BAZINUL HIDROCARSTIC ZATON-PONOARE-BULBA

In extremitatea nordica a Podisului Mehedinti se gaseste unul dintre cele mai interesante sisteme hidrocarstice din Romania., desfasurat pe raza comunei Ponoarele. Semnalat de I. Vintilescu (1938) si studiat amanuntit de M. Bleahu si V. Decu (1963), acest sistem se prezinta ca un sir de trei depresiuni inchise, fara comunicare la suprafata, dar unite printr-un drenaj subteran comun.

Depresiunea Zaton, situata la sud-vest de Dealul Cracul Muntelui, este alcatuita din doua ramuri: cea nordica, dezvoltata in Valea Mare (piriul Ursului) si cea sudica, dezvoltata in Valea Gheorghiestiior. Acestea se un 626f59g esc inainte de intrarea in calcare si alcatuiesc partea estica a depresiunii de forma unei vai oarbe, inchisa de versanti abrupti. Fundul depresiunii Zaton este constituit dintr-un strat gros de aluviuni transportate de cele doua piraie. In perioadele cu ploi abundente sau dupa topirea zapezilor, cantitatea de apa adusa de piraie este mai mare decit cea pe care o pot drena ponoarele din partea estica a depresiunii.

Fig. 138. Schita complexului carstic de la Ponoarele.

Ca urmare, surplusul de apa se acumuleaza intr-un lac temporar (lacul Zaton) cu o suprafata de citeva hectare (lung de peste 2 km). Cind lacul seaca, in depozitele aluvionare ramin numeroase pilnii care conduc spre ponoarele de sub aluviuni. Pozitia acestor pilnii se modifica de la an la an. La 10-12 m deasupra lor se gasesc citeva mici pesteri, cea mai importanta fiind Pestera de la Zaton sau Pestera Paianjenilor (105 m). Ele reprezinta vechi cai de drenare a lacului, in prezent functionind ca niste conducte de supraplin ale acestuia. Depresiunea Ponoarele este dezvoltata aproape in intregime pe calcare. Partea ei nordica este strabatuta de piriul Turcului, ale carui ape se pierd spre est in ponoarele de la Gura Iepurelui, iar partea sudica, de piriul Izvorul Ponorului, care intra in circulatie subterana prin ponoarele de la Podul Natural. Si aici (ca si in cealalta depresiune), in perioadele cu precipitatii abundente debitele afluente sint mai mari decit cele care pot fi drenate de catre ponoarele mentionate. Ca urmare se formeaza Lacul Ponoarele, fie unitar, fie separat in doua de o zona centrala mai inaltata.

Valea Gainii formeaza cea de a treia depresiune, de dimensiuni reduse, abia schitata amonte de ponorul prin care apa dispare in subteran. Toate apele din acest complex de depresiuni se unesc in subteran in Pestera Bulba si reapar la suprafata in resurgenta pesterii care, dupa ce conflueaza cu apa Galbenei, devine piriul Bulba, afluent pe dreapta al Vaii Brebina. Cele doua depresiuni mari sint unite intre ele prin Pestera de la Podul Natural, o veche cale de drenare a apelor din Zaton in Ponoare. Periodic, galeria principala a pesterii este inundata ca urmare a unui complicat mecanism subteran de drenaj (esta-vela).

Pentru a intregi imaginea acestei zone mentionam lapiezurile de pe Dealul Cracul Muntelui, precum si Podul Natural, un rest al boltii Pesterii de la Pod sub forma unei arcade de 60 m lungime, ramasa izolata in urma unei prabusiri.

Traseul 4. Baia de Arama - Valea Bulbei - Pestera Bulba - Ponoarele - Pestera de la Podul-Natural (fig. 138).

Se porneste din Baia de Arama si se merge 3 km pe sosea inspre Drobeta - Turnu Severin, urcind pe valea piriului Bulba pina unde aceasta se uneste cu valea Gainii. In acest punct soseaua deviaza spre stinga si incepe sa urce pe Dealul Brazisori. Mergind pe valea Bulbei, dupa aproximativ 1 km ajungem la deschiderea Pesterii Bulba, situata pe dreapta vaii.

Pe parcursul drumului, in special in versantul sting al vaii se vad o multime de izbucuri si deschiderile multor goluri subterane care, din pacate, au dimensiuni foarte reduse.

Pentru Pestera de la Podul Natural se porneste tot de la Baia de Arama (sau de la Drobeta - Turnu Severin) inspre Ponoarele. Dupa ce am parasit traseul care conduce la Pestera Bulba mai mergem circa A km pe sosea inspre Drobeta-Turnu Severin si ajungem la Podul Natural de la Ponoarele, strabatind o zona foarte frumoasa, presarata cu o multime de doline.

De la Podul Natural putem cobori ca sa vizitam pestera (patrunzind prin deschiderea din aval a acesteia) sau in depresiunea Ponoarele, unde dispare in pamint izvorul Ponorului, un piriias care-si stringe apele in dealul Cracul Tihoi. Traversind pestera ajungem prin cealalta deschidere, din amonte, in depresiunea Zaton; in felul acesta am strabatut dealul Cracul Muntelui intre cele doua depresiuni. De la o depresiune la alta se poate merge insa si pe la suprafata dealului avind astfel ocazia sa admiram un rest din interesantul cimp de lapiezuri dezvoltat pe versantul sudic al acestuia.

Tot pe raza comunei Ponoarele si nu departe de pod se afla padurea de liliac, de care sint legate vestitele sarbatori care se organizeaza la inceputul lunii mai. De asemenea, exista o biserica mica, veche de peste 600 de ani, ridicata de calugarul Nicodim inainte de a fi fost zidita Minastirea Tismana.

Podul de Piatra sau Podul lui Dumnezeu - cum ii mai spun localnicii Podului Natural de la Ponoarele - si tot complexul de forme carstice din jur, extrem de interesante din punct de vedere stiintific, au fost declarate rezervatie speologica.