Avenul din Poiana Gropii
Date istorice. Intrarea este cunoscuta de localnici sub numele de Groapa Mare. Explorarea acestui aven, considerat pina in 1974 cel mai adinc din tara, s-a facut relativ recent (1961 - 1968) de catre o echipa de speologi din Resita (G. Karban, 1971).
Localizare si cale de acces. Avenul este situat la jumatatea distantei dintre Secu si Valiug (jud. Caras-Severin), in versantul sud-vestic al Culmii Piatra Alba, nu departe de Tilva Sodol, in locul numit Poiana Gropii. Aici, In zona de contact dintre gresii si calcare, la baza peretelui ce bareaza calea unei mici vai oarbe, se deschide ver ticala avenului (vezi traseul 2 si fig. 63). Alte posibilitati de acces pot fi deduse din schita traseului. Altitudine circa 750 m.
Descriere. Aven mare (sistemul I: -222 m, sistemul II: -235 m), cu foarte scurte galerii orizontale in partea terminala, avind portiuni fosile, subfosile si active. Lungimea galeriilor si puturilor: 1025 m. Galeriile verticale sint dezvoltate in parte pe diaclaze sub actiunea apei de infiltratie, inclusiv a piriiasului temporar care se formeaza pe valea oarba (fig. 65).
Cu ajutorul scarilor sau coborind in rapel pe peretele surplombat prin unul din cele doua puturi de la intrare se ajunge la cota -19 m, de unde se desfac verticalele a doua sisteme de galerii. Sistemul I este abordabil de la aceasta cota, folosind mai intii platforma de la cota -45 m, apoi pe cea mai incapatoare de la cota -60 m, situata pe traiectul Marii Verticale. Coborind putul Marii Verticale, cu peretii dungati de strate de silex, ajungem in Marea Sala, descendenta si impresionanta prin inaltimea sa (72 m in dreptul Treptei Fricii) . La baza pantei se afla Gaura de Soarece (- 125m), o gituitura care abia permite intrarea unui om de talie mijlocie. Trecind prin ea se coboara In ramonaj pina la podea. Dupa un prag de 9 m, pentru care se poate folosi scara, coborirea continua numai cu ajutorul corzii prin Galeria Iadului, lata de 2-3 m, puternic descendenta si plina de stincarie prabusita. inaintarea se face cu multa dificultate, peste blocuri imense, existind pericolul desprinderii altora din tavan. La capatul galeriei, dupa un tiris de citiva metri, se ajunge intr-o portiune concretionata, apoi in dreptul unei galerii laterale de 12 m cu sute de stalactite si stalagmite, cu coloane si gururi variate, care rasplatesc osteneala explorarii. Frumusetea acestei galerii este data in special de gururile dantelate pe margine, pline cu apa limpede, pe care plutesc bucati de crusta fina de calcita, asemenea frunzelor de nufar. Dincolo de gururi galeria laterala devine inaccesibila prin ingustare. Sistemul I se termina la cota -222 m printr-un sifon temporar, colmatat cu nisip si argila. indepartind umplutura, un om de talie mica poate patrunde cu greu in Galeria Jonctiunii. Aici se trece pe linga Putul cu Cascada (care conduce la cursul subteran) si se ajunge in sistemul II printr-o deschidere in perete situata in dreptul galeriei cu formatii stalagmitice, iar printr-o ramificatie la un put, deasupra Scaldatoarei. Sistemul II este abordabil de la cota - 19m, coborind verticala dupa verticala si folosind platformele de regrupare dintre ele. Se trece succesiv prin: Sala Ursului, cu argila umeda si lipicioasa; prin putul dificil de 30 m, cu muchii de silex dur dar lesne sfarimicios, care trebuie coborit pe o scara atirnind in gol, peretii fiind surplombati de jur imprejur, cu atentie la pietrele care cad de sus; prin sala de la cota -72 m, inalta pina la 10 m si cu blocuri instabile, acoperite de argila. Din aceasta sala se desface un put prin care se poate cobori cu ajutorul scarilor pina la cota -174 m. Continuind coborirea (prin sala cu blocuri instabile) se ajunge la o platforma in roca, iar mai jos - trecind printr-un put de 12 m - la un balcon denumit Amvonul, de unde se poate privi spre adincimile ce urmeaza a fi explorate.
Fig. 65. Avenul din Poiana Gropii (nr. 47), cartat de G. Karban si R. Pauler, din G. Karban, 1971, simplificata.
Se coboara apoi cu scara 24 m in Putul Spalat de un mic piriias si impodobit cu strate de silex. Se inainteaza anevoie prin Galeria Ramonajelor, foarte inclinata si strimta, cu numeroase praguri si lame de silex, pina in dreptul deschiderii a doua galerii laterale: una la stinga, cu formatii stalagmitice demne de admirat, si alta la dreapta, Galeria Jonctiunii. Pentru a ajunge la sifoanele permanente ale piriiasului subteran se continua coborirea pina la Scaldatoare (un bazin cu apa rece si cristalina prin care se trece obligatoriu, tavanul fiind la 20 cm deasupra lui), apoi pina la cota finala (-235 m). Fluoresceina aruncata in Putul cu Cascada a aparut dupa 7 zile in apa potabila din Resita, care provine din captarile de la confluenta Vailor Sodolului si Baciului.
Aven rece (6 - 7,5°C la adincimi mai mari de 110 m in ambele sisteme), foarte umed (practic 100%), cu curenti puternici de aer la strimtori (de exemplu, in galeria cu gururi din sistemul I, sala terminala din sistemul II etc.).
Fauna terestra, destul de saraca, este compusa pina la - 30 m din araneide, miriopode si diptere. Lilieci izolati se intilnesc pina in Galeria Ramonajelor. Fauna acvatica prezenta la adincimi destul de mari (Niphargus la -153 m).
Conditii de vizitare. Avenul este foarte rar vizitat pentru ca necesita, in afara de curaj, echipament speologic special: lampi cu carbid sau lanterne etanse, haine de protectie, bocanci sau cizme, scari electron, corzi, pitoane si carabiniere. Vizitarea se recomanda numai celor care practica alpinismul; acestia trebuie sa se constituie in doua echipe: una la suprafata si alta in adincime, care sa tina legatura prin telefon de campanie. Explorarea, indicata pe timp secetos, dureaza circa 12-15 ore pentru sistemul I (mai dificil) si circa 8-11 ore pentru sistemul II. Avenul nu este ocrotit, desi ar merita aceasta deoarece apa cursului subteran ajunge sub forma de apa potabila la Resita.
|
