Bucovina

BUCOVINA

- Regiune cu pronuntat caracter istoric si cultural.

- Varietate morfologica: munti, podisuri, depresiuni,culoare pe vale

- Patrimoniul turistic natural si antropic de exceptie

- Populare veche, densa, cu spor natural superior

mediei pe tara.

- Predominarea oraselor mici si mijlocii, polarizate de Suceava.

- Unul din polii turistici majori ai Romaniei

1. Baza naturala de sustinere

Fig.3. Componenta montana a regiunii Bucovina

Astfel, rama vestica a regiunii se suprapune culmii muntilor Maramuresului si Suhardului, respectiv versantului estic al Muntilor Rodnei si cel nordic al Calimanilor, alinia ment montan cu rol de limita transanta spre regiunile invecinate de la vest. Structurile cristaline vechi ale primelor trei masive si vulcanismul intens al Calimanilor explica altitudinile ridicate (2 305 m in Pietrosul Rodnei sau 2 100 m in Pietrosul Calimanilor) aflate la originea etajarii biopedogeografice complexe (de la padurile de foioase la pajistile alpine, de la luvisolurile depresiunilor la solurile brune acide alpine sau litosolurile crestelor si culmilor inalte). Aici este cuibarita Depresiunea Dornelor, un spatiu de tip „tara” cu o veche populare si cultura materiala si spirituala.

A doua treapta de relief montan, de mai joasa altitudine, este cea a obcinelor (Obcina Mestecanisului, Obcina Feredeu si Obcina Mare), culmi domoale a caror inaltime, aidoma unor trepte, scade de la vest (1588 m in Vf. Lucina) la est(460 m la Paltinoasa). Adaptarea reliefului la structura a generat culmi de tip jurasian, separate de culoarele largi ale Moldovei, Moldovitei si Humorului. Obcinele raspund generos atributele muntilor destinati unei umanizari intense. Ele strajuiesc, in partea sudica, Depresiunea Campulung, de forma alungita si dens populata. Spre aceeasi unitate graviteaza si cele doua masive situate in grupa Centrala a Carpatilor Orientali, Giumalaul si Raraul a caror functie peisagistica si atractivitate turistica este recunoscuta. Spre est se desfasoara Podisul Sucevei, cu altitudini de 450- 600 m, sculptat in depozite sarmatiene, nivelat si fragmentat in plan minor, in perimetrul caruia, pe Valea Sucevei s-a individualizat, prin eroziune fluviatila, Depresiunea Radauti. Culmile acestuia, orientate predilect pe directia nord-vest-sud-est ( Dealul Ciungi, 689 m; Dealul Boistea, Dealul Dragomirnei) trec frecvent in platouri structurale monoclinale cu o fragmentare redusa, ceea ce le ridica indicele de utilizare agricola. Pe frontul cuestelor s-au grefat organisme torentiale si alunecari de teren favorizate de prezenta rocilor moi (argile, nisipuri).

2. Componenta antropica a sistemului regional

3. Economia regiunii.

Economia Bucovinei are ca ramura de indelungata traditie agricultura, cresterea animalelor caracterizand teritoriul pastoral din munti si Obcine, iar cultura plantelor partea estica si sud-estica a Podisului Sucevei. In depresiunile Radauti sau Campulung Moldovenesc cele doua ramuri coexista. Conditiile de sol si clima au

orientat cultura plantelor spre anumite culturi cum ar fi cea a cartofului, sfeclei de zahar, in pentru fuior sau canepa. Se cultiva, cu randamente mai scazute, dar pe suprafete notabile, porumbul, graul, orzul. Partea sudica a podisului (zona Falticeni-Radaseni) intruneste cerintele ecologice ale dezvoltarii pomiculturii (mar, cires, visin),

livezile fiind insa afectate de mutatiile produse in domeniu dupa anul 1990. In cadrul septelului s-a pus accent pe cresterea bovinelor (rasele Pinzgau si Simmental), densitatea acestora in teritoriu atingand valori superioare. In zona montana predomina cresterea oilor, iar in Obcine, pe langa celelalte specii de animale, cea a cailor (cunoscuta herghelie de la Lucina).

Bibliografie selectiva

1. Barbu N. (1976), Obcinele Bucovinei, Editura Stiintifica, Bucuresti.

2. Bacauanu, V., Barbu, N., Pantazica Maria, Ungureanu, Al,

Chiriac, D. (1980), Podisul Moldovei, Editura Stiintifica si

Enciclopedica, Bucuresti.

3. Pop, Gr. (2000), Carpatii si Subcarpatii Romaniei, Editura Presa

Universitara Clujeana, Cluj-Napoca.

4. Ungureanu (1993), Geografia Podisurilor si Campiilor Romaniei,

Editura Univ. “Al. I. Cuza”, Iasi.