BASTIONUL CROITORILOR
Bastionul Croitorilor, unul din martorii în situ ai fortificatiei medievale, reprezinta coltul sud-estic al celei de-a doua incinte de aparar 131t195b e a cetatii Clujului, ridicata în veacul al XV-lea si la începutul secolului urmator.
Înfatisarea actuala a bastionului se datoreaza reconstruirii din anii 1627-1629.Bastionul, de plan pentagonal, cu ziduri masive, cu metereze largi pentru tirul artileriei de cetate, are structura realizata exclusiv din piatra fatuita, dotata cu lacasuri de tragere patrulatere, cu ambrazuri cioplite în sectiune oblica, ce se evazeaza spre exterior, fiind marcate la partea superioara de boltari.
Fatada spre incinta, pe unde se afla intrarea în edificiu, este prevazuta cu mai multe goluri de usa ce dadeau posibilitatea accesului pe drumul de straja.Spre nord, adiacent bastionului, se mai pastreaza un fragment din zidul masiv de piatra, ce are înca în fata pânzei de creneluri un drum de straja pe console robuste.
Denumirea bastionului provine de la breasla care avea obligatia întretinerii sale, precum si a pazei si apararii orasului în acel punct.Dupa ce fortificatiile medievale si-au pierdut rolul de aparare, bastionul a continuat sa fie utilizat în diverse scopuri.
În anul 1924, recunoscând valoarea fortificatiilor medievale în evolutia arhitecturii, Comisiunea Monumentelor Istorice a hotarât restaurarea edificiului si tranformarea lui în muzeu.
Lucrarile de restaurare a exteriorului s-au efectuat în anul 1959, în prezent interiorul bastionului fiind în curs de amenajare în vederea gazduirii unui spatiu expozitional apartinând Muzeului de Istorie.
Pe peretele sudic al edificiului s-a montat o placa cu urmatorul text:"Dupa batalia de la Guruslau, din august 1601, Mihai Viteazul a poposit cu oastea sa în Cluj în 11-15 august 1601, cinstind la Turnul Croitorilor memoria generalului Baba Novac".Capitanul Baba Novac a fost ars de viu în 5 februarie 1601 împreuna cu duhovnicul sau, în Piata centrala a orasului si apoi tras în teapa lânga Turnul Croitorilor, din porunca lui Sigismund Bathory.
|