a adaptat mai greu la parametrii apei stagnate. Lostrita si coregonul nu s-au putut adapta. În conditile actuale se poate pescui în baza unei autorizatii emise de Ocolul Silvic Voineasa, locuri mai bune fiind spre coada lacului.

Cu exceptia lacurilor Malaia si Bradisor, au mai fost populate cu puiet de pastrav si lacurile Jidoaia, Balindru, Petrimanu si Galbenu a caror populatie piscicola în dezvoltare constituie o atractie pentru multi pescari si iubitori de drumetie.

Chiar daca nivelul apei este variabil, chiar daca conditiile sunt putin diferite fata de tumultosul râu ce le-a dat nastere, Lotrul produce, alaturi de energie, si o bogata fauna piscicola.

si pentru vânatori tinutul Lotrului reprezinta un adevarat rai prin marea diversitate de specii si satisfactiile pe care le poate oferi. În trecut s-a vânat din plin si unele specii au platit tribut greu, fiind azi pe cale de disparitie sau mult împutinate.

Este mult mai nobil, si în acelasi timp util pentru generatiile viitoare, sa plecam la vânatoare înarmati cu aparate de fotografiat sau filmat. Vom trai aceleasi profunde sentimente de maretie si admiratie, vom avea aceleasi satisfactii ca atunci când purtam o arma de vânatoare si vom gusta din plin fericirea ce o da muntele, întorcându-ne cu imagini pe care le vom putea privii ulterior cu nostalgie.

Fauna de nevertebrate este reprezentata atat prin forme terestre cat si prin forme acvatice. Dintre cele terestre se întâlnesc numeroase specii de orthopere(lacuste), homoptere(cicade) si coleoptere(gândaci) ce populaeaza pajistile si padurile. Fluturii(lepidoptere) numara de asemenea un numar mare de specii, între care se întâlnesc frecvent : Nyphalis antiopa, cu marginile aripioarelor brodate cu alb, Apatura iris, cu corpul întunecat, Vanaesa urticae, Limenitis populi si Eudia pavonia împodobiti cu neasemuite culori.

Fauna acvatica de nevertebrate cuprinde cantitati importante de larve de ephomeroptere, plecoptere, odonate, trichoptere, cu o bogata raspandire în toate pâraiele din bazinul Lotrului.

Resursele turistice antropice

Resursele turistice antropice prezinta un binemeritat interes, cuprinzând:
  -  monumente arheologice;
  -  situri arheologice;
  -  monumente, ansambluri si rezervatii de arhitectura;
  -  monumente si ansambluri memoriale;
  -  asezari si vestigii istorice si culturale de mare pret.
Dintre acestea, cele mai reprezentative sunt :

Episcopia Râmnicului care cuprinde un important complex arhitectonic construit în sec.XVII - XIX, în stil bizantin si în stilul realismului italian, fiind încadrata pe lista monumentelor istorice în grupa valorilor nationale, reprezentative pentru România. Renasterea spirituala se întregeste în mod fericit cu tipografia de limba româna înfiintata în anul 1705 pe lânga Episcopia Râmnicului, din initiativa lui Antim Ivireanul, ocrotitorul Râmnicului, judetul Vâlcea transformându-se într-un centru de iradiere a culturii crestine, atât în tara, cât si în sud-estul Europei.

Salba de manastiri si biserici din judetul Vâlcea construite de voievozii munteni, ele alcatuiesc un serios motiv de mândrie "locala", de un exceptional interes national si international.
   Multimea manastirilor, bisericilor si schiturilor de pe actualul teritoriu al Episcopiei Râmnicului, se constituie în tot atâtea marturii ale credintei si evlaviei noastre strabune, cu puternice conotatii asupra istoriei nationale, ca si asupra puterilor creatoare ale poporului român. Marturie sunt cele 13 manastiri, 272 biserici si 22 schituri - zestre patrimoniala de valoare impresionanta si emotionanta, care situeaza judetul Vâlcea pe locul al II -lea în tara în privinta asezamintelor monahale.
   Sa amintim Sfânta Manastire Cozia, ctitorie a lui Mircea cel Batrân, manastirile Govora, Arnota, Surpate, Dintr-un Lemn, Turnu, Stanisoara, Frasinei, Ostrov, Berislavesti, Cornet, multe dintre aceste asezari si vestigii istorice fiind considerate unicat.
   Sa mai subliniem aici si faptul, deosebit de important, ca ansamblul manastiresc Horezu - ctitorie de exceptie a lui Constantin Brâncoveanu, a fost cuprins înca din anul 1993 ca monument istoric, în lista patrimoniului mondial cultural - UNESCO.
   Acestora li se adauga bisericile si schiturile ce dateaza din sec XVI-XIX: Schitul Jgheaburi (1640-1826) din comuna Stoenesti, Schitul Iezer- sec.XVII, localitatea Cheia -Olanesti, Schitul Dobrusa, din comuna stefanesti, Schitul Sf. Ioan de sub piatra - 1602, Cozia Veche, Schiturile Pahomie si Bradu din localitatea Olanesti.
   Fiecare în parte reprezinta un act de identitate nationala, dovada peremptorie ca daca natiunea româna s-a plamadit odata cu crestinismul ei, acesta s-a plantat organic într-un mediu a carui spiritualitate, mergând împreuna si contopindu-se, putea nazui spre una din cele mai fericite sinteze etnice ale Europei -"poporul român, popor ortodox de limba latina".

Valoarea deosebita a zestrei patrimoniale este conferita si de :

componentele arheologice - situri, monumente si rezervatii arheologice. În categoria acestora putem aminti cetatea dacica de la Buridava si Castrul Roman de la Arutela, situat pe celebra "Cale a lui Traian", Castrul Roman "La Canton"- situat în comuna Daesti si Castrul de la Titesti-Perisani, acestea datând din primele secole ale mileniului I

monumente si ansambluri memoriale (Casa Memoriala Anton Pann, Cimitirul Eroilor din Primul Razboi Mondial, Crucea Miseilor, Monumentul Domnitorului Barbu stirbei, Statuia lui Mircea cel Batrân, toate din Râmnicu Vâlcea, Monumentul Eteristilor si Pandurilor din Dragasani, Monumentul Eroilor din Brezoi etc)

monumente, ansambluri si rezervatii de arhitectura (zone istorice urbane în localitatile Râmnicu Vâlcea, Horezu, Calimanesti, Balcesti, Costesti, Vaideeni, iar satul Milostea din comuna Slatioara în întregime)

elemente etnografice si de arta populara, respectiv monumente, muzee în aer liber (Muzeul Satului de la Bujoreni, Culele Maldaresti ), si de splendida arhitectura de cult, reprezentativa pentru evul mediu românesc

O alta resursa turistica antropica de importanta deosebita o constituie muzeele, amenajate în 16 unitati de profil în întregul judet. Cel mai valoros tezaur muzeistic este de gasit, fireste, la Muzeul Judetean de Istorie din municipiul Râmnicu Vâlcea, care dispune de un inestimabil patrimoniu.
   Sunt adunate si expuse aici aproape 50.000 de marturii care vorbesc despre existenta neamului românesc din cele mai vechi timpuri si pâna în zilele noastre.
   Un real interes îl reprezinta si celelalte unitati muzeale :

Memorialul "Nicolae Balcescu" din comuna care poarta numele ilustrului carturar si revolutionar de la 1848

Muzeul de Arta Râmnicu Vâlcea, Complexul Muzeal "Gheorghe Magheru" de la Troianu, Casa Memoriala "Anton Pann", Colectia de arheologie Bujoreni, Colectia "Inatesti", toate în Râmnicu Vâlcea

Muzeul Viei si Vinului si Expozitia "Gib I.Mihaescu" din Dragasani

Complexul Muzeistic Maldaresti

Colectia "Gh.D.Anghel" si Pestera Liliecilor- Bistrita, din comuna Costesti

Infrastructura turistica

Caile de comunicatie

Principala cale de acces spre Valea Lotrului o constituie drumul national DN 7A ce se ramifica la Gura Lotrului din drumul european E 15A ce strabate Valea Oltului. Aceasta cale este utilizata si de turistii care, venind cu trenul, coboara în statia Lotru, folosind apoi mijloace auto pâna la Voineasa.

De la Gura Lotrului(km 0), soseaua asfaltata se îndreapta spre Brezoi(km 3) apoi, urmând Valea Lotrului, strabate urmatoarele asezari : Valea lui Stan(km 7), Pascoaia(km 12), Saliste(km 14), Malaia(km 23), Valea Macesului(km 31), ajungând la Voineasa(km 38). La Gura Latoritei(km 30) se ramifica spre stânga soseaua ce duce la Ciunget(km 6) si în continuare pâna la Petrimanu(km 20). Din Voineasa, soseaua în curs de asfaltare urca pe valea Manaileasa pâna la lacul Vidra, pe malul caruia se afla statiunea Vidra(km 61). De acolo, soseaua urmeaza malul drept al lacului Vidra pâna la Obarsia Lotrului(km 78), dupa care, traversând Curmatura Groapa Seaca, coboara la Petrosani(km 112).

Între Voineasa si lacul Vidra mai exista un drum forestier, deosebit de pitoresc, prin Cataractele Lotrului, trecând pe la Gura Dobrunului(km 4 de la Voineasa), Gura Hoteagului(km 7), lacul Balindru(km 13), Gura Hanesului(km 17), Gura Steajei(km 20), Barajul Vidra(km 24), statiunea Vidra(km 27), unindu-se apoi cu DN 7A dupa 28 km.

Cea de-a doua magistrala care taie transversal bazinul superior al Lotrului, desi mai veche, se mentine si azi ca cea mai înalta sosea alpina a tarii. Aceasta este soseaua Novaci - Sebes(DN 67C), care în saua Urdele atinge altitudinea maxima de 2145 m, nedepasita nici de Transfagarasean.

Din Novaci, drumul urca pe muntele Cerbul, trece pe lânga ministatiunea Rânca, traverseaza saua Urdele si coboara la Obarsia Lotrului, dupa 48 km, încrucisându-se cu soseaua Voineasa - Petrosani. De aici acest drum se continua peste saua Tartarau, patrunde în valea Sebesului, ocoleste lacurile de acumulare existente în bazinul acestui râu si ajunge în orasul Sebes(distanta Sebes-Obarsia Lotrului - 88 km).

În bazinul Lotrului se mai poate ajunge din valea Polovragi, urmând drumul forestier de pe valea Oltetului, lung de circa 20 km, pâna la Curmatura Oltetului, si coborând apoi la Petrimanu pe valea Latoritei.

O alta cele de acces, accesibila autoturismelor de teren, poate fi considerata cea de la saua Buceci, unde ajunge drumul forestier ce urca din valea sadului si coboara pe Pârâul Pietrii în Valea Lotrului, mai sus de Voineasa.

Partea a III-a - Valorificarea potentialului turistic

Tipuri de forme de turism

drumetia în spatiul montan pe trasee marcate care se realizeaza în principal vara :

trasee turistice în zona orasului Brezoi : Brezoi - Vârful Turtudanul, Brezoi - Valea Doabrei - Varful Sulita, Brezoi - Valea Satului - Stâna Tarsa - saua Jilisti - M. Dosul Pamântului - Culmea Pârâul Câinelui - Olanesti, Brezoi - Valea Satului - Stâna Tarsa - Poiana lui Pavel - Valea Lotrisor - Motelul Lotrisor, Brezoi - Culmea Vultureasa - Vârful Vultureasa - Vârful Narutu, Brezoi - Vasilatu - Valea Vasilatului - Vârful Poiana Sulitei - Culmea Proieni - Vârful Veveretul, Brezoi - Valea Glodului, Valea lui Stan - Plaiul lui Stan - saua Suhaioasa - Valea Sasa - Saliste

trasee turistice cu plecare din Malaia :

Malaia - Vârful Zmeuratul, Malaia - Valea Malaii - La Ezer - Vârful Ursu, Malaia - Valea Malaii - Curmatura Ezerului - Valea Repedea - Ciunget , Malaia - Varful Pleasa - Vârful Molivisul

trasee turistice cu plecare din Ciunget :

Ciunget - Valea Latoritei - Lacul Petrimanu, Ciunget - Valea Latoritei - Curmatura Gropita - Stâna Groapa - saua Funicel, Ciunget - Izvorul Mierlei - Piatra Târnovului - saua Gropita - Borogeana - Ciunget, Ciunget - Valea Repedea - Curmatura Funicel, Cabana Petrimanu - Curmaaura Oltetului - Vârful Papusa - saua Urdele - Muntele stefanu - Obârsia Lotrului, Cabana Petrimanu - Curmatura Oltetului - Varful Papusa - Cabana Rânca, Ciunget - Vânata - Vârful Paraginosu - Vârful Fratosteanu - Plaiul Poienii - Voineasa, Ciunget - saua Chica Lupului - Culmea stevia - Plaiul Poienii Nopteasa - Vidra

trasee turistice în jurul statiunii Voineasa :

Voineasa - Pârâul Cararii - saua Chica Lupului - Ciunget, Voineasa - Dealul Plaisor, Culmea stevia - Pietrele Albe, Voineasa - Cataractele Lotrului - Lacul Balindru, Voineasa - Valea Voinesita - Valea Jidoaia - Lacul Jidoaia, Voineasa - Casa de vânatoare Dobrunu(cu 3 variante), Voineasa - Gruiul Prejbutei - Vârful Ciresu - saua Chica Lupului - Voineasa, Voineasa - Vârful Galu - Vârful Dalme - Culmea Sascioare - Voineasa

trasee turistice în bazinul superior al Lotrului :

Vidra - Curmatura Vidrutei - Vârful Manaileasa Mare, Vidra - saua Pietrile - Cabana Petrimanu, Vidra - Cataractele Lotrului - Voineasa, Vidra - Cabana Obârsia Lotrului, Cabana Obârsia Lotrului - Cabana Rânca, Cabana Obârsia Lotrului - Lacul Calcescu - Vârful Coasta lui Rus - saua Cibanu - Obârsia Lotrului, Cabana Obârsia Lotrului - Pârâul Zanoaga - saua Piatra Taiata - Vârful Parângul Mare - Valea Rosiile - Groapa Seaca - Obârsia Lotrului, Cabana Obârsia Lotrului - Curmatura Groapa Seaca - Cheile Jietului - Petrosani, Cabana Obârsia Lotrului - Poiana Muierii - Cabana Voievodul - Petrila, Cabana Obârsia Lotrului - saua Tartarau - Valea Frumoasei - saua Steflesti

turism de odihna,recreere si agrement în statiunile Voineasa, Vidra Obârsia Lotrului, Brezoi, Malaia

turism legat de manifestari etnofolclorice în satele de pe Valea Lotrului

turism pentru sporturi de iarna si alpinism în Muntii Lotrului, Muntii Capatânii, Muntii Parâng

turism pentru vânatoare la Obârsia Lotrului si sub Cioaca Dobrunului

Circulatia turistica

Evolutia infrastructurii de cazare din Valea Lotrului în perioada 2000-2006 a avut loc dupa cum urmeaza :

S-a înregistrat o crestere a numarului de hoteluri din mediul urban si, în special, numarului de pensiuni urbane si rurale în ultimii ani, cu observatia ca, asa cum era de asteptat, exista mai multe unitati de cazare în partea de nord a zonei.

Evolutia indicatorilor demonstreaza ca din anul 2000 aproape s-a dublat numarul structurilor de cazare turistica. Cresteri semnificative se înregistreaza la numarul de hoteluri, dar mai ales la numarul de pensiuni turistice urbane si rurale. Este evidenta ca numarul vilelor, cabanelor turistice si al campingurilor a înregistrat o crestere foarte mica.

Desi numarul structurilor de cazare turistica în perioada de referinta 2000-2006 aproape s-a dublat, practic capacitatea de cazare turistica a crescut cu doar aproximativ 200 de locuri. Este evident ca numarul de locuri în pensiunile urbane si rurale a înregistrat o crestere semnificativa, însa numarul de locuri de cazare din hoteluri, cabane turistice si campinguri a înregistrat cresteri foarte mici, pe fondul unei scaderi semnificativa acapacitatii de cazare a vilelor turistice.

În ceea ce priveste capacitatea totala de cazare în functiune, se observa o usoara crestere a acesteia. Mai exact, hanurile, motelurile, pensiunile urbane si rurale au înregistrat cresteri foarte mari ale capacitatii de cazare, în timp ce hotelurile au înregistrat o crestere usoara. În schimb, cabanele turistice si campingurile au înregistrat scaderi masive ale capacitatii de cazare, datorita scaderii numarului de astfel de structuri.

Se observa clar o crestere a numarului de turisti. Dintre acestia, numarul turistilor cazati în hoteluri si campinguri s-a mentinut aproape la aceeasi valoare. În ceea ce priveste numarul turistilor cazati în pensiuni urbane, pensiuni rurale, hanuri, moteluri si vile turistice, acesta a crescut considerabil.

Cu toate acestea trebuie subliniata înca o data existenta programelor de subventionare a cazarii în statiuni de catre stat. Nu exista informatii oficiale cu privire la numarul exact al cazarilor de acest tip, însa furnizorii de servicii de turism admit ca acestea au o pondere semnificativa în numarul total de turisti cazati.

Analiza informatiilor privind numarul turistilor români cazati ofera informatii interesante: numarul de turisti cazati în hoteluri, cabane turistice si campinguri are aproape la acelasi nivel ca în anul 2000, desi în aceasta perioada a înregistrat si valori usor mai mari. S-a dublat însa numarul turistilor cazati în hanuri, moteluri si vile turistice. Numarul turistilor cazati în pensiuni urbane si rurale a înregistrat evident cresteri data fiind înfiintarea acestui tip de structura turistica începând cu anul 2002.

Din analiza comparativa cu numarul total de turisti, rezulta ca numarul de turisti straini cazati în zona este extrem de mic: aproximativ 400 de persoane pe an.

Tabelul de mai sus releva cât se poate de clar o situatie îngrijoratoare: hotelurile sunt pe jumatate goale, hanurile si motelurile au doua treimi din spatii goale, iar vilele, pensiunile urbane, pensiunile rurale si campingurile au 75-80% din spatii goale. Cabanele înregistreaza cel mai scazut grad de utilizare neta: 5%.

Desi furnizorii de servicii de turism admit ca exista o piata subterana a trusimului, nu se pot face estimari ale acesteia.

Posibilitati si directii de valorificare a potentialului turistic

Proiectul "Dezvoltarea turismului montan durabil în zona Obârsia Lotrului" , pentru care s-a elaborat fisa de proiect în limba engleza si în limba româna si a fost transmisa Agentiei pentru Dezvoltare Sud-Vest Oltenia si Ministerului Dezvoltarii si Prognozei pentru finantare în cadrul componentei "infrastructura mare" a programului Phare 2002. Deoarece la data transmiterii proiectului nu era realizat Studiul de fezabilitate, proiectul a fost inclus în portofoliul programului Phare 2003 si va fi finantat cu suma de 3.420.000 Euro (la care se adauga cofinantarea de 380.000 Euro) daca se vor depune documentele solicitate de finantator, respectiv: Studiu de Fezabilitate, Studiu de Impact, Proiect Tehnic, Detalii de executie, conform graficului înscris în Fisa de proiect. Pentru sprijinirea Consiliului Local Voineasa în implementarea acestui proiect, a fost aprobata prin hotarâre a Consiliului Judetean Vâlcea, asocierea dintre Consiliul Local Voineasa si Consiliul Judetean Vâlcea.

Oportunitatea si relevanta acestui proiect, rezulta din urmatoarele doua documente, întocmite de Agentia pentru Dezvoltare Vâlcea, anexate la prezentul material :

Concept privind amenajarea Statiunii montane "Obârsia Lotrului"

Dezvoltarea turismului montan durabil în zona Obârsia Lotrului

Numeroase alte actiuni, realizate la nivelul fiecarei localitati, sunt menite sa dezvolte oferta turistica vâlceana, sa aduca o contributie mai însemnata la dezvoltarea turismului românesc si la dezvoltarea economiei nationale.
În perspectiva integrarii României în Uniunea Europeana si în contextul edificarii unei societati democratice, deschise, orientata ferm spre economia de piata, se previzioneaza ca peste zece ani veniturile obtinute din activitatile turistice sa detina o pondere de circa 20% din PIB-ul judetului.
Un aspect particular îl reprezinta necesitatea de a întelege ca trebuie sa concepem si sa dezvoltam oferta turistica într-un context influentat de aderarea la Uniunea Europeana, ceea ce implica integrarea mai multor directii de actiune, între care amintim:

dezvoltarea regionala

educatia

cultura si cultele

  Realizarea unei piete turistice durabile a devenit o necesitate stringenta datorita faptului ca numai pe o astfel de piata se pot genera investitii în sectoarele cele mai promitatoare si profitabile, investitii care vor atrage dupa ele dezvoltarea întregii zone, vor pune în valoare si vor face cunoscute pe plan local, national si international toate frumusetile cu care bunul Dumnezeu a înzestrat judetul Vâlcea.
Un tezaur nepretuit îl constituie Valea Oltului, strajuita de paduri seculare, care este considerata cea mai spectaculoasa si mai atractiva zona, rivalizând prin minunatia peisajului cu cele mai încântatoare locuri din Europa.
O însemnatate deosebita o reprezinta monumentele naturii protejate de lege, fiecare cu legendele lor dintre cele mai fascinante: Pestera Caprelor, Pestera Lac, Pestera Pogoadelor, Pestera cu Perle, Pestera Murgoci, Pestera Rac, Pestera Clopot, Pestera Arnautilor, Pestera Valea Bistrita, Mlastina Mosoroasa - toate din Olanesti, precum si Pestera Liliecilor din comuna Costesti.

Concluzii

Aceasta zona poate oferii posibilitati multiple de amenajare a obiectivelor turistice in zona, cu conditia elaborarii unor planuri urbanistice zonale (P.U.Z-uri)

Bibliografie

Mihai lelenicz (2007), Clima. Ape, Soluri, Editura Universitara, Bucuresti

Candea M., Erdeli G., Simion Tarnara, 2003, "Potentialul turistic al României si amenajarea turistica a spatiului", Edit. Universitara

Posea Gr., Ielenicz M., Popescu N., 1969, "Potentialul turistic al judetelor din România", Lucr. Simpozionului de Geogr. Turismului

1982, "Enciclopedia geografica a României", Edit. stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti