Avalanse de cauza neprecizata

Avalanse de cauza neprecizata.

Tot la Balea, dupa cate stiu eu, nu s-a putut stabili daca oamenii au fost surprinsi de aceasta (n-au stiut s-o prevada) sau chiar ei au declansat-o. Indiferent cum a fost, baimarenii Gabriel Cojocaru-Kitty si Calin T., nu ar fi trebuit sa se hazardeze cu snowboardurile pe acea zapada mare si recenta. Avalansa (29 martie 1977) a fost uriasa. Calin T. (fost student al meu) a fost norocos (ca si Calin C. in Retezat). A fost dus departe, de valul frontal al avalansei si gasit in timp util de salvamontistii sibieni, dar Kitty a fost impins/prins adanc la piciorul pantei (cam pe unde e parcarea de langa tunel) si a fost gasit abia in 30 iulie!

Si avalansele mici pot fi ucigase. O astfel de avalansa mica, pe un scoc in padure, a curmat viata salvamontistului sibian Robert Ungureanu in 13 martie 1980, in timpul unei actiuni la care au participat zeci de alpinisti si salvamontisti pentru gasirea trupului unui alpinist zarnestean - Gigi Pascu. Acesta si coechipirul sau, declansasera in 11 martie o avalansa uriasa de sub Fruntea Moasei (zona Suru).

O avalansa mica, "o carutza de zapada" au spus salvamontistii sibieni, l-a omorat in Caldarea Saratii pe Rednic Verone, in 26 dec.2001. Ultimul trist exemplu e avalansa mica din 22 febr.2004, cu 3 morti din Gutai, pe un valcel plin de zapada in care intrasera /il "taiasera" cei trei, in drum spre Creasta Cocosului.

Tot o miniavalansa ucigasa declansase si profesorul clujean Mihai Sandru, 34 ani, in 23 noiembrie 11511e49l 1997, in valea Balea, cam in drept cu stana, taind cu schiurile cam pe unde e poteca de vara (!) la racordul pantelor (zona critica!) un culoar plin cu zapada stransa de vant.

S-ar putea deduce ca zona Balea e mai periculoasa ca altele. Fals! Alte caldari alpine sunt la fel de periculoase pentru neavizati, dar acestia ajung mai rar acolo. La Balea insa, telecabina faciliteaza accesul oricui (ca si la Babele, va urma Omu ?!) De aceea, ar fi utila existenta unui sistem de evaluare si informare privind riscul de avalansa, asa cum in Alpi e organizat de multa vreme. In schimb, care a fost "solutia" adoptata de autoritatile romanesti dupa catatrofa din 1977 ? S-a afisat la statia de urcare in telecabina un anunt (era acolo si in luna august a acelui an!) : "Schiatul in valea Balea interzis. Pericol de avalansa! ". Mai e nevoie de comentarii? Poate: "simplu, ieftin si eficient"- or fi gandit tovarasii.

S-ar putea continua cu exemplele, dar scopul nu este de a inventaria. Acest scop ar trebui sa-l aiba/il are un for national, dar n-am citit in presa sau pe listele de discutii analize, statistici, cauze, masuri. Rolul acestui material nu este de a speria, ci doar de a atentiona pe unii turisti si schiori. A schia intr-o vale/caldare alpina implica multe diferente fundamentale fata de schiatul pe partiile clasice, amenajate. Pe de alta parte, la noi, parcurgerea crestelor montane in timp de vara este turism. Dar iarna e cu totul altceva, este alpinism. (Desi unii alpinisti nu sunt de acord cu asta. Da, nu e alpinismul de inalta clasa pe care il practica ei!). Iar in sfera alpinismului, legile muntelui sunt severe, mai ales in legatura cu avalansele. Pentru a le evita, primele ture de iarna trebuie realizate, asa cum am afirmat, in compania unor veterani.

Eu - DM - am parcurs creste, vai, trasee de catarare inzapezite cu Misi Szalma (care fusese doi ani membru al echipei de alpinism a clubului Armata) si cu alti alpinisti clujeni care incepusera alpinismul la 17-18 ani (Ex. Miki Gyongyosi, Vali Craciun, Laci Moravek) nu la 29 de ani ca mine. Ei absolvisera scoli de alpinism, tabere cu instructori competenti. Eu le puneam mereu intrebari, caci si gandeam, nu doar "munceam".prin zapada. Am ascultat cateva (le-am provocat!) relatari ale unor norocosi scapati din avalanse. Am purtat multe si lungi discutii cu Toma Boerescu, ale carui sfaturi poate mi-au salvat viata pe creasta inzapezita a Fagarasilor, parcursa nu doar o data. Multumesc Nea Tomitza! , n-am mai apucat s-o fac pe vremea cand inca - in ciuda bolii- ti se lumina fatza cand vorbeai despre munte. Apropo, fiind multi ani cabannier la Balea Cascada si Balea Lac, studiase si notase data, ora, frecventa avalanselor, tipul zapezii, locul (pe diferite valcele, fetze), exact ce am gasit in reviste ca se face si se trece pe harti speciale in tari alpine.

Am citit multe carti si reviste despre munte. Am acumulat progresiv o experienta personala practica Cu toate acestea, de fiecare data pe munte, iarna, imi dau seama ca mai am de invatat si de la altii si de la Maria Sa Muntele. Ca uneori, in unele zone, nu stiu daca e sau nu e pericol. Nimeni nu poate afirma ca stie totul! Ca dovada, chiar Misi Szalma (coechipierii sai: Laci Halmagyi si Grig Bodea erau mai incepatori in ale iernii) a fost pacalit si rapus in Caldarea Podragu de o avalansa (el si Laci) in 22 ian 1974. Tot dovada ca nimeni nu stie totul e faptul ca au scapat ca prin minune din avalanse elevi si instructori la scoli de alpinism si in urma cu multi ani si mai de curand. Nu identific: locuri, date, nume. Nu-mi place sa analizez oameni, sa caut vinovati, ci doar sa aflu fapte, evenimente, cauze. Din acest motiv m-a durut ca recent a fost comentata caustic pe lista Costila doar "avalansa lui Noaghiu", desi nici "a lui" nu s-a soldat cu morti, a fost ca si celelalte amintite mai sus, la fel de norocoase. Iar prin zona "avalansei lui Noaghiu", in acele zile au mai trecut si alti alpinisti, inclusiv un om stimat de toti si recunoscut pentru experienta si prudenta sa.

Ion Preda a fost un ziarist care nu era montaniard. A mai scris si "perle ", dar a scris doua carti (ar fi fost datoria altora sa le scrie) din care multi tineri au invatat multe despre munte. In una dintre ele afirma:

- "A pleca neinstruit intr-o ascensiune pe munte e ca si cum te-ai arunca in mare fara sa stii sa inoti". De fapt, la mare, de obicei nu se ineaca cei care nu stiu sa inoate, acestia sunt foarte prudenti. Nici inotatorii foarte buni, ci cei de mijloc. La fel si la munte: cei total neinstruiti nu abordeaza iarna muntele, desigur sunt exceptii! Iar alpinistii veritabili stiu cum sa pastreze echilibrul balantei curaj/prudenta, stiu "sa riste doar cu masura" cum scria Lionel Terray. Dar si aici sunt exceptii, cei care-si spun: "doar n-o sa se intample chiar acum, chiar cu mine! " Stim nume, nu le mai scriem.

Dar victimele sunt de regula cei care au doar o spoiala de cunostinte despre muntele inzapezit, care vor sa-i epateze pe prieteni/prietene cu "experienta" lor. Atunci sunt cel mai furios, cand aflu ca au murit nevinovati, mai ales fete, care s-au increzut in auto-laudele mincinoase ale "ghidului". Asa, din inconstienta si incompetenta, au murit in 14 febr.1999, 4 tineri studenti din Ploiesti, doi baieti si doua fete, pe piciorul Pietrei Arse. Doi in avalansa, doi de hipotermie/epuizare, dupa ce sapasera cu un ibric de cafea dupa cei din mormantul de nea! Il avea o fata in mana. Cutremurator!. Aveau intalnire la Diham cu alti prieteni si au vrut sa merga acolo nu din Busteni, ci facand "o tura adevarata", urcand pe la Omu si coborand prin Hornurile Malaiesti! Ce vina au avut fetele ce-i insoteau pe vitejii incompetenti? Devin furios si cand unii se lauda in reviste sau pe internet cu tampeniile repetate pe care le-au facut, dandu-le drept mari realizari, nu ca un "nu faceti ca mine, eu n-o sa mai fac"- ceea ce ar fi intr-adevar laudabil. Da, e o mare "realizare" s-o pacalesti repetat "la mustatza" pe "doamna cu coasa"!). Un fel de mers pe sarma fara asigurare.

Totusi, de cele mai multe ori Muntele e tolerant, da mai intai avertismente, lasa ulciorul sa se intoarca de la apa la cei insetati, indeamna la prudenta la "Multumesc si iarta-ma Maria Ta, nu mai fac asa ceva "

Muntele, cum spuneam la catafalcul lui Cuxi, nu este un ucigas, ci un urias bland si bun, care din joaca nevinovata, din prea multa dragoste, ii inabuse uneori din neatentie cu imbratisarile sale pe prichindeii prea neastamparati.

Acest batran intelept, care ne iubeste si pe care il iubim, ne sta mereu la dispozitie- in toate anotimpurile- cu povetele sale. Ramane ca noi sa ni le insusim si sa le urmam.

Īndrumar avalanse - Avalanse catastrofale. Statistici

Motto: Avalansa cea mai putin periculoasa este cea care nu omoara pe nimeni

Este stiut ca, spre deosebire de fenomenele naturale dorite (ploaia asteptata deseori sa ne ude ogoarele, sa ne spele orasele, zapada sa ne acopere gunoaiele), avalansele sunt fenomene nedorite, reprezentate de deplasarea prin alunecarea sau curgerea pe pantele muntilor a unor mase de zapada, care antreneaza uneori in miscare si pietre, stanci, arbusti etc. Ele sunt temute, caci fac uneori victime omenesti. In muntii nostri, victimele avalanselor sunt mai ales turistii, schiorii, alpinistii, asa cum am precizat anterior. In muntii mai mari (Alpi, Anzi, Himalaya) si avalansele sunt pe masura acestora, ele producand deseori catastrofe, acoperind sosele, cai ferate si mijloace de transport surprinse in zona, dar si catune, cartiere si chiar orasele. In statul Washington din SUA, in 1910, o avalansa cazuta peste o linie ferata a tarat "in prapastie" doua trenuri de persoane. In acelasi an, in Canada, au murit intr-o avalansa 62 de muncitori care dezgropau un tren acoperit de o avalansa anterioara. In 31 mai 1970, o avalansa uriasa, declansata de un cutremur (s-a rupt un ghetzar suspendat), a acoperit in intregime oraselul Yungay din Peru, facand 18.000 (!) de victime. In 10 ianuarie 1962, acesta fusese "iertat" de o alta avalansa uriasa, pornita de sub varful Huascaran, care, dupa ce a parcurs 16 km, a facut 4000 de victime in 9 mici localitati vecine.

In tarile alpine, localitatile, casele, cabanele se construiesc in functie de datele privind avalansele, transmise de generatiile anterioare (verbal sau prin arhive) sau de statisticile oficiale. Primariile poseda harti cu ierarhizarea zonelor de risc. Sunt locuri favorabile avalanselor, unde acestea sunt frecvente, unde nu se construiesc locuinte, cabane, iar soselele sau liniile ferate se realizeaza in zona respectiva cu tunele, copertine etc. Dar avalanse uriase pot ajunge si in locuri ce par "sigure". In 20 ianuarie 1981, in departamentele Savoia si Isere din Franta, avalansele au distrus peste 100 locuinte, biserici, anexe gospodaresti, amplasate in acele locuri de 300 - 400 de ani.

Avalansele spontane care surprind oameni in cladiri sau in mijloace de transport, fac mai multe victime deodata. Pe munte asa ceva se intampla rareori. In 1937, in Nanga Parbat (muntii Karakorum), 16 alpinisti germani si serpasi au fost ingropati in somn in tabara a IV-a, loc pe care il crezusera sigur. Conul avalansei avea 400 m lungime si 150 m latime....

In tarile cu avalanse frecvente, s-au creat servicii speciale. Unul din cele mai vechi si cunoscute este cel elvetian de langa Davos (Weissfluchjoch), fondat in 1935. In SUA, el se afla in Muntii Stancosi, la Fort Collins (statul Colorado), in Franta la Grenoble. Pana si tari cu munti mici (Scotia) au servicii de specialitate. Aceste institutii dispun de o retea de statii, unele cu specialisti, altele automate, de senzori amplasati in sol etc., care culeg o serie de parametri privind zapada (grosime, numar de straturi, temperatura lor, structura, coeziunea dintre straturi), locul, ora, cauza declansarii avalanselor, viteza de deplasare, distanta parcursa, marimea conului avalansei, tipul avalansei etc. Se filmeaza avalanse din exterior, se studiaza avalanse "din interior" (observatori in buncare). Se fac studii "de laborator", chiar si pe avalanse miniaturale cu zapada adevarata sau " zapada" din zahar, faina, nisip etc., modifacand "patul" avalansei, inclinarea pantei, etc. De asemenea sunt fisate cazurile cu victime si analizate apoi statistic. Concluziile stau la baza masurilor de reducere a numarului de victime, atat a celor datorate catastrofelor (avalanse peste sosele, cai ferate, localitati), cat si de reducere a numarului de schiori, turisti si alpinisti morti in avalanse. O statistica pe 35 de ani pentru Alpii elvetieni da media de 75 de oameni/an acoperiti de avalanse, din care decedati 35/an. In Alpii francezi, o statistica pe 28 ani da media de peste 100 persoane/an implicate in avalanse, cu o medie de 30 morti/an. In iarna 1996/1997 au fost 23 de morti in avalanse in Alpii francezi, in 2002/2003 au fost 26, dar au fost si ani "negri": sezonul 1969/1970 si 1980/1981 cu cate 57 morti. In SUA avalansele fac 20-30 victime/an (19 in sezonul 1997/1998). In Tatra poloneza 1-4 morti/an intre 1985-2000. Cifrele sunt in descrestere de la an la an, dar nu numeric ci doar procentual, raportat la numarul total (in continua crestere) de turisti, schiori si alpinisti. Dar daca in Alpii elvetieni in perioada 1945-1959, turistii, schiorii, alpinistii au reprezentat numai 43% din cei morti in avalanse (restul in catastrofe-33% sau muncitori in zone montane-24%), in perioada 1975-1979 90% dintre mortii in avalanse au fost turisti, schiori, alpinisti! Aceste cifre dovedesc eficienta masurilor de protectie a soselelor, constructiilor si totodata "explozia schiului".

Nu avalansele fac cele mai multe victime in munti. O statistica franceza arata ca doar 20% din decesele in munti sunt cauzate de avalanse. (30 persoane/an), in munte mor deci 150/ an, fata de 600/an prin inec (din care 47 in piscine particulare!) , si 40-45/an in accidente de vanatoare.

La fel, in muntii nostri nu avalansele fac cele mai multe victime. Dar iarna 2003-2004 a fost catastrofala: 8 schiori si turisti morti in avalanse pana in 24 febr.!

In anii '80, cand participam la consfatuirile anuale ale sefilor de echipe Salvamont, am incercat sa fac un studiu statistic privind accidentele grave si mortale in muntii nostri, inclusiv privitor la avalanse, notand cifrele ce le citeau sefii de echipe. N-am avut insa acces si la rapoartele scrise ale colegilor care absentau, caci sefii nostri spuneau ca datele acestea sunt secrete! Se observa ca numarul de victime in avalanse tinde sa creasca in Carpatii nostri. Echipamentul alpin (pioleti, coltari, saci cu puf etc.) nu se mai pot obtine doar prin asociatiile sportive ca inainte de '89, ci il poate achizitiona oricine. Acest lucru este pe de o parte binevenit caci a dus la cresterea rapida a numarului alpinistilor si al performantelor in domeniu. Dar competenta si experienta alpina nu se gasesc de vanzare la nici un magazin! Cand intalnesc tineri alpinisti autodidacti pe munte, mi-amintesc ca celebrul Lionel Terray spunea ca "Cel mai periculos fapt in alpinism este inconstienta tineretii". Dupa moartea unora dintre acesti tineri, cei care le-au cunoscut intentiile, cabanierii sau cei care i-au intalnit pe traseu sunt acuzati uneori cu vehementa de rude, de ziaristi, ca nu i-au lamurit, ca nu i-au oprit cu forta (RP 12 / 85, 8 / 87, RP 3 / 88 si 9 / 88). Este insa atat de greu sa o faci. Cu cat sunt mai incepatori intr-ale muntelui, cu atat sunt mai orgoliosi, mai dornici de a-i epata pe prieteni (si prietene) cu "victoria" lor. Avalansele capricioase si perfide pandesc si uneori pacalesc si pe asii care au mici fisuri in pregatire, darmite pe cei cu "crevase" in materia "stiinta muntelui".

In capitolele viitoare vom "sonda" in avalanse, pentru a vedea conditiile de formare si declansare, tipurile de avalanse, metode de aparare, tactici de evitare, sanse de supravietuire, metode de cautare a victimelor si de acordare de prim-ajutor, alte aspecte medicale, logistice etc.

Desi bazate pe tratate si reviste, pe experienta personala si discutii cu specialisti, materialele ce vor urma vor reprezenta un simplu ABC al avalanselor. Niciodata nu vom sti totul despre avalanse, nu le vom putea prevedea pe toate. Dar ca sa le evitam, sa riscam cat mai putin, trebuie sa invatam cat mai multe despre ele.

Īndrumar avalanse - Factori. Mecanism

Motto: Este adevarat ca in munti exista pericole, dar cu prevedere si intelepciune ele pot fi evitate.

Luiz Trenker

In articolele precedente am vazut cat de primejdioase, cat de ucigase pot fi avalansele. Pentru a le putea evita, sa incercam sa le cunoastem mai bine.