CATARAREA LIBERA (NATURALA)

studierea atenta - la fata locului, de la baza itinerarului propus - a traseului;

cunoasterea intrarii, a liniei aproximative, a iesirii, a gradului de dificultate al drumului si a materia-lor de abordare a traseului;

dozarea cu atentie a efortului, astfel încît cel care catara sa-si poata folosi toata forta numai atunci când trebuie si unde este nevoie;

mentinerea permanenta a corpului departat de stânca; pastrînd o oarecare distanta fata de stânca, alpinistul are posibilitatea sa observe toate prizele care urmeaza sa le foloseasca si sa poata stabili metoda optima de prindere cu mîinile si de calcare a lor cu talpa picioarelor.

utilizarea mîinilor numai la prinderea prizelor de siguranta; deplasarea trebuie sa se execute de pe o priza pe alta, într-un ritm constant, controlat si cu un efort minim;

lasarea mîinilor pe timpul lucrului mai jos de nivelul umerilor, astfel încît cantitatea de sînge caro curge prin brate si mîini sa nu fie diminuata, eliminînd oboseala prematura si amortirea degetelor;

pastrarea în permanenta a trei puncte de sprijin: fie pe ambele picioare si o mîna, fie pe ambele mîini si un picior; în acest fel escaladarea se executa în deplina siguranta, iar în cazul în care se pierde un punct de sprijin alpinistul are posibilitatea sa ramîna pe doua,. putînd continua deplasarea; înainte de a folosi o priza trebuie verificata cu atentie si numai dupa ce exista convingerea ca este sanatoasa si solida va fi folosita;

utilizarea pentru scurt timp a calcîiului sau a latului talpii picioarelor, în scopul evitarii oboselei si a tremuratului excesiv;

interzicerea catararii "în patru labe" sau cu ajutorul fortei musculare a bratelor si a picioarelor;

asigurarea posibilitatii de a se reveni pe aceleasi prize în cazul renuntarii, pentru un timp scurt, la ascensiune sau al insuccesului actiunii pe directia dorita.

care formeaza un unghi drept între orizontala bazei lor de sus si verticala stîncii, fiind dificile daca sunt ude, înghetate sau alunecoase; sunt bune la începutul catararii si devin incomode, greoaie, nesigure si periculoase în fazele finale, când degetele obosesc si nu mai pot stapîni prinderea, apucarea sau sprijinul;

prizele rotunjite, care pe vreme buna ofera un sprijin sigur pentru alpinistii cu experienta, necesitînd un deosebit simt al echilibrului si o atentie distributiva foarte mare;

prizele din fisuri, crapaturi si hornuri înguste permit realizarea cheilor de tot felul (de palma, talpa, pumn, degete etc.);

prizele de aderenta nu au nici o forma; greutatea corpului este sustinuta numai de componenta tangentiala a fortei de împingere în perete a mîinilor si picioarelor.

la timpul doi alpinistul, sustinut în continuare de bratul stîng, apasa pe piciorul drept, degajîndu-si astfel picioru! stîng pe care îl îndoaie si îl ridica în sus;

la timpul trei alpinistul, sustinut pe bratul si piciorul stîng, elibereaza.mîna dreapta si o ridica mai sus;

timpul patru se realizeaza în momentul când echilibrul partii superioare a corpului este mentinut într-o tractionare spre exterior, timp în care alpinistul preseaza cu mîna dreapta si piciorul stîng în perete, ceea ce îi permite sa înalte bratul stîng si sa-l fixeze mai sus pe stânca. În acest caz corpul este mentinut în echilibru prin cheia executata cu bratul stîng, asigurînd ridicarea cu ajutorul piciorului stîng; miscarea membrelor din dreapta se executa folosindu-se escalada efectuata în exterior.

PIRAMIDA sI RAMONAJUL

la timpul doi sunt eliberate si ridicate alternativ mîinile si picioarele. Opozitia bratelor trebuie sa fie destul de puternica încît sa permita ridicarea picioarelor.

- spatele se va sprijini de peretele, cel mai neted, spre a evita o frecare prea mare.

Fig. 47. Catararea libera folosind pentru sprijin vegetatia.

TRAVERSAREA LIBERA (fig. 49).

Fig. 49. Traversarea libera.

Înaintea abordarii unor astfel de itinerare sunt absolut obligatorii studierea din vedere si stabilirea precisa a traseului si liniei de catarare, spre a nu fi obligati la efectuarea unor eforturi suplimentare inutile sau la întoarcerea din drum.

În unele situatii este posibila întreruperea directiei de catarare, cauzata de mai multi factori. În acest caz este necesara efectuarea traversarilor (devierilor) pentru iesirea pe un alt traseu apropiat, cu prize favorabile catararii sau coborîrii, care în final conduce în locul stabilit înaintea începerii escaladarii.

Daca privim cu atentie masivele muntoase din tara noastra se observa o multitudine de praguri si brîne succesive, dispuse pe toate etajele muntelui, care favorizeaza deplasarea libera dintr-o parte în alta fara prea mare greutate.