Comportarea celui prins in avalansa
Daca, in ciuda masurilor preventive, am fost prinsi intr-o avalansa, sansele de supravietuire depind semnificativ si de atitudinea noastra. Evenimentele se desfasoara foarte rapid, dar cei cu experienta si sange rece pot insa actiona lucid, fara a se lasa paralizati de spaima.
1.1 Atitudinea in momentul d 12212d312m eclansarii / surprinderii de catre avalansa si a curgerii ei
Se trage de manerul care declanseaza umplerea cu aer a Balonului ABS sau a balonului Holder - daca le avem.
Ne debarasam imediat de rucsac, bete, piolet. Emilian Cristea relateaza in Almanahul Turistic 1963, cum a fost in pericol ca acesta sa-i sfasie coapsa. Cu multi ani in urma, un ceh a fost gasit mort in Caldarea Avrigului, desfigurat de pioletul din cureaua (acum se spune "dragon") caruia nu-si scosese mana.
Se "descalta" rapid schiurile, cu exceptia cazurilor cand speram intr-o iesire rapida cu ele spre lateral. Posibila este aceasta fuga, cand avalansa e spontana, vine de sus, mai ales daca e umeda, care stim ca e mai lenta. Daca am declansat-o noi, sunt mici sansele de a ne mentine la suprafata ei in pozitie verticala pe schiuri si de a iesi "la mal". E greu si chiar si numai pe bocanci, darmite pe schiuri, care "ne trag la fund".
Supravietuitorul "avalansei lui Cuxi", care plecase inainte pe acel culoar, fara schiuri, ca sa-l atentioneze pe acesta daca urmeaza vreo saritoare, ne-a relatat ca a incercat - cand si-a dat seama ca avalansa e adevarata - sa se apropie de jnepenii aflati la 1-2 m de el, pe marginea culoarului, dar picioarele - prinse pana la genunchi in fluidul de zapada din culoarul respectiv - nu l-au ascultat.
In timp ce avalansa curge, se recomanda miscari energice de inot, pentru a ne mentine la suprafata zapezii. La o alpiniada in Retezat (1999), patru oameni, doi clujeni si doi timisoreni- urcam prin ceatza din Valea Rea spre saua Pelegii. De fapt banuiam ca suntem prea in stanga si eram pe punctul de a renunta. Le-am spus coechipierilor ca daca aluneca cu noi "patura de pe pat", nu e pericol sa fim ingropati. Si a plecat si nu ne-a ingropat. Trei dintre noi ne-am oprit cu pioletii infipti in "pat"/ zapada tare de dedesubt; eu ma rostogolisem lateral, caci "raul" ce curgea nu era lat. Unul a ajuns pana jos in caldare, pe plat, spunand mai apoi ca el stia ca in caz de avalansa trebuie sa inoti.
1.2 Atitudinea in si dupa momentul opririi avalansei
Cand avalansa se opreste, daca suntem sub zapada, ne ghemuim pentru ca din aceasta pozitie - numai din aceasta spun specialistii ca e posibil - sa facem o detenta brusca pentru a ne crea cu bratele un spatiu cat mai mare de rezerva de aer in jurul capului. Cei din Vest, care/daca au aparatul de respirat Avalung, prind in gura amboul acestuia ca sa respire prin el.
Uneori zapada se "betoneaza", alteori lasa celui ingropat sansa de a intreprinde ceva pentru a se degaja. Supravietuitorul avalansei in care a murit Cuxi, povestea ca la oprirea avalansei a incercat sa se degajeze dar n-a fost posibil sa miste decat un pumn, pe care insa nu l-a putut deplasa spre gura. Si ganditi-va ca avea un genunchi afara din zapada! A fost degajat viu dupa aproape o ora (gasit dupa....genunchiul cu pantalon rosu!). Dar unii reusesc. Elevul norvegian Bert Pederson, in varsta de 15 ani a reusit sa iasa singur din "mormantul de zapada" dupa o lupta de 24 de ore!.
Antrenarea in avalansa perturba simturile prin factori mecanici (rostogolirea), psihologici (stressul) etc., incat unii nu-si dau seama in ce pozitie sunt si unde e "susul" si "josul". Ca sa aflam incotro e "suprafata", unii autori recomanda sa.... scuipam sau chiar....sa urinam (pe noi!). Da, da! Unii supravietuitori afirma ca au facut-o cu succes!
Zapada e destul de fonoizolanta. Dar gradul in care "absoarbe sunetele" e diferit si merita sa incercam a ne face auziti de salvatori. Pentru aceasta ni se recomanda sa strigam scurt si pe ton inalt sau - daca putem - sa utilizam un fluier! Norocosul Calin T. din Baia Mare a fost gasit in acest fel (auzit!) sub varful uriasei avalanse de la Balea din 29 martie 1997 (avalansa care il ingropase adanc, la piciorul pantei, pe prietenul sau Kity Cojocaru., gasit abia in 30 iulie!). Dan Vasilescu ne-a relatat ca Nagy Miklos- "Doctoru'", cunoscut alpinist al Clubului Armata, acoperit de o avalansa, pentru a fi auzit/gasit de coechipieri, a inceput... sa cante! Si asa a fost gasit!
Sunt cam multe de facut, nu-i asa ? Si toate cu calm dar rapid, energic, corect si... insotite de noroc! Aici, in mod sigur, norocul vine numai daca il ajutam si noi - asa cum relateaza multi supravietuitori. Dar sansele celui antrenat in avalansa depind in mare masura de ajutorul coechipierilor.Inainte de a cunoaste tehnicile de salvare din avalansa e bine sa aflam ce se poate intampla cu cel in cauza.
|
