Ecosistemul Dunarii

Ecosistemul Dunarii
GSG Moisil Team, Braila, Romania



Ecosistemele naturale spontane si antropizate de pe malurile
si ostroavele Dunarii de jos.


Ecosistemele naturale spontane terestre pe culoarul Dunarii de jos se
gasesc in putine locuri pe maluri si mai des - pe ostroave. In cateva
cazuri rare se pot gasi chiar ecosisteme spontane primare - proaspat
instalate in nisipuri sau prundisuri aparure recent in albia fluviului(de obicei - in urma scufundarii vreunui vas sau impotmolirii unor copaci mari, luati de apa ). Vegetatia lor este foarte saraca la inceput si consta din specii caracteristice zonei, semintele lor fiind aduse de ape. Zoocenoza este de asemenea foarte limitata, alcatuita mai ales din specii aduse pe calea aerului sau a apei. Astfel de ecosisteme se pot instala pe timp limitat si in zonele defrisate pentru agricultura, sau bazine piscicole (naturale sau artificiale desecate ulterior).

Suprafete semnificativ mai mari ocupa ecosistemele spontane secundare
majoritatea puternic antropizate. Astfel de ecosisteme sunt padurile
de pe maluri si ostroave. Din pacate aproape nimic n-a ramas din vechile zavoaie cu salcii, plop alb, arini si un subarboret specific, care le da un aspect de padure tropicala. Biocenoza lor este foarte bogata, cu diversitate mare si un circuit de substante spre ecosi 636f522g stemele acvatice in avantajul biocenozelor acestora.

Unele ostroave au mai pastrat astfel de paduri, dar majoritatea lor sunt acoperite cu plantatii de plop-hibrid si alte specii repede crescatoare, cultivate in randuri si fara subarboret, stratul ierbos rar si sarac fiind supus pasunatului. Aceste "paduri" prezinta un ecosistem antropogen instabil si vulnerabil, cu diversitate biocenotica scazuta, expus fara aparare la calamitati periodice de daunatori de tot felul. Lasate insa fara exploatarea lemnului si fara pasunat la voia naturii, Situatia se imbunatateste repede, "reconstructia" naturala transformandu-le in cativa
ani in paduri cu aspect aproape salbatic, unde numai prezenta plopilor hibrizi sau a altor specii neautohtone (de exemplu - Chiparos de balta) tradeaza caracterul antropogen.

Pe malul stang al Dunarii de jos, pe alocuri au existat (si mai exista inca, dar foarte putine) dune de nisip miscatoare, care in trecut au avut o biogenoza foarte aparte, aici gasindu-se specii vegetale si animale destul de rare. Majoritatea acestor nisipuri au fost plantate cu salcam sau - sau cu mare risipa de munca si cheltuieli - cu pomi fructiferi (Ciuperceni, Bistret, Nedeia, Dabuleni).

Tot mai putin numeroase si mai putin intinse sunt vestitele candva balti ale Dunarii de jos. Aceste ecosisteme acvatice secundare au inlocuit padurea de nepatruns ce imbraca ambele maluri pana in secolele XII-XV.
Indiguite, canalizate, desecate, transformate in bazine piscicole, aceste ecosisteme acvatice extrem de bogate si productive rezista prin puterea lor uluitoare de a se reface rapid indata ce beneficiaza de ridicarea apelor sau de abandonarea lucrarilor de intretinere a digurilor si canalelor de desecare. Distrugerea lor este de fapt o grava neintelegere
a rolului si importantei baltilor nu numai pentru fauna si flora bazinului Dunarii de jos, dar si pentru climatulsi fertilitatea solurilor intregii zone.

In urma desecarilor efectuate, nivelul apei freatice a suferit modificari, ce au transformat pamanturi fertile in saraturi sau mlastini bune de nimic.
Indiguirile, care au taiat drumul apelor dinspre Dunare a saracit fauna piscicola a fluxului, lipsind-o de principalele locuri de reproducere.
Si aceasta, in tara marelui savant Gr. Antipa, care cu mai bine de un
secol in urma a scris volume intregi despre importanta baltilor din zona inundabila a Dunarii.

In general, situatia actuala a naturii bazinului Dunarii - mai ales a
Dunarii de jos - impune luarea unor masuri urgente de reconstructie a
ecosistemelor naturale si restabilirea echilibrului intre ape si uscat, capabil sa restituie fosta bogatie a naturii in aceste tinuturi.

Programul International "Dunarea verde" organizeaza cu acest scop si
finanteaza studii asupra ecosistemelor naturale spontane, antropizate
si antropogene in culoarul Dunarii - lucrari ce nu pot fi efectuate fara o cunoastere exacta a bazelor ecologiei si metodelor ei de cercetare.


Indiguirea fluviului -cea mai agresiva actiune asupra mediului

Pe langa constructia barajelor si formarea lacurilor de baraj care a
marcat un puternic impact asupra vietii Dunarii, un alt "eveniment"
tehnic legat direct de fluviu, avea sa influenteze fundamental viata
acestuia si a unui vast teritoriu invecinat : constructia celui mai
lung dig, care a dus la disparitia zonei inundabile.

Daca barajele hidroenergetice s-au dovedit a fi utile si necesare din
punct de vedere economic, motivind, intr-o anumita masura pagubele
ecologice produse, construirea digului reprezinta cea mai degradanta
actiune antropica asupra mediului si cea mai putin eficienta din punct de vedere economic.

In urma indiguirii fluviului, peste 400.000 de ha de balti, terenuri
inundabile, garle si privaluri au disparut, locul lor fiind luat de
intinse zone de uscat, care s-au dorit fertile terenuri agricole.

Rezultatele si timpul au aratat cat de gresite, de false au fost
proiectele puse in practica. in loc de mari productii agricole, la
scurt timp, nu mai mult de 4-5 ani dupa indiguire, o mare parte din
terenurile obtinute prin desecarea baltilor, japselor si garlelor
si-au pierdut productivitatea, datorita unor intense procese de
saraturare, de desertificare sau inmlastinire. Asa incat, dupa ce
s-au cheltuit imense resurse financiare si forta de munca, un vast
teritoriu in care nu era necesar decat sa exploatezi ceea ce natura
daruia din belsug, s-a transformat intr-o zona in care atatea bogatii
s-au pierdut, fara a putea fi inlocuite cu altele.

Ce functii indeplinea zona inundabila a Dunarii? Dintre mai multe pe
care le avea, consideram ca trei erau esentiale: functia hidrologica,
functia ecologica si functia economica.

Prima functie - hidrologica - se manifesta ca un reglator al regimului hidrologic al Dunarii. Prin vasta sa intindere (peste 400.000 ha) acest spatiu se prezenta ca o adevarata "supapa" care limita defectul distructiv al inundatiilor, din sectoarele din aval in timpul marilor viituri, dar in acelasi timp si de "rezervor", care asigura completarea debitului Dunarii in perioadele cand nivelul apei fluviului era foarte mic si erau afectate mai multe folosinte (navigatia, alimentarea cu apa a oraselor, etc.).
Asadar, zona inundabila avea rolul de echilibrare hidrologica a
fluviului.

Cea de-a doua functie - ecologica - era deosebit de importanta. Prin
diversitatea ecosistemelor incluse in zona inundabila (balti permanente, japse, mlastini, zone terestre inundate temporar, structura populatiilor de plante ti animale era alcatuita dintr-un numar imens de specii: in ecosistemele acvatice s-au identificat peste 300 de taxoni de alge planctonice si perifitice, 100-200 nevertebrate zooplanctonice, un numar de 17 grupe mari de nevertebrate bentonice cu sute de specii,
toate speciile de pesti de apa dulce tipice pentru lacuri si balti.
Pe terenurile uscate sau temporar inundate diversitatea speciilor de
plante era tot atat de mare.

Pasarile de balta aveau conditii optime de hrana si de cuibarit. Se
poate considera ca zona inundabila constituia un adevarat "rai ecologic", daca poate fi acceptata aceasta comparatie.

Cea de a treia functie - economica - era rezultanta celorlalte doua
functii. In raport cu acestea se contura dimensiunea economica. Marele savant, Grigore Antipa, fondatorul hidrobiologiei si ecologiei la noi in tara, a inteles, a explicat si a aplicat in practica legile
fundamentale ale proceselor si functiilor ecosistemelor zonei inundabile.
El a demonstrat ca in conditiile in care prin revarsarea Dunarii erau
acoperite cu apa mari suprafete, atunci in zona inundabila se obtineau mari cantitati de peste si pescuitul - activitate economica importanta - prospera.

Productia mare de peste era determinata de potentialul ridicat al
productivitatii biologice a terenurilor recent inundate. Tot Grigore
Antipa a demonstrat ca in perioadele anilor mai secetosi, sau dupa
retragerea apelor in Dunare, pe terenurile "ramase pe uscat" se putea
practica pasunatul si anumite culturi agricole cu randamente economice
deosebite.

Care este concluzia ce s-ar putea desprinde din cele mentionate aici?

Un fapt este evident: orice actiune asupre mediului natural determina
o reactie a structurilor acestuia care nu intotdeauna, sau foarte rar
poate fi prevazuta. De asemenea, este foarte clar ca impactul antropic, manifestat in cazul de fata prin constructii hidrotehnice, modific echilibrul ecologic al ecosistemelor, evolutia lor naturala cu consecinte negative pentru viata ecosistemelor dar si pentru economie, pentru viata omului, in general. De aceea, atitudinea societatii umane fata de mediul inconjurator, mediul de viata la omului, trebuie sa porneasca de la grija pentru protectia si conservarea acestuia.



In acest sens aceasta grija trebuie sa se baeze pe conceptele a ceea
ce este cunoscut sub denumirea de "Dezvoltare durabila". Pentru a garanta dezvoltarea socio-economica durabila este absolut necesar sa se asigure protectia si conservarea structurilor si functiilor echilibrate ale "Capitalului natural", marea biodiversitate a ecosistemelor, singura in masura sa asigure resursele necesare umanitatii, acum si in viitor.