DOBROGEA

Dobrogea constituie o unitate morfostructurala complet diferita de celelalte unitati ale tarii. Altitudinea reliefului descreste de la nord spre sud, din zona Muntilor Macin spre granita cu R. P. Bulgaria. Relieful este in general plat, usor valurit, cu vai abia schitate. Numai in partea de nord, spre Delta Dunarii, energia de relief are valori de 150-200 m. 222b19c

Calcarele ocupa 13% din suprafata Dobrogei si au virste si faciesuri foarte diferite; astfel, daca in Dobrogea de nord intilnim calcare devoniene si triasice, in Dobrogea centrala ele apartin jurasicului superior, iar in Dobrogea de sud, sarmatianului. Ele sint in mare parte acoperite de o cuvertura de loess, aparind la zi numai acolo unde aceasta a fost indepartata prin eroziune.

Fig. 185. Schita bazinului inferior al Vaii Casimcea.

In Dobrogea de nord sint cunoscute pina in prezent 5 pesteri, toate in calcare triasice brun-roscate. Spre bratul Sf. Gheorghe, intre Tulcea si Mahmudia, se gaseste Pestera Tunel, iar in Podisul Babadagului, Pestera de la Stinca, Pestera de la Moara (ambele pe Valea Taita), Pestera din Dealul Visi Bach (pe Valea Slava) si Pestera de la Calugaru (pe malul vestic al Lacului Razim).

In Dobrogea centrala calcarele sint mai bine grupate pe versantul drept al Vaii Casimcea, precum si la sud si sud-est de Hirsova; ele apartin jurasicului superior. Pe Valea Casimcea, actiunea modelatoare a factorilor externi a scos in evidenta particularitatea structurala a acestor calcare orga-nogene, care in timpul marii ox-fordiene (cretacic) constituiau recife organizate in atoli solitari sau asociati; datorita eroziunii ei pot fi observati cu usurinta pe ambii versanti ai vaii. In apropiere de Hirsova se cunoaste numai Pestera de la Canaraua Hirsovei, in timp ce pe Valea Casimcei au fost descoperite pina in prezent 15 pesteri, grupate intre localitatile Cheia, Gura Dobrogei si Tirgusor (fig. 185). Cea mai mare si mai interesanta dintre acestea este Pestera Liliecilor de la Gura Dobrogei. Desi cu dimensiuni neinsemnate, celelalte pesteri de pe Valea Casimcei prezinta o mare importanta arheologica si paleontologica. Sondajele efectuate in Pestera de la Mireasa, Pestera de la Ghilingic, Pestera Babei etc, precum si santierele paleontolpgice din Pestera "La Adam', Pestera Casian si Pestera Liliecilor au furnizat numeroase dovezi care au permis completarea tabloului faunei cuaternare din Dobrogea centrala.

In Dobrogea de sud, calcarele sarmatiene alcatuiesc o placa aproape continua care se intinde pina in R. P. Bulgaria. Ele sint acoperite de o cuvertura de depozite loessoide de 30-40 m grosime. In lungul vailor aceasta cuvertura este indepartata, iar calcarele apar la suprafata. Pesterile sint grupate la vest de linia localitatilor Medgidia-Negru Voda si in jurul Lacului Mangalia. Aici se gaseste cea mai mare pestera din Dobrogea, Pestera de la Limanu, lunga de peste 3,5 km.