Despre polemica si toleranta
A fi un ins civilizat presupune, printre altele, si faptul de a te apropia
intotdeauna cu respect si minte deschisa de gandurile, opiniile si chiar
prejudecatile care se-adapa si isi construiesc un adapost din mentalul colectiv.
Atmosfera, cu toate straturile ei, este aceeasi pentru
toti. Nimeni nu dobandeste prin nastere sau in cursul vietii un
drept prioritar de uz al aerului. Folosim cu totii acelasi oxigen, iar acesta
nu ni se distribuie selectiv. Aidoma, noosfera,
"atmosfera mentala" a Pamantului (fie ea pura fictiune speculativa
utila sau realitate subtila), este un spatiu liber, in care orice fiinta umana
are dreptul si libertatea de a-si trimite orice
gand, orice emotie, orice suras si orice suspin. Nimeni nu
poate pune monopol pe aceasta noosfera. Nimeni nu are dreptul de a
pretinde ca i se cuvine sa stabileasca ce e corect si
ce nu aici.
Desigur ca si noosfera poate fi "poluata", aidoma
atmosferei. Persoanele care emit ganduri negative, predominant pesimiste
pur si simplu polueaza mentalul colectiv. Sunt sigur ca vi
s-a intamplat, macar o data, sa va simtiti efectiv vidati de energie in
prezenta cuiva. Sau sa va simtiti dintr-o data
incordati ori tristi. Sunt oameni a caror prezenta te face sa
nu te simti in largul tau, te "strepezeste". Din contra, in
vecinatatea imediata a unor persoane te-ai vrea parca mereu. Oameni care
zambesc, care rad, pentru care viata este o bucurie
permanenta, care, asemenea regelui Midas, transforma totul in aur prin simpla
lor atingere. In prezenta lor te simti incarcat de
energie si cu sufletul senin. Te ajuta sa nu mai
suferi de "inima carunta" si de "acru in glas".
Cu toate acestea, nu poti interzice nimanui sa emita ceea ce
este el capabil sa emita. Nu te poti supara pe
omul trist pentru aceea ca te intristeaza si pe tine. Toleranta
si compasiunea sunt sentimente preferabile.
De asemenea, unde e civilizatia si omenescul superior atunci cand cineva este in stare sa te deporteze pe alta planeta pentru vina de
a fi gandit altfel, de a fi exprimat o opinie si a fi manifestat o atitudine
diferite? Prea des se intampla la noi asta. Prea des
polemicile devin certuri, sfarsind in ura si dispret.
Daca as conduce o scoala, as organiza foarte des ore de disputa. Disputa este situatia de maxima soliditate a ego-ului, fiind in
acelasi timp, odata stabilita o conditie fundamentala, si ocazia perfecta
pentru a te debarasa de acesta. Conditia la care faceam referire este aceea de
a fii atent(a) de-a lungul intregii discutii, astfel incat lupta, de orice
natura ar fi ea, dintre ego-uri sa nu mai fie propriu-zis si lupta ta. Momentele cele mai favorabile debarasarii de ego sunt acelea in
care acesta se manifesta cu maximum de pregnanta. Cel mai mare pacat este ca astfel de momente sa ramana neexploatate.
Foarte rar intalnesti oameni care sa fie capabili sa
asculte cu mintea dechisa o opinie contrara celei pe care ei o sustin. De cele
mai multe ori, mentalitatea este aceasta: "Cine nu e cu noi e impotriva
noastra!", unde "cu noi" poate insemna
si "cu ideile si convingerile noastre". Si, cel mai interesant, se
intampla nu de putine ori sa ti se reproseze ganduri
pe care nu le-ai gandit si glasuiri pe care nu le-ai glasuit. Atunci cand ai o prejudecata (o idee finita, lipita de frunte,
asezata pe frontispiciul creierului precum imperativul categoric kantian), nu
mai vezi nimic clar si limpede, totul trece prin filtrul acelei idei.
Iti pui niste ochelari cu lentila de culoarea rosie si
pe urma sustii sus si tare ca intreg universul este rosu si nu altcum. Tocmai
de aceea, este ceva obisnuit ca oamenii care pornesc cu preconceptii o discutie
sa nu se poate defel intelege cu interlocutorii lor, cu exceptia cazului
"fericit" in care si acestia impartasesc aceeasi prejudecata. Si
atunci, poate ca tu spui "pom", in vreme ce
persoana respectiva intelege "greiere". Totul e posibil! Si de aceea oamenii nu se inteleg aproape niciodata. Pentru
ca pornesc discutia cu concluziile gata trase, in loc sa
o inceapa prin a-si pune intrebari. Si pentru ca nu initiaza
niciodata polemica prin demersul necesar al definirii termenilor. E in
van a te contrazice sau a cadea de acord daca, in
fapt, dai aceluiasi cuvant intelesuri si conotatii diferite de cele pe care i
le ofera interlocutorul tau.
'Geaba se repeta atat de des acest cuvant: "civilizatie"! Oamenii cu
adevarat civilizati sunt la fel de multi precum marmotele care invelesc
ciocolata. Si e pacat! Pentru ca se pierde astfel sansa comunicarii, a
comunicarii reale. Iar in absenta comunicarii, a tolerantei si a intelegerii, zau
daca se mai poate pronunta, fara sa sughiti:
"civilizatie".
Liviu Plesoianu
