In relieful domol din nordul Muntilor Persani, cu inaltimi mai mici (de 1000 m) si cu pronuntat caracter de podis, Cheile Virghisului constituie o aparitie surprinzatoare. Venit din spre nord, din f 313i86d ormatiuni impermeabile in care si-a format o vale larga, Virghisul intra in bara de calcare de la Meresti, pe care o sectioneaza in zona de maxima latime. Aspectul general al vaii se modifica complet, peretii verticali inalti de peste 200 m luind locul versantilor domoli din amonte. Pe o lungime de 3,5 km riul meandreaza intre pereti, izolind numeroase "turnuri' in parte detasate de masa principala a calcarelor. Conuri de grohotis instabil coboara pina in albie, iar vegetatia abundenta acopera baza peretilor si pantele mai putin abrupte. Arcade impresionante - resturi ale unor pesteri partial distruse - apar izolate pe versanti; asa este Sura de Piatra de pe versantul sting sau Tunelul de pe versantul drept.
Dupa numai 1 km de la intrare in chei, apele Virghisului patrund in subteran prin trei ponoare. In timpul verii albia ramine seaca. Aceste ape revin in circulatia de suprafata prin resurgenta de sub dolina (vezi fig. 170), pentru ca dupa circa 300 m sa patrunda din nou in subteran in ponorul situat in apropierea podului nr. 10. inainte de iesirea Virghisului din chei circulatia de suprafata se restabileste datorita aportului de apa adus de Rasaritul Apei, cea mai mare resurgenta din zona.
In cadrul cheilor se observa existenta a patru nivele de eroziune situate la 5 m, 20 m, 40 m si 100 m deasupra albiei, in lungul carora apar cele peste 60 de pesteri. Dintre acestea au fost selectionate doar trei, a caror descriere se da in continuare.
|
