EXCURSIE IN PARING CU PROFESORUL MIHAI DAVID

As dori sa evoc dintre chipurile care mi-au deschis ochii, ara-tindu-mi ceea ce trebuie sa vad in geografie, pe acel al profesorului Mihai David. Multe din aplicatiile de teren la care am participat se leaga mai ales de numele lui, care si-a dobindit un binemeritat prestigiu in tara noastra nu numai prin munca didactica, dar, in aceeasi masura, si prin activitatea stiintifica pe care a desfasurat-o.

Dar iata-ne in tren, plecati in excursie, numai ochi si urechi la ce face si ce spune profesorul, uitindu- 454h77e ne din cind in cind pe geamul vagonului. Eram oarecum mindri ca si dinsul merge in clasa a III-a cu noi. Nu era prea comunicativ, mi-am dat seama ca vorbea rar si gindea mult, cu ordine in expunere, precizie, excluzind preferintele personale, dominat fiind de un spirit reflexiv. La Tirgu Jiu se termina pe acea vreme calea ferata. De aici se mergea mai departe pe jos, punctul cel mai apropiat de cantonament fiind Bumbesti. Zi de vara luminoasa, cu caldura multa. Ceea ce mi-a ramas bine intiparit in minte a fost tabloul zonei subcarpatice explicata in sensul vederilor lui Emm. de Martonne. Bumbestii, sat asezat la contactul dintre munte si zona subcarpatica, cu aer sanatos si oameni primitori, ni s-a parut ca are o haina sarbatoreasca.

Dimineata, cind ceata nu se ridicase bine, ne-am indreptat spre Defileul Jiului (Surduc sau Lainici) pe care-l vedeam pentru prima data. Rigorismul si dimensiunile versantilor lui de un pitoresc desavirsit, ne-a imprimat in suflete o adinca satisfactie si ne-a facut sa uitam pentru un moment mecanismul formarii sale, pe care profesorul se silea sa ni-l explice. Sint astfel de imprejurari in viata cind natura umana exclude severitatea stiintifica si se lasa dusa de unele stari afective. Frumosul inteligibil, indiferent de coordonatele lui, te scoate citeodata din preocuparile marunte, dar contemplindu-1 iti da totusi convingerea unei ordini judicioase in elementele naturii.

Defileul Jiului ne-a rezervat multe lucruri interesante, explicate in amanunt de profesorul Mihai David. Interiorul lui ne-a parut un model de perfectiune in sensul definitiei clasice de "defileu'. Spre mijlocul traseului apare micul bazinet depresionar de la Lainici. Intretinuti tot timpul cu explicatii variate, indrumati pe baza observatiilor spre judecata personala, am ajuns in depresiunea intracarpatica Petrosani, pe care profesorul o considera ca o depresiune cheie, capabila sa inlesneasca dezlegarea multor fenomene din acest sector carpatic, nefiind intru totul de acord cu formularile anterioare ale lui Emm. de Martonne sau chiar ale unor geologi. "Studentul trebuie sa fie pregatit ca in concluziile pe care le trage sa infirme ceea ce nu se incadreaza in realitatea geografica - spunea el - iar rationamentele nu sint bune pina cind nu se aduna un numar mare de date din recunoasterea pe teren'.

Profesorul David avea cultul timpului, al scrupulozitatii si era mai ales grijuliu si prevazator cind trebuia, la o anumita ora, sa ne adunam la punctul fixat dinainte. A doua zi dimineata dupa sosirea la Petrosani, fara sa se tina seama de oboseala, am urcat la cabana de la Paring. Aici am ramas mai multe zile. Cu multa chibzuinta, in scurt timp, profesorul a intocmit un program de lucru in care nu era exclus repausul, cind puteai sa umbli singur pe munti. Ne-am dat seama ca, desi era un om sever, avea mari calitati sufletesti, o cunoastere adinca a disponibilitatilor omenesti - a entuziasmului tineresc.

Programul intocmit de profesor ni s-a parut foarte incarcat si ne-a cam pus pe ginduri, fiindca intr-o foarte larga masura apareau lucruri rar auzite sau deloc. Bunaoara, cercetarea unor circuri glaciare, dovezi de confirmare sau infirmare, zavoare, morene de tot felul, roci lustruite de ghetari, lacuri, platforme de eroziune si rocile pe care s-au dezvoltat, calitatea limitei superioare a padurilor, felul vegetatiei alpine si cite si mai cite, pe perimetre limitate; termen de lucru o zi.

Ne-a impartit decuseara pe echipe, dindu-ne citeva indicatii asupra regiunii montane pe care sa o cerceteze fiecare echipa.

A doua zi am pornit la lucru; profesorul si-a stabilit "cartierul general' la o stina linga Virful Cirja, unde toti trebuia sa ne revedem spre seara cu rezultatele cercetarilor. A cercetat cu deosebita grija lucrarea noastra, ne-a spus cuvinte de multumire, dar ne-a atras atentia asupra unor inexactitati. De la profesorul David am invatat sa deosebesc "platformele de eroziune' si sa identific formele glaciare. Seara ne-a adunat pe toti in sala de mese de la cabana, unde in afara aspectelor pozitive, ne-a aratat si partile negative ca sa ne fie de invatatura pentru mai tirziu: "un geograf nu poate pleca intr-o aplicatie de teren ca un turist oarecare, el trebuie in prealabil sa se pregateasca cu multa seriozitate, sa se documenteze asupra regiunii, sa-si ia harti de teren si aparatura necesara, sa-si planifice timpul, sa-si concentreze energia si sa reflecteze la ceea ce are de facut etc.'.

A doua zi dimineata, impreuna cu profesorul am urcat pe Virful Paring, unde ne-a pus sa confruntam harta cu realitatea si ne-a explicat apoi in amanunt ceea ce trebuia sa vedem pe teren cu o zi inainte, indeosebi, ne-a atras atentia asupra circurilor glaciare, a elementelor lor, fiindca nu toate scobiturile in forma de circ din coastele muntilor sint adevarate circuri; "pentru orice forma trebuie dovezi, nu te poti lua dupa aparente'. Cele vazute in Muntii Paringului au constituit o lectie vie de teren bine venita pentru studentii de atunci, iar despre valoarea de netagaduit si insemnatatea parerilor profesorului Mihai David din totdeauna, m-am putut convinge.