Asezarea Dobrogei
Situata în partea sud-estica a României, provincia istorica Dobrogea reprezinta una din cele mai caracteristice regiuni extracarpatice, foarte variata în privinta reliefului si geologiei, dar si a microclimei, hidrografiei, florei si faunei.
Din punct de vedere geomorfologic, Dobrogea este constituita din patru unitati morfostructurale si anume: cîmpia aluviala si deltaica a Dunarii, unitatea muntos-deluroasa hercinico-kimerica a Dobrogei de Nord, unitatea podisului de sisturi verzi a Casimcei sau Dobrogea Centrala si unitatea podis 212h71c ului structural sarmatic al Dobrogei de Sud.
Zona care face obiectul prezentului studiu este reprezentata de primele doua unitati morfostructurale, ce vor fi tratate ca o singura entitate geografica, istorica si etnografica numita Dobrogea de Nord.
Dobrogea de Nord este delimitata geografic la vest si nord de fluviul Dunarea, de Marea Neagra la est si de falia Peceneaga - Camena la sud. Din punct de vedere geologic, teritoriul dobrogean apartine unitatii de platforma, unitate rigida de munti vechi, intens cutata, faliata si erodata, caracterizata prin morfostructuri de tip bloc, continuata sub lunca si delta Dunarii.
Relieful zonei, rezultat dintr-o modelare subaeriana de lunga durata, cuprinde în aceeasi proportie regiuni joase cu altitudini între 0 si 6 m (de lunca, delta, lacustre si mlastinoase) si regiuni înalte cu valori altimetrice cuprinse între 6 si 467 m (de câmpii în trepte, dealuri-podisuri si muntii intens erodati).
Astfel cele mai vechi unitati geologice si de relief (munti, dealuri si podisuri de vârsta precambriana, hercinica si kimerica, dezvoltate în conditii de stepa si înecate în loess ) vin în contact direct cu cele mai noi (lunca si delta Dunarii).
Exponentul principal al regiunilor joase este reprezentat de Delta Dunarii, cea mai tânara regiune geografica a României, cu o individualitate aparte între deltele Europei, cât si între cele ale lumii întregi. Delta Dunarii este o delta de tip clasic, cu un contur clar deoarece debuseaza într-o mare închisa, lipsita de maree, unde vânturile au frecventa redusa si intensitate mica, favorabile aparitiei deltelor. Ca rezultat al interactiunii dintre fluviu si mare, Delta se împarte în doua sectoare: delta fluviala în vest si delta fluvio-marina în est, separate prin aliniamentul de grinduri Letea - Caraorman - Crasnicol. Caracteristic reliefului din regiunile înalte este intensa lui fragmentare sau îmbucatire în numeroase masive si culmi muntoase, deluroase, unele izolate, cu caracter insular (inselberguri). Cele mai importante masive si culmi muntoase sunt masivul nord-vestic, constituit din Muntii Macinului si Dealurile Niculitelului, si masivul sudic, mult mai întins, care cuprinde cea mai mare parte a podisurilor Babadag si Casimcea. Cele doua masive sunt separate între ele prin pasul Carapelit sau Iaila, situat la altitudinea de 200 m.
Dobrogea de Nord se integreaza din punct de vedere climaticregiunilor deluroase joase ale tarii, cu un foarte accentuat caracter continental, dar prezinta diferite nuante locale conditionate de: pozitia la gurile Dunarii si pe litoralul Marii Negre, morfologia reliefului (culoarele si depresiunile marginale din vest, nord si est), masivitatea si altitudinea muntilor si dealurilor din partea de nord-vest si de sud.
Pe baza contrastului uscat-mare au fost distinse cele doua regiuni climatice - continentala, cu contraste termice mari de la vara la iarna, ploi rare, cu caracter de averse, fenomene intense de viscol si precipitatii de 400 mm anual si litoral maritima, cu circulatie locala de brize în timpul verii, influenta directa a Marii Negre, care împiedica scaderea excesiva a temperaturii aerului, cu un numar mai redus de zile calduroase.
Pe baza raportului relief - clima au fost identificate mai multe nuante climatice mezo- si microclimatice: munti si dealuri - clima moderata, dealuri si câmpii în trepte - clima blânda si calda, lunca Dunarii - clima moderata si foarte calda, Delta Dunarii si litoral premaritim - clima blânda si moderata.
Regimul eolian are un caracter aproape continuu, accentuând climatul arid al zonei. Vânturile predominante sunt cele de N si NE; exista însa si vânturi locale a caror directie este influentata de relief, distributia apei si a uscatului.
Reteaua hidrografica apartine celor doua mari bazine - bazinul Dunarii si bazinul Marii Negre, separate între ele prin cumpana asimetrica a apelor, situata pe latura vestica si nordica în lungul celor mai înalte cote ale reliefului. Regimul hidrologic este influentat în mod substantial de climatul arid al regiunii, de relief si structura solului. Resursele naturale de apa sunt mult mai mari în regiunile joase si mai reduse în regiunile înalte, ceea ce creeaza o evidenta discordanta hidrologica generata de deficitul de umiditate datorat ariditatii climei. În general, râurile nord-dobrogene, întâlnite în regiunile înalte, prezinta un regim propriu, cu scurgere minima de iarna, cu cresteri mari, uneori catastrofale de primavara si iarna (ca urmare a topirii zapezilor si a ploilor torentiale) si cu secari frecvente, pâna la disparitia completa, la râurile mai mici. Hidrografia regiunilor cu altitudine mica este dominata în primul rând de Dunare cu delta ei si de lacul Razim, apoi de sistemul de brate secundare, canale, lacuri de lunca si de delta.
|
