Cantonul Ticino

Cantonul Ticino

Cantonul Ticino este cantonul cel mai aproape de centrul Elvetiei, situat pe versantii Alpilor. Numele cantonului deriva de la raul Ticino, care îl traverseaza de la Pasul Novenei pâna la Lacul Maggiore. Cantonul Ticino este aproape complet de limba italiana (cu exceptia comunei de limba germana Bosco/Gurin). Împreuna cu câteva parti din Cantonul Graubunden formeaza asa-numita Elvetia Italiana (Svizzera Italiana).

Cantonul Ticino se af 17517h720r la în sudul Elvetiei. E aproape în totalitate încercuit de Italia cu care se învecineaza la est, vest si sud. La nord se afla Cantonul Valais si Cantonul Uri, iar la nord-est Cantonul Graubunnden.

Lacul Maggiore

Suprafata sa este de 2.811 km˛, din care trei sferturi este considerat teren fertil. Padurile acopera circa o treime din suprafata cantonului, însa si lacurile, Lacul Maggiore si,Lacul Lugano ocupa o parte considerabila din teritoriu.

Raul Ticino este principalul râu al cantonului. Acesta scalda mare parte din canton, curgând de la nord-vest prin Valea Bedretto si Valea Leventina, pentru a se varsa în lacul vecin,Bellinzona. Principalii sai afluenti sunt Brenno în Valea Blenio si Moessa în Valea Mesolcina. Terenurile cantonului sunt udate de râu, care formeaza o vale mare, cunoscuta ca Valea Riviera.

Pamânturile occidentale ale cantonului sunt scaldate de raul Maggia. Valea Verzasca se gaseste între Ticino si Maggia. Exista si o suprafata scaldata direct de catre Lacul Lugano. Mare parte din teritoriu este considerata ca parte din Alpi, însa o mica zona este parte din bazinul raul Po.

Scurt istoric. În antichitate aceasta regiune era locuita de poporul celtic Helvetii. Regiunea este anexata statului roman relativ târziu, cel mai probabil la începutul principatului.

În Evul Mediu suprafata actualului Canton Ticino era guvernata de Ducii de Milano. În secolul XV confederatii elvetieni cuceresc vaile de la sudul Alpilor în trei campanii succesive.

Cantonul Uri a cucerit Valea Leventina în1440. Între 1403 si 1422 câteva din aceste pamânturi, deja anexate cu forta de Uri au fost pierdute. Într-o campanie secunda, desfasurata în 1500, Uri, Schwyz si Nidwalden au câstigat orasul Bellinzona siRiviera . În a treia campanie participa trupele întregii confederatii. În 1512 Locarno, Valea Maggia, Lugano si Mendrisio sunt anexate. Succesiv, înalta vale a râului Ticino, de la San Gottardo la orasul Biasca (Valea Leventina) au devenit parte din Cantonul Uri. Restul teritoriilor (Baliaggi Ultramontani, Ennetbergische Vogteien) erau administrate de toate cantoanele.

Pamânturile Cantonului Ticino sunt primele terenuri cucerite de Confederatia Elvetica. În timpul Republicii Elvetice, districtele Bellinzona si Lugano erau cantoane separate, dar în 1803 s-au reunit pentru a forma Cantonul Ticino, care se uneste cu confederatia, ca membru cu drepturi depline, în acelasi an.

Pâna 1878 cele trei orase principale, Bellinzona, Lugano si Locarno, alterneaza în functia de capitala a cantonului. În 1878, oricum, Bellinzona devine capitala unica si permanenta.

Constitutia apare în 1830, dar de atunci este modificata considerabil.

Guvern.Puterea executiva cantonala poarta numele de Consiliul Statului. E compus din cinci membri alesi prin vot direct de popor într-o singura circumscriptie prin sistem proportional. Anual sunt numiti un presedinte si un vicepresedinte.Parlamentul cantonal este Marele Consiliu (it. Gran Consiglio).Înnoirea puterilor cantonale se produce la fiecare patru ani prin vot popular. Alegerile reprezentantilor din guvern si a celor din parlament se desfasoara simultan.

Economie.Versantii cantonului sunt utilizati intensiv pentru producerea energiei hidroelectrice. Electricitatea produsa este folosita în canton si exportata. În zonele nordice se cresc vite. Productia de vin este importanta pentru canton, si este exportata în special în restul Elvetiei. Viile sunt concentrate în special în jumatatea meridionala a cantonului, unde clima este mai calda. Alte productii agricole cuprind cultura porumbului,cartofului,tutunului si a legumelor.

Clima cantonului este opusa celeia care se gaseste în nordul Alpilor. Aceasta este o clima în general mai calda, care atrage multi turisti din cantoanele elvetiene. Lacurile, împreuna cu timpul frumos, sunt considerate atractii. Turismul si sectorul economic sunt considerate cele mai importante ale cantonului.

În Cantonul Ticino, industria usoara e prezenta si concentrata în cele trei orase principale: Lugano, Locarno si Bellinzona.

Cantonul este bine legat de restul Elvetiei. Exista un tunel pe sub masivul Sfantul Gotard, care poate fi traversat atât rutier cât si feroviar. Cantonul Graubünden este legat printr-un serviciu feroviar direct, în timp ce cantonul Valais este legat printr-un tunel prin trecatoarea Simplon. Sunt conexiuni feroviare bune cu Milano si Roma, precum si cu Germania, via Basel si Zurich.

Din cauza turismului exista diverse linii feroviare scurte în zone panoramice ale muntelui. Sporturile de iarna sunt importante, însa nu sunt prea dezvoltate.

Sunt doua centre principale de educatie si cercetare în Cantonul Ticino.Universitatea elvetiei Italiene (USI) este singura universitate elvetiana unde se învata în limba italiana. Scoala Universitara Profesionala a Elvetiei Italiene(SUPSI) pe de alta parte, este o filiala a faimosului ETH din Zurich.

Demografie.Populatia este predominant vorbitoare de limba italiana si de confesiune catolica. Exista un numar crescând de persoane care se muta din cantoanele de limba germana în Ticino, când ies la pensie. Aceasta da o importanta crescatoare limbii germane, mai ales în sezonul estival, când vin multi turisti vorbitori din Elvetia germana, Germania si Austria.

Orasul cel mai mare este Lugano. Alte orase principale ale Cantonului Ticino sunt Bellizona(care este si capitala acestuia, unde are sediul guvernul cantonal), Locarno, Mendrisio, Airolo si Chiasso.