Avenul din Sesuri
Date istorice. Avenul a inceput sa fie explorat In. ziua de 30 aprilie spre 1 mai 1950 (fapt pentru care poarta si numele de Pestera 1 Mai) de catre D. Coman si M. Serban de la Institutul de speologie din Cluj si o echipa de cinci alpinisti din aceeasi localitate. In cursul mai multor expeditii intreprinse in anii 1950, 1951, 1955 este explorata reteaua amonte si inferioara a pesterii. Mai tirziu, in anii 1971 si 1972, un colectiv de cercetatori de la Institutul de speologie din Cluj reuseste, impreuna cu o echipa de alpinisti cehoslovaci, sa exploreze etajul median si in continuare etajul activ.
Localizare si cale de acces. Gura avenului se afla intr-una din dolinele cu care se termina depresiunea de la Ocoale spre sud, doar la citeva minute de mers de la locul de parcare a masinilor p 747e46h entru vizitatorii Ghetarului Scarisoara. Deoarece locul este greu de gasit se recomanda angajarea unui ghid dintre localnici (vezi fig. 49).
Descriere. Este o retea subterana complexa, cu un etaj activ si cu mai multe nivele fosile, la care conduce o succesiune de puturi verticale. Sapata in calcare mediotriasice, ea insumeaza 2500 m lungime si realizeaza o diferenta de nivel de 217 m (fig. 51).
Gura avenului, situata la 1120 m altitudine, arc o forma alungita de 6/3 m. La suprafata nu exista nici un indiciu morfologic al unei pierderi de apa. Chiar de la gura incepe succesiunea de puturi care sint separate de sali orizontale, uneori doar simple prispe. Puturile au succesiv urmatoarele adincimi: 10, 8, 10, 11 si 8 m. Ultima saritoare conduce la o salita care nu mai are continuare decit printr-un orificiu de 0,5 m inaltime, Gaura de Soarece 1. Acesta conduce, dupa un tiris de 10 m lungime, la o ruptura de 14 m in surplomba. Ajuns jos, iti dai seama ca esti de fapt intr-o galerie ce coboara de la stinga (nord) la dreapta (sud) si in care ai patruns printr-o fereastra situata aproape de nivelul tavanului in peretele estic. Fata de intrare (cota 0) aici este cota -68. Galeria Rosie amonte de acest punct, tipic fosila, este in curs de colmatare cu argila rosie si blocuri de prabusire. Aval galeria este usor descendenta, transformindu-se curind in Gaura de Soarece 2, mult mai neplacuta decit prima, caci prin ea te tirasti circa 30 m prin argila imbibata cu apa. Cind tavanul se ridica, in stinga se deschide o gura neagra care da intr-un gol, o galerie inferioara la care se ajunge insa urmind ramura din dreapta, incomoda din cauza noroiului, dar care nu necesita mijloace tehnice de coborire. Dupa escaladarea unui prag ajungem in Sala Confluentelor, unde galeria pe care am venit se intilneste cu o galerie ce vine din stinga, Galeria cu Plansee, si apoi cu alta din dreapta, Galeria cu Ploaie; de aici se ajunge in Sala Mare.
Fig. 51. Avenul din Sesuri (nr. 38), cartat de T. Rusu, Gh. Racovita si V. Craciun; Galeria Cehilor cartata de J. Hromas si J. Hyseck, din J. Hromas si J. Hyseck, 1972.
Galeria cu Plansee, lunga de circa 100 m, este ascendenta, cu multe aluviuni si darimaturi pe care s-au format plansee cal-citice. Pe galerie vine un fir de apa ce stagneaza intr-un mic lac chiar sub fereastra de dupa cea de a doua Gaura de Soarece.
Galeria cu Ploaie, care se indreapta spre nord, este activa, cu un piriu ce curge spre Sala Confluentelor. Ea este subori-zontala, inalta si sinuoasa, mai mult cu caracter subfosil si se bifurca in Galeria cu Aluviuni (in stinga cum avansam) si Galeria intortocheata (in dreapta). Ambele galerii sint active, ascendente si au caracteristic faptul ca tavanul si o parte din pereti sint constituiti din brecii de elemente calcaroase prinse intr-o matrice de argila rosie.
Sectorul aval incepe cu Sala Confluentelor, care se largeste treptat in Sala Mare, impresionanta prin dimensiuni, orizontalitate si netezimea peretilor, ce sint fete de falii. Aceasta sala este strabatuta de un piriu ce se pierde intr-un ponor care poate forma un lac. Spre sud, sala se ingusteaza treptat transformindu-se intr-o galerie de 5-6 m latime, apoi podeaua dispare brusc intr-o prapastie adinca de 30 m. Jos se ajunge intr-o impresionanta sala, dominata de faleza inalta, deasupra careia se intrezareste capatul Salii Mari. Aici vine din dreapta (dintr-o galerie impenetrabila) o apa care aduna totalitatea piraielor intilnite mai sus. Debitul, acum considerabil, a creat o tipica galerie activa, cu marmite, lingurite si peretii lustruiti. Dupa doua cascade mai mici, apa se varsa la dreapta in Galeria Sifonului care, dupa prima treapta de 13 m inaltime si apoi o a doua de 5 m, devine orizontala si se termina intr-un lac de sifon. El se afla la cota -164 inainte de cascada de 13 m, care cade la dreapta, galeria principala prezinta o puternica denivelare pozitiva datorita unei scurgeri calcitice peste care se trece anevoie in Galeria Cehilor. Acesta era drenajul normal aval al Salii Mari inainte ca apa sa-si fi croit drum pe etajul activ al Galeriei Sifonului. Iata de ce treapta cu care incepe galeria trebuie considerata o treapta antitetica subterana. Pe ea se suie o diferenta de nivel de 32 m, apoi drumul continua pe o galerie care prezinta portiuni inguste si largiri in sali mari, cum este Sala Pagodelor, bogat ornamentata cu draperii, sau Sala Prabusirilor, care reprezinta cel mai mare gol al pesterii (80 m lungime, 30 latime si 30 inaltime). Se coboara de aici 20 m intr-o sala unde din dreapta vine un riu ce poate fi urmarit amonte pina la un sifon terminal. Aval de locul in care s-a reintilnit apa, galeria, ingusta si sinuoasa, desi activa, prezinta frumoase podoabe ce nu pot fi distruse de viituri, debitul riului fiind regularizat de sifonul din amonte. Dupa inca o disparitie a apei, cu un ocol pe o galerie superioara si reaparitia ei, galeria se termina aval intr-un sifon cu nisip. Corelarea cu formatiunile de suprafata arata ca acest punct se afla doar la citeva zeci de metri de, iesirea apei la zi in Izbucul Politei.
Avenul din Sesuri este una dintre cele mai interesante pesteri din Muntii Apuseni prin variatia aspectelor pe care le prezinta si prin geneza sa complexa. Ea prezinta toate tipurile de galerii (de presiune, diaclaze, cu nivele si terase, cu oglinzi de frictiune), iar denivelarile pun in mod clar in evidenta etapele de formare.
Din punct de vedere biospeologic aceasta pestera este inca putin cunoscuta; s-a descris de aici doar diplopodul troglobiont Typhloiulus serbani. Ea a furnizat si citeva resturi scheletice de Rupicapra rupicapra, element complet disparut astazi din fauna Muntilor Apuseni, precum si un craniu de Bison priscus, ambele la suprafata aluviunilor din portiunea de coborire in aven.
Conditii de vizitare. Avenul din Sesuri este o pestera dificila ce necesita material special de coborire, fiind accesibila numai unei echipe de speologi versati si bine antrenati. Sint necesare jninimum 120 m de scara (sau echivalentul de corzi in cazul utilizarii blocatoarelor), circa 15 pitoane, cizme de cauciuc. Explorarea necesita minimum 24 ore, fapt pentru care se recomanda fie o tabara subterana, fie echiparea in doua etape, prima pina sub prapastie, apoi explorarea in continuare. In caz de averse se pot ivi dificultati in avenele de coborire pe care se pravalesc cascade ce pot face urcarea dificila.
|
