Apele Interioare

De Puiu Florin Daniel

Prin ape interioare se înteleg canalurile, lacurile, râurile, fluviile, intrarile, baile si bratele de mare dintre proeminentele uscatului.

Când nu se specifica o anumita linie de demarcatie, linia de despartire de la intrarile balizate dinspre mare spre bai, strâmtori, fluvii sau estuare este aproximativ paralela cu directia generala a coastei si trecere prin geamandura cea mai din larg.

În dreptul international, apele interioare sunt considerate în general ape maritime, daca asigura navelor accesul într-un port maritim si anume:

• a) apele situate între coasta si limita interioara a marii teritoriale;
• b) apele din bai si baile istorice, pîna la limita interioara a marii teritoriale;
• c) apele dintre insule sau grupuri de insule, formînd arhipelaguri, sau asezate în imediata apropiere de coasta si constituind linia de baza a marii teritoriale;
• d) apele porturilor si ale radelor, pîna la limita interioara a marii teritoriale;
• e) fluviile (estuarele) si locurile care servesc drept cale de acces într-un port maritim.

Nu intra în aceasta categorie râurile, canalurile si lacurile aflate pe teritoriul unui singur stat, care nu asigura accesul spre un port maritim. În România sunt considerate ca ape nationale: fluviile, râurile, canalurile si lacurile navigabile interioare, precum si apele fluviilor si ale râurilor de frontiera de la malul român pîna la talveg.