CHEILE CARASULUI

Cheile Carasului, lungi de circa 19 km, sint renumite prin frumusetea, marimea si aspectul lor salbatic. Ele au fost create de Riul Caras in incercarea de a-si croi drum de-a latul prin calcarele mezozoice, strins cutate si tectonizate ale zonei Resita-Moldova Noua. De la izvor pina la cantonul silvic 535h78f Jervani, Carasul curge spre nord, taindu-si albia mai intii prin sisturi cristaline, apoi la contactul dintre acestea si calcare. Mai jos de Jervani, in dreptul cantonului Navesul Mare, Carasul coteste spre vest si intra in cheile propriu-zise. Dupa aproximativ 1,5 km distanta revine la directia nord, pe care si-o mentine pina in dreptul Pesterii Tolosu. In acest sector el taie calcarele barremian-ap-tiene ale sinclinalului Moldovita-Colonovat si primeste doi afluenti: mai intii Buhuiul, pe stinga, in punctul denumit Megiureca, dupa ce si acesta a parcurs in amonte circa 8 km de chei la fel de salbatice, apoi Comarnicul, pe dreapta, in punctul denumit Gura Comarnicului. De la Pestera Tolosu riul coteste spre nord-vest, parcurge Depresiunea Prolaz, unde cheile au o scurta intrerupere din cauza unei falii perpendiculare pe cursul apei, a-poi coteste inca o data spre sudvest inainte de a ajunge sub Cetatea Turcului si, dupa citeva meandre puternice, iese in depresiunea larga a Carasovei. In sectorul Prolaz-Carasova riul strabate calcare jurasice. Altitudinea Carasului la intrarea in chei este sub 400 m, iar la iesire, de circa 200 m.

Circulatia apei prin fisurile calcarelor puternic tectonizate a dat nastere unor variate si spectaculoase forme carstice de suprafata. Lapiezurile sint larg raspindite pe marginea cheilor cit si in Platforma Iabalcei, ingropate total sau partial in sol si cu adincimi pina la 2 m. Dolinele, cu diametrul pina la 200 m si adinci pina la 30 m, sint numeroase mai ales in platforma mentionata, la est de Carasova, unde densitatea lor se ridica la 50/km². Apa ploilor se infiltreaza in calcare, in special prin doline si vaile formate de acestea, patrund in golurile subterane, iriga galeriile pesterilor si ies in chei (Tolosu, Gradinca, Cetatea II, Pestera de dupa Cirsa etc). In Cheile Carasului se cunosc numeroase pesteri, dintre care 36 au fost explorate si descrise in diferite lucrari. In cele ce urmeaza prezentam foarte sumar traseele pe care se insiruie aceste pesteri, inclusiv Pestera Comarnic, care desi este situata in afara cheilor, se afla in imediata apropiere a acestora.

Traseul 1. Resita - Cantonul Comarnic (fig. 66).

Resita - Cantonul Comarnic (14 km drum forestier; 4 ore cu piciorul); Cantonul Comarnic - Pestera Comarnic, intrarea Comarnic (200 m urcus); Pestera Comarnic, intrarea Ponicova - Pestera Popovat (3 km drum forestier plus 2,5 km poteca; l^x/₂ ore cu piciorul); Pestera Popovat - Pestera Cerbului (320 m poteca plus 80 m urcus; ^'c-ra); Pestera Popovat - Cantonul Comarnic (3 km; 3/4 ora cu piciorul). Nu exista marcaje.

Fig. 66. Schita Cheilor Carasului si Girlistei.

De la Resita se urmareste traseul 1 pina la Saua Baciului si apoi drumul forestier care seamana cu o veritabila alee de parc strajuita de conifere si de fagi maiestuosi, peisajul fiind cind mai deschis, cind mai aspru si intunecat. Lasind pe dreapta citeva inaltimi care depasesc cu putin 600 m (Craguia Mica, Craguia Mare, Cioaca cu Apa), drumul care a facut mereu coturi largi prinde Valea Toplitei, unde exista o pestera in versantul drept (120 m lungime) si un aven (-12 m), apoi ajunge curind la Cantonul Comarnic. Acest canton are o mare importanta turistica pentru ca este un punct de plecare spre sectorul cel mai salbatic al Cheilor Carasului (rezervatie botanica), de vizitare a pesterilor Comarnic si Popovat (rezervatii speologice), precum si pentru ca aici vin doua dintre marcajele ce coboara din Muntii

Semenic: crucea rosie, care se opreste aici, si banda albastra, care duce spre Carasova - Resita.

Traseul 2. Cantonul Comarnic - Carasova (fig. 66)

Cantonul Comarnic - confluenta ogasului Comarnic cu Riul Caras (circa 1,4 km pe poteca; ¹/₂ ora cu piciorul); confluenta Comarnicului cu Carasul - Pestera Tolosu (5-6 ore cu piciorul prin chei in portiunea lor cea mai salbatica, lipsita de poteci); Pestera Tolosu - Lunca Prolazului (circa 1 ora cu piciorul pe poteca); Lunca Prolazului - com. Carasova (circa 3/4 ore cu piciorul pe poteca ce ingina firul apei prin chei, urmarind marcajul banda albastra). Mentionam ca marcajul banda albastra intilnit la Cantonul Comarnic urca pe platoul carstic Iabalcea, coboara in chei la Lunca Prolazului, urmareste firul apei pina la Carasova si apoi soseaua pina la Resita, intre cantonul silvic si confluenta ogasului Comarnic cu Carasul poteca se pierde pe alocuri, trecind de pe un mal pe celalalt. Sectorul de chei care urmeaza pina la Tolosu prezinta mari dificultati, necesita calauza si nu poate fi vizitat decit de turistii cu o foarte buna conditie fizica si cu oarecare experienta. Riul a sapat adinc in platforma calcaroasa cu pereti de pina la 200 m inaltime, facind numeroase meandre din cauza pintenilor calcarosi numiti "curmaturi', pe care a fost nevoit sa-i ocoleasca. In lipsa unei poteci se inainteaza prin apa Carasului, iar in dreptul dornelor (unele adinci de peste 15 m) trebuie urcat pe unul din abrupturile calcaroase cu baza scaldata de apa si trecut prin padurea absolut virgina, peste curmatura, pentru a da din nou de riu. Pina la Tolosu este nevoie de aproximativ 12 asemenea catarari pe versanti. In sectorul Comarnic - Tolosu se gasesc mai multe pesteri. In versantul sting: Pestera cu Apa de sub Socolovat (9 ni lungime totala). Pestera de la Socolovat (130 m), Avenul Socolovat (-34 m) si altele inca neexplorate. In versantul drept se afla Pestera de la Gura Comarnicului (12 m), Pestera Racovita (350 m), Pesterile din Crmo Pole (nr. 1 = 30 m; nr. 2 = 36 m si nr. 3u= 10 m), Cuptoru Porcului (260 m), Pestera cu Oase (28 m), Pestera cu Put (68 m), Cuptoru Ciumei (170 m), Pestera "K' (19 m), Pestera Tolosu (1075 m) si multe inca neexplorate.

Dupa portiunea istovitoare a curmaturilor ce trebuie escaladate, chiar in cotul mare pe care-l face Carasul indreptindu-se spre Prolaz, sub Cirsia Tolosu se impun atentiei noastre "Cazanele', in care apa torentului ce iese din pestera la viituri parca clocoteste; sint marmitele asezate in trepte, adinci de pina la 7 m, pe buza carora se poate urca spre pestera pe timp secetos. Sint cele mai grandioase marmite cunoscute in carstul romanesc. Prinzind poteca din dreptul acestor marmite si trecind pe linga gura unor mici pesteri si pe deasupra unor dorne adinci de pina la 20 m, dupa 800 m ajungem in Lunca Prolazului.

Sectorul de chei Prolaz - Carasova este de asemenea salbatic, dar fara curmaturi si avind accesul inlesnit de o poteca daltuita pe alocuri in stinca. Si in acest sector exista pesteri sapate in ambii versanti. In versantul drept se afla Pestera Gradinca (57 m lungime totala). Pestera cu Fereastra (27 m), Pestera Cerveni-aia (14 m), pesterile clin Cerve-niaia (nr. 1 = 17 m; nr. 2 - 11 m), Pestera de sub Cetate 1 (11,5 m), Pestera de sub Cetate II (576 m), Pestera Liliecilor (640 m), Pestera Spinului (12 m), iar in versantul sting: Pestera clin Drumul Prolazului (llm), Pestera de dupa Cirsa (736 m) si Pestera Valeaga (28 m). Mai exista si pesteri neexplorate.

Depresiunea Carasovei e strajuita din toate partile de versanti, cei dinspre nord-est si sud-est fiind calcarosi. In Cirsia Lacina, severa culme pietroasa de la nord-est, este sapata pestera cu acelasi nume (21 m). In versantul sud-estic exista de asemenea fenomene carstice: cheile inguste ale Sereniacului; pesterile din Dealul Colnic (Pestera Lizlonea, 25 m lungime; Pestera Vraska, 65 m si Pestera de sub Vraska, 13 m); puternicul izvor carstic Sfinta Maria si pesterile din Dealul Cureacita (nr. 1 == 19 m; nr. 2 = 39 m; nr. 3 = 18 m ; nr. 4 = 8m ; nr. 5= 14 m si nr. 6=35m). In acest deal mai exista si alte pesteri mici inca neexplorate.