Avalanse spontane, cu cauze naturale
Asadar majoritatea avalanselor nu sunt declansate de oameni. In functie de o serie de factori, sunt zile in munti cand avalansele pornesc singure una dupa alta, vom vedea mai apoi cand, de ce si cum. Daca le privim de aproape, dar dintr-un loc sigur, ele ofera un spectacol vizual -uneori si sonor- de neuitat. Si fascinant si terifiant. Privite de la distanta, mai ales cand sunt mici si silentioase, ele par banale, nepericuloase. Si de fapt sunt neperic 23323k108x uloase daca nu se afla oameni, animale, constructii in calea lor.
Aceste avalanse, atat cele "de primavara", cu zapada umeda, grea, cat mai ales cele din plina iarna, cu zapada proaspata, uscata, ninsa in cantitati mari, pot fi in general (IN GENERAL!) prevazute si evitate de catre cei care au cunostinte temeinice despre iarna in munti, din carti, reviste, relatari orale sau mai ales din experienta acumulata in ture comune cu veterani in domeniu. DACA acei veterani explica, spun ce gandesc privind, zapada, sapand in ea. Caci daca de ex. cineva a parcurs Creasta Fagarasului iarna (corect e "a parcurs" nu "a traversat"!) -chiar si de mai multe ori- doar pe urmele unor veterani, nu a invatat mai nimic! Nu poate spune ca are experienta, ca a devenit veteran. Caci a parcurs creasta doar cu muschii, nu si cu capul! Nu a gandit el, nu el a "citit" zapada; au facut-o altii pentru el!
O avalansa declansata spontan (autodeclansata) uriasa pentru muntii nostri (au fost desigur sute, mii, dar nu le stim) a "maturat" in iarna anului 1953 cabana "Radu Negru" din Piatra Craiului, ridicata/consolidata in 1932 de entuziastii membrii ai ADMIR (care nu doar ADMIR-au muntii, ci si construiau cabane, ca si alte cluburi montane, "campioni" fiind SKV-ul!). Se afla acolo unde acum este (in apropiere) Refugiul Grind. Din fericire, in acel moment nu se afla nimeni in cabana, dar cabanierul (nu e banc!) a fost purtat prin tribunale pentru...disparitia inventarului!
Tot avalansele au distrus Refugiul de sub Moldoveanu (din Valea Rea, era copie a celui aflat la Caltun) si cel din Caldarea superioara a Vaii Vistea (era ca cel din Curmatura Zarnei). Iar mai de curand, Ref. Salvamont de la Sambata. Cel nou, refacut, se afla acum pe alt amplasament, mai sigur. Iata alte dovezi ca nici salvamontisti experimentati nu pot calcula intotdeauna care loc e sigur! Vom reveni!
Mai jos de Cabana Turnuri din Muntii Fagarasului (cei mai "avalansosi" ai nostri), o avalansa mult si diferit comentata, pornita dinspre Muchia Taratei, a surprins in padure (!) la traversarea unui culoar, un grup care "inota efectiv prin zapada pufoasa si adanca si peste urme de avalanse proaspete" (RP 11/ ' 88). Vom reveni la ea.
In iarna anului 1963, (eram tanar medic de tara) cand ma intorceam cu felcerul meu de la vaccinarea micutilor din catunul Valea Fiadului de sub Tibles, o avalansa trosnind cumplit pe o panta defrisata (!), ne-a obligat la o goana cu viteza disperarii. Suflul ei "cald" si numarul de zile consumate de tzapinari pentru a degaja linia ferata forestiera (acum e drum auto), ne-au demonstrat ce noroc am avut. Dar si prezenta de spirit: i-am zis -tragandu-l de mana- lui Nea Costineanu "Hai! ", caci el privea "ca prostul" avalansa ce venea, cum a scris in ziarul local un invatator ce aflase povestea. Gandind acum la acea prima avalansa "a mea", o iau si o dau ca exemplu ca pericolul nu este numai la mari altitudini si ca nu doar pantele inierbate sau cu inclinatie mare sunt periculoase. Vom mai da exemple de avalanse mici si ucigase.
|
