Avalansele cu placi " de vant"
Acest tip de avalansa se numeste avalansa cu placi de zapada sau cu "placi de vant". (Fr. "plaque a neige" respectiv "plaque a vent"; germ. "Schneebrett" respectiv "Windbrett, engl: "wind slab"). Din traducerea termenului german s-a preluat si la noi expresia de "avalansa tip scandura" (germ. Brett = scandura).
Dupa cum arata denumirea, aceste avalanse sunt produse de "placi de zap 24424u202y ada". Acestea sunt mase lenticulare de zapada compacta, tasata, adesea dura, de dimensiuni diferite (cat suprafata unei camere sau apartament, dar pot fi si mai mari). Ele se formeaza de regula sub actiunea vantului, care, la ninsorile viscolite (cu zapada uscata), determina depunerea unui strat de zapada inegal, cu acumulari in culoare, valcele si in partea superioara a celor doi versanti ai crestei, de o parte si de alta a acesteia, insotind de obicei cornisele. Vantul poate transporta ulterior si zapada (uscata) cazuta initial in grosime uniforma prin ninsori linistite, fara vant.
Una din placi se depune in zona batuta de vant ("in vant") si se taseaza mai rapid, sub bataia acestuia ("zapada tencuita"). Cealalta placa, "sub vant", este plasata in zona adapostita de vant ("zapada suflata") sub cornisa (care prin rupere, prabusire poate declansa avalansa, rupand placa de sub ea). Placile au de obicei o anumita duritate, dar sunt extrem de fragile!
Se formeaza uneori placi mai intinse (dar mai subtiri) si in alte zone, prin "imbatranirea" zapezii cu intarirea numai a stratului superior ("crusta"). Acestea insa nu sunt "placi de vant", dar si ele pot pleca, caci vantul si variatiile de temperatura nu produc o coeziune suficienta cu stratul de dedesubt. (Avalansa de la Suru, care l-a omorat pe Gigi Pascu)
Uneori se aud zgomote surde ("vum") cand se prabusesc placile in micile goluri formate sub ele, fara sa plece (asta se intampla in zone plate sau pe pantele putin inclinate). Multi, mai ales schiorii in zapada intacta ati intalnit asta si va amintiti ce-ati simtit "in stomac"! Dar, in zone mai inclinate, cand se produce ruptura placii de zapada, se aude un zgomot sec si se vede crapatura produsa, care din fericire uneori e doar un avertisment, nu pleaca avalansa.
Avalansele cu placi de zapada sunt cele mai perfide, caci sunt greu de prevazut. Uneori, privind cu atentie, se pot observa diferente de culoare: placile de vant sunt mai albe (zapada mai proaspata decat in rest). In zonele cu crusta e invers: ea e mai gri, mai mata. Atentie! De multe ori, placa e disimulata de un mic strat de zapada ninsa proaspat si uniform, care am vazut ca ii poate pacali si pe veterani...
Avalansele cu placi sunt de obicei "avalanse de strat", alunecand pe un strat mai vechi. Fragmentele mai mari de placi aluneca incalecandu-se si spargandu-se.
Pericolul de a fi ingropat intr-o astfel de avalansa e mai mic ca la alte tipuri (daca sunt pe fete, nu pe valcele), dar exista pericolul de a fi ranit de ele. Aceasta depinde de grosimea placii, de lungimea si inclinatia pantei (ce determina viteza placii). In cazuri fericite, alpinistul se deplaseaza cu ele, ca pe un covor rulant, pana la o zona plata unde se opresc. In tura de revelion 2001 in Rodnei (descrisa in rev. Muntii Carpati 31), la coborarea spre Borsa din Caldarea Buhaescu, s-a rupt/ a plecat placa de pe un culoar pe care eram obligati sa-l traversam de pe o crestulita ce se terminase, spre o alta pe care puteam cobori in siguranta pana pe terasa urmatoare. Pioletii ii infigeam pana in stratul vechi. Din fericire a plecat la vale, lent, numai zona de sub crapatura/ruptura produsa de mine, sub forma de placi de marimea unor valize Dar de multe ori, aceste avalanse produc traumatisme grave. Cand pleaca o placa dintr-un culoar, pericolul e mai mare atat prin riscul de traumatisme prin fragmente de placi sau lovire de stanci, cat si prin pericolul de a fi acoperit de o avalansa scurta. Si faptul ca cineva a murit intr-o avalansa "mica" - cum s-a intamplat deseori - nu este o consolare pentru nimeni.
Majoritatea avalanselor cu placi sunt provocate de turisti sau alpinisti, care "taie" placa. La ruperea placii se aude un pocnet scurt si, uneori, am mai spus-o, placa nu porneste, spre norocul celui in cauza. Am vazut, intr-o tura in Rodnei, un astfel de norocos care se retragea cu spatele la noi ceilalti si cu ochii la fisura care pornise ca un sarpe de sub bocancii sai. Dar schiorii nu mai au timp sa se retraga. In Retezat, Cuxi a rupt placa din culoarul respectiv la al treilea viraj. Mihai S., in 23 noiembrie 1997, a "taiat" "pe poteca de vara", in Valea Balii, o placa de pe un culoar cum am mai scris.
Intr-o publicatie franceza se afirma ca "aproape toate avalansele ucigase [exceptand catastrofele] sunt provocate de schiorii in cauza" si ca "80% din ele sunt avalanse in placi". Intr-un film documentar despre avalanse, difuzat pe Discovery, se spunea ca 99% din avalansele cu victime umane (exceptand catastrofele) sunt declansate de cei in cauza.
Cine nu stie ca ninsoarea a fost insotita de vant, poate fi pacalit, chiar daca are experienta, asa cum s-a intamplat cu Misi Szalma in 22 ianuarie 1974 mai sus de cabana Podragu. Avalansa respectiva l-a pacalit si pe un ziarist, care a transformat dintr-un condei "avalansa de tip scandura" pe care i-a relatat-o un salvamontist sibian intr-o " avalansa cu scanduri si busteni"!
|
