Brasovul
in evul mediu 
Brasovul
este atestat documentar in anul 1234 in Catalogul Ninivensis cu numele de
Corona. In a doua jumatate a secolului al XIV- lea, este confirmat drept centru
administrativ si eclesiastic al Tarii Barsei, (Corona, Kronstadt, Brasso),
"orasul liber regal", unul dintre centrele economice si culturale ale
Transilvaniei.
In secolul al XIV-lea, burgul era concentrat in jurul pietei
principale si al bisericii parohiale, Biserica Sfinta Maria, cunoscuta ca
Biserica Neagra reconstruita incepand cu anul 1383. Inca din prima jumatate a
secolului al XIV-lea erau conturate doua artere principale: Strada Manastirii
si Strada Portii. In evul mediu, zona locuita din Ce 535g61f tate se oprea la limita
formata de Ulita Calugaritelor (astazi Michael Weiss), orasul extinzandu-se
spre 1600, pana la limita zidurilor dinspre actualul Hotel Aro. Asezarea era
impartita in patru cartiere: Portica- spre sud-est, Corpus Christi- spre
sud-vest, Petri- spre nord est si Catharina- spre nord-vest. In afara Cetatii
existau totodata trei suburbii. "Brasovul Vechi" s-a dezvoltat in
jurul bisericii Sf. Bartolomeu, ingloband asezarea de langa dealul Sf. Martin
(zona strazilor Lunga si De Mijloc). Spre est, cartierul Blumana (zona
strazilor Cuza Voda, Eroilor, 15 noiembrie, Castanilor si Colina
Universitatii), cu capela Sf. Barbara, era locuit in principal de secui; aici
se afla si leprozeria, mentionata documentar in 1413. Spre sud-vest se gaseste
vechiul cartier romanesc al Scheilor Brasovului.
Evenimentele istorice puncteaza evolutia fortificatiilor
cetatii: daca in 1421, orasul este devastat, intreg sfatul (consiliul
orasenesc) fiind dus in robie, incursiunea turceasca din 1432 nu-l mai poate
cuceri, sistemul de aparare era suficient de puternic pentru a rezista
asediilor. Ioan de Hunedoara, voievod al Transilvaniei in 1441 si guvernator al
Ungariei in 1446, contribuie in mod substantial la dezvoltarea sistemului
defensiv, care este amplificat pana in 1646. Centura de fortificatii a facut
din Brasov unul dintre cele mai intarite orase medievale din Transilvania.
Sistemul de aparare al Cetatii era completat cu fortul de pe Dealul Straja si
cu cele patru turnuri de observatie extra-muros: Turnul Negru si Turnul Alb;
celelalte doua turnuri existau pe latura de sud, pe versantul dinspre oras al
muntelui Tampa in dreptul Bastioanelor Tesatorilor si Postavarilor.
Brasovul in vremea Renasterii
"Brasovul
acestor timpuri iese in evidenta- fata de alte orase- prin cultivarea
stiintelor", nota in 1548, marele umanist si reformator sas Johannes
Honterus (1498-1549), intr-o scrisoare adresata lui Sebastian Munster, profesor
al Universitatii din Basel. Prestigiul scolii si bibliotecii infiintate de
Honterus in 1541 - Studium Coronense - avea sa atraga elevi din toata
Transilvania, Ungaria, Germania si Olanda. Johannes Honterus a introdus reforma
religioasa la sasii din Tara Barsei, iar in 1547 Dieta Principatului accepta
religia luterana ca una dintre cele patru religii oficiale admise in
Transilvania.
Casele patriciatului urban reflecta stilul Renasterii,
majoritatea lor fiind construite in secolul al XVI-lea. Cladirile apartin
tipologiei central-europene cu front stradal ingust ocupat integral si
dezvoltare in adancime prin adaugarea succesiva de incaperi. Accesul in curte
se facea printr-un gang. La parter existau portice cu arcade pe stalpi de
piatra profilata. Acestea au fost puse in evidenta de lucrarile de restaurare
la casa Negustorilor sau la casele Closius - Hiemesch - Giesel. Insemnarile din
epoca vorbesc despre fatadele caselor "zugravite in culorile
cameleonului", picturi figurative impodobind chiar si zidurile de incinta,
turnurile si portile Cetatii.
Secolul al XVII-lea- prima jumatate a secolului al XIX-lea
Intre
1639 si 1641, fortificatiile Brasovului sunt amplificate in partea de nord a
orasului cu mai multe randuri de curtine si santuri de aparare. Construirea
Bastionului Aurarilor in 1646 incheie lucrarile la sistemul defensive. In 1689,
cel mai devastator incendiu din istoria Brasovului afecteaza majoritatea constructiilor
importante din Cetate. Refacerea orasului se desfasoara cu greutate, iar
reconstruirea edificiilor distruse se face in concordanta cu noile stiluri:
baroc, rococo, clasic.
Cel mai reprezentativ edificiu baroc, Biserica romano-catolica
Sfintii Petru si Pavel, este construit intre 1776-1782. Fortificatiile
medievale, devenite anacronice, sunt lasate in paragina. Castiga in schimb
insemnatate Cetatuia de pe Dealul Straja, al carei sistem defensiv este adus la
zi de imperiali. In 1737 Piata Sfatului este pavata cu piatra. In 1736 se
construieste o sosea spre Tara Romaneasca prin pasul Timis. In aceasta perioada
Brasovul ramane un oras mestesugaresc, existand peste 1227 de ateliere.
Sfarsitul secolului al XVII-lea si prima jumatate a veacului
urmator inseamna totodata si epoca de inflorire a comertului romanesc la
Brasov, antrenand miscarea de emancipare intelctuala si nationala ce va culmina
in Transilvania in contextul evenimentelor de la 1848. Ca urmare a desfiintarii
privilegiilor sasilor de catre imparatul Iosif al II-lea (1780-1790), portile
Cetatii sunt deschise pentru negustorii romani din Schei sau din Tara
Romaneasca, dar si pentru greci, macedoneni, armeni sau evrei.
Intre 1784 si 1787 este construita Biserica ortodoxa greaca
Sf. Treime de pe actuala Strada George Baritiu din daniile bogate ale
negustorilor romani si greci, dar si ale boierilor Brancoveni, Vacaresti, Sutu,
Mavrocordat din Tara Romaneasca, aflati in pribegie la Brasov. In 1835 este
infiintata Casina romana ca loc de intalnire pentru negustori. Intre membrii
sai figureaza elita intelectuala si culturala romaneasca a Brasovului,
intemeietorii "Gazetei de Transilvania" - George Baritiu, Iacob si
Andrei Muresianu. Prosperii negustori romani stabiliti in Cetate cumpara case
vechi sasesti, sau isi construiesc, resedinte impozante in stilurile epocii.
Curentul dominant in arhitectura Brasovului din aceasta perioada este
neoclasicismul.
A doua jumatate a secolului al XIX-lea si inceputul
secolului XX.
Transformarea
dintr-un oras medieval intr-un oras modern a impus extinderea pe laturile de
nord-est (inspre Brasovul Vechi si Blumana) si vest (inspre Schei), prin
demolarea centurii fortificate a orasului care a inceput in anul 1857 (Poarta
Strazii Portii si fortificatiile aferente), Poarta Strazii Negre (1873), Poarta
Targul Cailor (1874), Bastionul Aurarilor (1886), Bastionul Curelarilor (1887).
Vechile santuri de aparare, iazurile si baltile au fost umplute, s-au ridicat
cladiri publice si administrative, scoli, cazarmi si vile, s-au amenajat
parcuri si promenade. Informatiile despre istoria si cultura orasului au fost
luate din: - Pliant "Prima Scoala Romaneasca";
- "Carturari brasoveni, sec. XV - XX", Ghid
bibliografic;
- "Istoricul traditiilor din Scheii
Brasovului", Vasile Oltean;
- "Din hronici si hrisoave", Gernot
Nussbaecher
- "Brasov: scurta istorie ilustrata a evolutiei
urbane", Dana Jenei, Anca Maria Zamfir, Gruia Hilohi, Gernot Nusbaecher
- "Album monografic. Judetul Brasov", XXX
