CARACTERIZARE GENERALA A REZERVATIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII

CARACTERIZARE GENERALA

Delta Dunarii, rezultat complex al interactiunii dintre Dunare si mare, se gaseste în prezent, în cea mai mare masura, sub influenta activitatii fluviului.

Delta Dunarii este situaua în partea de est a României si la extremitatea sud-estica a Ucrainei si se prezinta în forma clasica a literei delta, avînd forma unui con plat cu vârful în punctul de separare a bratelor fluviului în zona strâmtorilor dintre Orlovka si Isaccea. La est de acest punct, valea se largeste marcând delta propriu-zisa care, înainte ca fluviul sa se verse în Marea Neagra, se extinde pe o suprafata de 100 km lungime x 100 km latime, iar de aici se continua în interiorul marii pe o distanta de aproximativ 10-15 km.

Fiind înconjurata la nord de Podisul Bugeacului, la v 18418c220s est de Podisul Dobrogei de Nord si partial de Podisul Bugeacului, iar la est si sud-est de Marea Neagra, zona de varsare a Dunarii se individualizeaza net ca ca unitate fizico-geografica aparte si este formata din Delta Dunarii (inclusiv zonele lacustre de la nordul si sudul deltei propriu-zise) si sectorul maritim din fata deltei.

Sectorul maritim din fata deltei este zona în care se produce amestecul apelor fluviale cu cele marine. El se întinde în general pâna la izobatele de 20-25 m.

Delta Dunarii (inclusiv zonele lacustre periferice) se întinde în nord pâna la paralela de 46^o42' latitudine nordica (tarmul de nord al lacului Chitai), în sud pâna la 44^o24' latitudine nordica (Gura Buhazului), spre vest pâna la 28^o14' longitudine estica (tarmul de vest al lacurilor Ialpug si Cugurlui), iar înspre est pâna la 29^o46' longitudine estica (gura bratului Noul Stambul).

Intre limitele prezentate, Delta Dunarii (inclusiv zonele lacustre periferice) are o suprafata de aproximativ 564.000 ha dintre care 442.300 ha pe teritoriul României si 124.000 ha pe teritoriul Ucrainei.

Fluviul se desparte în trei brate principale de la nord spre sud, dupa cum urmeaza: Bratul Chilia, Bratul Sulina, si bratul Sf. Gheorghe. La nivel scazut al fluviului, acestea transporta 60%, 21%, si respectiv 19% din apele Dunarii, iar la nivel ridicat, 72%, 11% si 17%. In perioada de crestere a apelor, din cauza insuficientei capacitati de transport a întregului volum de apa pe cele trei brate de varsare.

Având o asemenea suprafata, Delta Dunarii este, ca marime, a doua din Europa dupa Delta Volgai (18.000 km²), fiind urmata de cea a Padului (1.500 km²).

In delta fluviala predomina prafuri, argile, mâluri si turbe. Este caracteristica prezenta foarte redusa nisipurilor, pe cand in delta fluvio-maritima predomina nisipurile organice.

Din totalitatea elementelor fizico-geografice, morfo-hidrografice este aceea care exprima cel mai bine specificul fizico-geografic al zonei de varsare a Dunarii. Acest lucru este cu atât mai evident, cu cât însasi raionarea fizico-geografica se suprapune evident peste raionarea morfo-hidrografica.

a) Caracterizarea morfo-hidrografica generala. Zona de varsare a Dunarii este din alcatuita patru mari subunitati:

1. Delta propriuzisa, între zona lacustra Ialpug-Catlabug-Chitai si complexul lagunar Razelm-Sinoe (383 000 ha).

2. Zona lacustra Ialpug-Catalpug-Chitai, la nord de bratul Chilia (86 000 ha).

3. Complexul lagunar Razelm-Sinoe, inclusiv grindul Chituc (95 000 ha).

4. Setorul maritim din fata deltei

Cele mai adânci, dispuse de asemenea dispersat, se întâlnesc în anafoarelede pe bratele principale. Astfel, pe bratul Chilia patul albiei coboara la -36m, pe bratul Tulcea la -34m, pe Sulina -18m, iar pe bratul Sf. Gheorghe sub -26m.

b) Elementele morfo-hidrografice. Delta Dunarii este un adevarat mozaic de elemente morfo-hidrografice. In cadrul acestora se deosebesc doua mari categorii: 1) pozitive (grindurile fluviale, cordoanele litorale, grindurile maritime complexe, litoralul deltei) si 2) negative.

Reteaua hidrografica principala este constituita din brstele fluviale. Bratele principale sunt Chilia, Sulina si Sf. Gheorghe.

Reteaua hidrografica secundara este formata din sahale, gârle, canale, jepse si periboine.

Sahalele sunt foste brate ale Dunarii, aflate în prezent într-un stadiu de colmatare.

Gârlele ca si sahalele sunt elemente de retea hidrografica naturala, caracterizate prin dimensiuni mult mai mici.

Jepsele sunt elemente depresionare de forma alungita care au rol de retea hidrografica numai în timpul apelor mari.

Periboinele sunt mici sparturi de litoral.

Lacurile de delta considerate tip aparte, pentru caracterul lor specific, se întâlnesc mai ales în zona deltaica dintre bratele principale.

Cele mai importante lacuri de delta se gasesc în zona cuprinsa între bratul Chilia si Razelm. Ele sunt: Tatanir, Furtuna, Matita, Merhei, Babina, Trei Iezere si Bogdaproste în Ostrovul Letea, Obretinul taiat de Canalul Sulina, Gorgova, Isacova, Rosu, Puiu si Lumina în Ostrovul Sf. Gheorghe iar în Ostrovul Dranov lacul cu acelasi nume. Suprafata lor nu depinde decât în mica masura de variatia nivelului apelor Dunarii.

Lagunele maritime sunt foste golguri barate de cordoane litorale, având înca legatura cu marea. In afara de cele mai mari, respectiv Razelm, Golovita, Zmeica, si Sinoe.

Mlastinile sunt suprafete acoperite permanent sau aproape permanent cu apa, dar aceasta nu este suficient de adânca, astfel încât sunt invadate de stuf si vegetatie de balta. Japsele sunt acele depresiuni alungite, cu un relief aproape plat, lipsite aproape complet de neregularitatii, dar având o sectiune transversala concava.

Sectorul maritim din fata deltei se întinde pe o fâsie lata de 10-15 km, aproximativ pâna la izobatele 20-25 m. Din punct de vedere morfologic este o câmpie litorala submersa, sector marginal prelitoral al platformei continentale din nord-vestul bazinului Marii Negre.

Circulatia apelor se face în special sub influenta vânturilor si este caracterizata atât de prezenta unor curenti a caror directie generala este de la nord-est spre sud-vest, cât si de existenta unor curenti turbionari la sudul proeminentelor litoralului deltei.

Delta Dunarii, ca unitate fizico-geografica aparte, se individualizeaza si din punct de vedere climatic. Elementele climatice fiind generate în special de radiatia solara si circulatia atmosferica, prezinta caractere specifice datorita atât existentei marilor întinderi de apa, cât si vecinatatii cu marea.

Delta Dunarii se gaseste într-o zona de interferenta a traseelor de deplasare a maselor de aer, care se formeaza deasupra Oceanului Atlantic, bazinul Mediteranean si continentul Eurasiatic. Caracterul continental al climei devine mai putin predominant, pe masura apropierii de litoral.

a) Caracterizarea anotimpurilor.

Iarna este relativ calduroasa, temperaturile medii din cea mai friguroasa luna (ianuarie) fiind în jur de -1⁰.

Primavara (martie - aprilie) este uscata si racoroasa. Incalzirea se manifesta uneori din februarie, însa temperaturile medii pozitive se stabilesc abia în martie. Temperaturile pot urca deseori ziua pâna la 20⁰-25⁰, iar o data cu invazia maselor de aer rece, pot scadea sub -10⁰.

Vara esta calda îi secetoasa. Incepe de obicei în luna mai si se termina la sfârsitul lunii septembrie. In mai temperatura medie este de +15⁰, dar sunt înregistrate si raciri provocate de trecerea fronturilor reci, temperatura coborând uneori pâna la +5⁰.

Toamna începe în octombrie si dureaza pâna la începutul celei de-a doua jumatate a lunii decembrie. Temperatura se ridica ziua pâna la 20⁰, a doua jumatate a toamnei este ploioasa si racoroasa, temperatura aerului scade sub 15⁰.

VEGETATIA

In Delta Dunarii, conditiile biologice deosebit de favorabile create de prezenta permanenta sau aproape permanenta a apei, face ca vegetatia sa se dezvolte luxuriant. Predominanta elementului acvatic atrage dupa sine o dezvoltare predominanta a vegetatiei de balta îndeosebi a vegetatiei palustre dure, din care caracteristic pentru Delta Dunarii este în primul rând stuful.Intr-adevar aici se gaseste cea mai compacta suprafata stuficola de pe glob (circa 240 000 ha).

Prezenta si dezvoltarea vegetatiei sunt în directa dependenta de variatia în timp si spatiu a regimului hidric. De aceea în Delta Dunarii, între repartitia vegetatiei si cea a elementelor morfo-hidrologice exista deseori o vizibila concordanta. De asemenea, ghiolurile, mlastinile, japsele, grindurile fluviatile, litoralul sau sectorul marin din fata delte, constituind biotopuri si biocenoze aparte, au fiecare dintre ele o vegetatie specifica.

Vegetatia din Delta Dunarii este în general de trei categorii: acvatica, palustra si de uscat.

1. Vegetatia acvatica se afla în grupa complexelor de biotopi de gârle, mlastini si lacuri. Ele ocupa portiunile cele mai adânci ale depresiunilor din acest sector al deltei.

Dintre plantele submerse, cele mai frecvent întâlnite sunt diferitele specii de Potamogeton, bradis, sârmulita sau vârjoaica, coada calului, otratel, formatiuni de caracee si altele. Plantele submerse au o larga dezvoltare atât în ghioluri si gârle putin adânci, cât si în mlastini.

Dintre plantele cu frunze plutitoare, cel mai frecvent întâlnite sunt nufarul alb si nufarul galben, plutnita, ciulini de balta, broscarita, rizacul etc. Plantele cu frunze plutitoare sunt raspândite atât în ghioluri cât si pe marginea gârlelor si canalelor.

2. Vegetatia palustra, este caracteristica pentru zonele mlastinoase; ea este dezvoltata cu precadere în delta dintre zona lacustra Ialpug-Catlabuc-Chitai si complexul lagunar Razelm-Sinoe. In cadrul acestei vegetatii predomina stufarisurile, ea fiind formata în principal din stuf, papura, pipirig, rogoz etc.

3. Vegetatia de uscat. Vegetatia de uscat din Delta Dunarii este de mai multe feluri: paduri amestecate (paduri de sleau), paduri de salcii pasuni si culturi agricole.

FAUNA

Ca si vegetatia, fauna Deltei Dunarii este deosebit de bogata. Numeroaselor specii ale faunei locale li se adauga numeroasele elemente ihtiologice marine patrunse în apele deltei pentru ecloziune si hrana, cât si numeroasele specii de pasari migratoare, deoarece prin aceasta regiune trec cinci cai principale de migratie. Datorita conditiilor biologice favorabile, cât si a unei relative izolari, se gasesc aici multe specii de pasari care în alte regiuni de pe glob ori au disparut tiganusul, gasca cu gatul rosu, lopatarul etc, ori sunt pe cale de disparitie cormoranul pitic, pelicanul alb si pelicanul cret, pasarea ogorului etc. Bogatia de fauna se manifesta si în mediu acvatic si pe uscat, datorându-se atât întrepatrunderi apei cu uscatul, cât si a vecinatatii apelor Dunarii cu cele marine.

Cele mai importante categorii de fauna, întâlnite în Delta Dunarii sunt:

a) Fauna de pesti. Fauna piscicola din Delta Dunarii este remarcabil de bogata în specii, cuprinzând 75 de specii. Majoritatea sunt specii de apa dulce (în numar de 44), celelalte fiind specii migratoare care apartin faunei din Marea Neagra si care trec prin Delta Dunarii în special în timpul perioadei de migratie. Cam 30% din specii sunt exploatate prin pescuitul comercial intensiv, dezvoltat foarte mult în ultimii 20 de ani. Ca urmare a "transformarilor" (regularizari si adaptari ale cursurilor de apa, poldere etc.) care au avut loc în ultimele decenii în jurul si în interiorul Deltei Dunarii, marea majoritate a populatiilor de pesti sunt într-o situatie critica si deosebit de critica.

Paralel cu aceste modificari în privinta volumolui pescuitului, s-a înregistrat si o modificare a compozitiei speciilor. Speciile valoroase din punct de vedere comercial, cum ar fi: crapul, somnul, stiuca si, în mai mica masura, bibanul si salaul, au scazut în foarte mare masura. Pe de alta parte, populatii ale speciilor cu valoare comerciala mai mica au cunoscut o dezvoltare exponentiala. Ca regula generala, s-a înregistrat o descrestere a populatiilor pestilor de prada în

  Din cauza construirii de elesteie, canale artificiale, a unei retele de diguri pentru prevenirea inundatiilor si a fermelor piscicole intensive, libera circulatie a pestilor prin ecosistem este obstructionata. Rezultatul este ca pestii întâmpina dificultati în gasirea drumului catre zonele inundate sezonier, pentru deponerea icrelor, în final actul reproducerii producânduse în zone neadecvate din punct de vedere ecologic si de aici, o rata de supravietuire juvenila mult diminuata.

Broaste si reptile. In Delta Dunarii datorita diversitatii peisajului de asemeni se întâlnesc si specii de broaste ca broasca de lac, broasca raioasa, brotacelul etc., multe sopârle dintre care cea mai importanta este sopârla de nisip, considerata ca specie foarte rara, precum si serpi, printre care mai importanti din cauza raritatii lor sunt vipera de nisip si alte specii de serpi rari ca sarpele rau, singurul sarpe constricot din Romania. Acesti serpi se întâlnesc în mod deosebit în stepele aride din zonele grindurilor din padurea Letea si Caraorman, grindul Saraturile, grindul Chituc, grindul Lupilor, precum si în câmpurile din jurul Cetatii Histria.

Pasarile. Pasarile reprezinta una dintre cele mai mari bogatii faunistice a Deltei Dunarii, unde în terenurile umede, lucii de apa, zone mlastinoase, marile întinderi ale câmpurilor de stuf si apadurilor de sleau, ofera arii extinse de hranire si cuibarit pentru populatiile de pasari din zona de varsare a Dunarii. Aceste zone, desi reduse în mod considerabil fata de întinderile lor de odinioara, sunt înca destul de vaste în comparatie cu marea majoritate a celorlalte terenuri umede din Europa.

In Delta Dunarii au fost observate peste 300 de specii de pasari. Din punct de vedere al dinamicii ornitofaunei Delta Dunadii si în special litoralul Marii Negre dintre Baia Musura si Gura Portita reprezinta unul din cele mai importante locuri (cai de migratie) pentru majoritatea pasarilor din jumatatea estica a Europei si chiar din nord-vestul Asiei, pe aici migrând sau venind ca oaspeti de iarna specii ca: lebada cântatoare, lebada siberiana, gâsca cu gât rosu, ploierul nordic multe specii din genul piciorongilor, etc.

Mamiferele. In Delta Dunarii si în special în delta dintre bratele Chilia si Sf. Gheorghe se gasesc numeroase specii, ca mistretul, specie coloniala care traieste în turme, cu o etologie (ierarhii sociale) foarte evoluata. Alte specii de mamifere cu frecventa mai ridicata sunt: iepurele, vulpea, pisica salbatica, dihorul, alte mamifere rapitoare din zona forestiera sunt si nurca si hermelina, dintre ierbivorele mari întâlnite în zonele forestiere si în general la limita acestora este caprioara. In zonele de stepa sunt întâlnite specii ca enotul si sacalul, foarte rar, în stepele aride se întâlneste si dihorul de stepa precum si micromamifere ca orbetele. In zonele lacustre se pot întâlni bizamul si vidra.

Astfel, cel mai evident motiv pentru declinul populatiilor de pasari de apa este pierderea habitatelor din terenurile umede, prin convertirea acestora la alte utilizari, cum ar fi agricultura si silvicultura. In acest sens, s-a produs deja o convertire substamtiala a mlastinilor cu apa dulce în terenuri agricole si ferme piscicole (grafic 1).

Pierderea zonelor de mlastina de apa dulce din coloniile cuibaritoare va influenta cu siguranta numarul de pasari de apa care ar putea creste acolo.

O alta cauza probabila a scaderii numarului de pasari de apa este deteriorarea calitatii terenurilor umede din Delta Dunarii, prin lucrarii de amenajare, acestea suprapunându-se peste o modificare a compozitiei chimice a apei, cauzata de poluarea a Dunarii, în mod special cu nutrienti, cum ar fi nitrogenul si fosforul, exagerbata de drenajul luncilor inundabile ale Dunarii si, în consecinta, a reducerii capacitatii lor de a îndeparta nutrientii din apele curgatoare. Printre efectele eutrofizarii s-ar putea numara scaderea abundentei pestelui, saracirea comunitatilor de nevertebrate si de pierdere a macrofitelor submerse.

Ca impact direct al activitatilor umane asupra populatiilor de pasari este si pasunatul, care devine distructiv atunci când se petrece intensiv si în zone unde sunt colonii cu cuiburi instalate pe sol.    Porcii consuma ouale si puii iar vitele calca puii si pontele, în acest caz aceste zone fiind necesar sa aiba un nivel de protectie special.

In concluzie mentinerea si refacerea populatiilor de pasari din Delta Dunarii vor depinde, în ultima instanta, de modul în care sunt organizate activitatile umane. Acestea vor trebui planificate având în vedere impactul lor asupra habitatelor pentru pasari si comportamentul acestora fata de hrana.

Dorim sa multumim domnului doctor in biologie, ornitolog Mircea Gogu, directorul Centralei Pasarilor din Romania, pentru materialele furnizate.