Herodot spunea despre Egipt " Ca este un dar al Nilului, cu pamānturi roditoare, dar īn acelasi timp e un stapān exigent, tiranic si capricios. Ravarsarile insuficente sau dimpotriva cresterea exigenta a apelor sale provocau ani grei de seceta ori de mari inundatii".

Egiptul se afla in partea nord-estica a continentului african, pe tarmurile a doua mari. In partea de nord, el este scaldat de Marea Mediterana si la est de Marea Rosie. Egiptul se invecineaza la vest cu Libia, la sud cu Sudan si la nord-est cu Israel. Conditiile climaterice specifice zonei ne duc cu gandul la un imens desert, dar existenta fluviului Nil cu revarsarile sale periodice a transformat pamantul intr-o campie cu soluri roditoare si bogate care au dus la dezvoltarea civilizatiei egiptene cu toate caracteristicile sale unice, o civilizatie care nu a fost influentata de vecini. Fenomenul natural al revarsarilor care fertilizau solul a fost completat cu lucrari de irigatii si constructii care au dus la dezvoltarea unei economii agricole foarte avansate pe timpul respectiv.

Primul stat centralizat a fost condus de un zeu. Din neolitic, sunt atestate asezari de tip agricol constituite in nome(nomad=o persoana care nu are asezare statornica,care se muta dintr-un loc in altul)si care sunt conduse de un sef local numit nomarh. Prin reunirea acestor nome, s-au format doua mari regate numite Regatul de Sus si Regatul de Jos. Aceste doua regate au fost unite la randul lor, la un m 15115h721p oment dat in perioada predinastica sub sceptrul regelui Narmer, intr-un mare stat unitar si despotic. Egiptenii nu sunt o civilizatie de razboinici spre deosebire de Mesopotamia care au realizat o unificare treptata prin razboaie de cucerire si prin supunerea unor cetati de catre altele.

Izvoarele privind istoria Egiptului sunt numeroase existand multe documente scrise dar si foarte multe descoperiri arheologice care ne dezvaluie toate clasele sociale, pe langa faraoni si aristrocati gasind si elemente vietii oamenilor simpli. Ca izvoare scrise avem: Biblia, scrieri grecesti si latine, amintind aici pe Herodot, Strabon, documente juridice, contabile, religioase, testamente, opere literare, arhivele palatelor regale, documente care probeaza existenta unui stat unitar centralizat, puternic si ierarhizat.

Istoria Egiptului este impartita, dupa traditia pastrata in scrierile preotului Alexandrin Manethon, din perioada elenistica, in 33 de dinastii. In anumite perioade se presupune ca ar fi existat si dinastii paralele dar fara prea mare importanta. Cele 33 de dinastii se grupeaza in cateva mari perioade. Epoca protodinastica sau thinita cuprinde dinastiile 1-2 care este perioada unirii celor doua regate de catre regele legendar Menes. Din aceasta perioada descoperirile arheologice au scos la iveala statuete de fildes sau podoabe din metal pretios, vase pictate cu scene figurative. Regatul Vechi, a doua mare perioada cuprinde dinastiile 3-6 fiind o perioada de pace si prosperitate Egiptul neangajandu-se in nici un conflict cu vecinii fiind interesat mai ales in dezvoltarea relatiilor comerciale cu Siria, Libia si Nubia. In aceasta perioada s-au dezvoltat mestesugurile si stiinta constructiei, pentru prima data in istoria omenirii folosindu-se piatra la cladirea unor monumente impresionante facute pentru vesnicie si anume celebrele piramide: piramida regelui Djoser, marile piramide de la Gizeh, a lui Keops, Kefren si Mykerinos. De asemenea in aceasta perioada se construieste si marele Sfinx. Tot acum sunt scrise primele opere literare cu caracter liturgic, gravate in mormintele faraonilor. Prima perioada intermediara este reprezentata de dinastiile 7-11 in care au loc invazii ale popoarelor asiatice , este o perioada de anarhie si decline a autoritatii faraonice poporul se rascoala si isi cere dreptul la nemurire, drept rezervat pana atunci numai faraonului zeu, tara se descentralizeaza. Dupa aceasta prima perioada intermediara urmeaza,in dinastia 12, perioada regatului de mijloc sau Theban , care incepe prin refacerea puterii faraonului si stabilirea capitalei la Theba. In aceasta perioada Egiptul duce o politica de extindere a teritoriilor sale prin cucerirea Nubiei si Sudanului. De asemenea apare un alt tip de mormant, hipogeul(=un mormant sapat in stanca inconjurat de portice cu o alee marginita de arbori). In aceasta perioada zeul suprem al Egiptului este Amon, o ipostaza a zeului soare.

A doua perioada intermediara reprezentata de dinastiile 13-17 este epoca navalirilor asiatice.

Aceasta introduce in Egipt calul si carul de lupta.

Apogeul dezvoltarii statului egiptean il reprezinta perioada regatului nou sau Ramesid in timpul dinastiilor 18-20, cand Egiptul cunoaste cea mai mare intindere teritoriala ajungand cu granitele dincolo de Eufrat.

Urmeaza a treia perioada intermediara sau a dinastiilor libiene care cuprinde dinastiile 22-24. Cu cea de 25-a dinastie incepe perioada de decadenta , in cadrul careia urmeaza pe rand dinastia etiopiana sau kusita, ocupatia asiriana, ocupatia persana dinastia saita , cucerirea macedoneana (332 ī.Hr.) si perioada elenistica, si in sfarsit ultima dinastie ,a 33-a este cea a imparatilor romani incepand chiar cu Augustus.

Organizarea politica si administrativa a Egiptului a fost unica , modelul de stat fiind unul ierarhizat piramidal , impartit in 42 nome fiecare bucurandu-se de o oarecare autonomie locala, conduse de nomarhi care aveau atributiile unor inalti functionari de stat si care vegheau la intretinerea canalelor de irigatii asigurand randamentul maxim al pamantului alcatuind de asemenea situatia bunurilor mobile si imobile. Varful piramidei il reprezenta faraonul, suveranul celor doua tari. Faraonul este stapan mai presus de oamenii obisnuiti, este autoritatea suprema si despotica detinand puterea religioasa si politica. Imaginea faraonului era foarte importanta fiind insotita de insemnele puterii absolute si anume :barba falsa , sceptrul, biciul si sarpele uraeus de pe frunte un simbol al intelepciunii divine. Aparitiile faraonului in public echivalau cu o teofanie insotita de un ritual complicat de adorare a zeului viu fiind denumita sarbatoarea Opet. O data la 30 de ani puterea regala se innoia printr-o sarbatoare numita Sed , un jubileu regal. Regele era superiorul clerului, puterea spirituala contopindu-se cu cea umana. In planul culturii materiale puterea faraonului este marcata prin adoptarea unui tip particular de mormant si anume piramida.

A doua treapta a piramidei puterii este reprezentata de un numeros aparat administrativ format din inalti functionari regali, administratia provinciala, comandantii armatei si preotii care formeaza insa o clasa aparte. Functionarul egiptean are o putere exceptionala, facand parte dintr-o ierarhie bine stabilita si functionala. Al doilea in stat este vizirul , un fel de prim ministru, sfatuitorul de taina al faraonului,conducatorul administratiei dar si al justitiei, exercitandu-si puterea judecatoreasca conferita de faraon prin intermediul unui tribunal regal. De asemenea vizirul are controlul finantelor, detine controlul armatei si al adiministratiei locale fiind conducatorul nomarhilor. Vizirul are in subordinea sa Consiliul celor 10 un fel de ministere fiecare cu cate o atributiune specifica:

-Casa ogoarelor care se ocupa de agricultura

-Casa apelor care se ocupa de irigatii si buna gestionare a revarsarilor nilotice

-Casa alba care se ocupa de finante

-Casa rosie care avea in grija cultul regal.

O clasa aparte , dintre functionari, o reprezinta clasa scribilor, care se bucurau de o deosebita pretuire fiind ocrotiti fiind de zeul Thot (-zeul intelepciunii si inventatorul scrisului). Scribii erau oameni special instruiti in scolile egiptene timp de 12 ani , stiau sa scrie si sa citeasca, aveau notiuni de matematica, geometrie, astronomie si religie , facandu-se deosebirea intre scribul de documente si scribul zeilor.

O clasa foarte puternica deseori in opozitie cu puterea regala angrenati fiind in lupta pentru suprematie, o formeaza preotii, superior fiindu-le desigur faraonul zeu. Functiile preotilor erau ereditare, uneori functia religioasa fiind combinata cu cea de cancelar sau nomarh.Baza piramidei sociale o formeaza taranimea, agricultorii si mestesugarii care asigurau bunastarea si prestigiul Egiptului. Taranii constituie coloana vertebrala a natiunii, care duceau o munca perseverenta, constanta si dura pe pamanturile bogate ale Egiptului, fiind dependenti pana la moarte de pamantul pe care il lucrau, el avea datoria de a plati taxe si impozite. Majoritatea erau analfabeti. Cu toate acestea taranul egiptean este cel mai fericit de pe pamant datorita bogatiei oferite de solul egiptean unde tot ce semeni rasare si poate fi cules.

Religia

Religia este politeista, acceptand existenta unui numar mare de zeitati cu reprezentare zooforma, totusi existand o permanenta tendinta spre monotheism. Religia egipteana se construieste pe doua concepte de baza exprimate in cultul celor mai importante zeitati: Osiris - zeul mortilor si renasterii si Ra - zeul soarelui. Mitul lui Osiris, unde se pune problema nemuririi si obtinerea vietii vesnice , si cultul solar exprimat in cultul zeului solar Ra, adica inaltarea la cer pentru castigarea eternitatii astrale. Pentru egipteni post-existenta este o certitudine si trebuia asigurata prin tot felul de masuri. Principala preocupare o reprezenta cladirea mormantului, numita si casa frumoasa a eternitatii, casa din necropola sau palatul de o mie de ani. In mormant, sarcofagul era de forma umana sau o simpla lada dreptunghiulara decorata pe toate partile cu imagini de zei protectori. In mormant se mai puneau asa numitele obiecte usebthi sau inlocuitori cu rol magic, care constau in miniature de care, barci sclave, care le considerau de trebuinta in viata vesnica. De asemenea, nelipsite erau podoabele.

Intreaga cultura egipteana este de origine religioasa. Astronomia a aparut ca necesitate a impartirii timpului de care ritualul nu se pute. Cele mai vechi reprezentari cartografice se refera la o "geografie de dincolo", fiind pictate pe fundul sicrielor ca orientare pentru lumea cealalta. Medicii faceau parte, mai ales, din casa preotilor. Pentru igiena si prevenirea bolilor existau reguli sub forma unor porunci religioase. Artele plastice trebuie intelese numai dinspre radacina lor religioasa. Arta egipteana trebuia sa serveasca unor scopuri de cult si magie si mai putin unei satisfactii estetice, adica nu se putea vorbi despre arta in sensul occidental. Statuile din epoca piramimdelor sau picturile din mormintele tebane nu pot fi intelese ca o redare a realitatii vizibile, nici ca niste copii, ci ele trebuie sa fie privite ca simbol.

Piatra pretioasa si floarea de lotus, broasca si batlanul, barca si piramida miscau sufletul egipteanului pentru ca, prvindu-le, simtea ca se intalneste cu nesfarsitul.

Simbolul are mai multe sensuri si, de aceea, adesea nu poate fi explicat dupa originea si destinarea sa. Uneori el pare sa se contrazica pe sine insusi. Exista simboluri care indica ambii poli existentiali: binele si raul, viata si moartea. Osiris trecea drept zeul lumii subpamantene si al mortilor, dar in acelasi timp si ca suveran al cerului; el era soarele care coboara seara si se ridica in zori; putea fi omorat de fratele sau, Seth, dar era totusi nemuritor. Deosebit de flagrant era caracterul ambivalent al zeitatii feminine. Zeita Bastet poate aparea ca pisica prietenoasa, sarbatorita de femei cu muzica si dans; preotii ei erau medici. Dar apoi, aceasta zeita putea aparea sub numele de Sahmet ca inghititoare cumplita, ca o sangeroasa suverana a macelurilor, sub infatisarea unei leoaice.

Caracterul zoomorfic:

Pana in vremurile cele mai indepartate se poate dovedi existenta a doua grupuri de zeitati. Unul dintre cele doua grupuri este cel al zeitatilor legate de un anumit loc, vechii zei ai nomelor, reprezentati ca animale sau cu capete de animale. La Dendera, Hathor era adorata ca vaca, la Hermopolis, Thot era adorat ca ibis, iar Chnum, cel cu cap de berbec, trecea drept "stapanul Elephantinei". Inca de la inceptul Regatului Vechi, regele era conceput ca incarnare a zeului cu chip de soim, Horus; el trecea drept purtatorul coroanei binecuvantat de zei.

Multi oameni, de stiinta sau nu, sunt de parere ca zeii nu au existat si nu vor exista niciodata. Altii cred cu tarie ca au existat si asteapta o perioada in care oamenii vor crede si isi vor face din nou chipuri cioplite, ale zeilor. Civilizatiile si religia egipteana sunt foarte importante si foarte interesante.

Bibliografie: Istoria civilizatiei crestine - Radu Florescu

Omul egiptean - Sergio Donadoni

Patras Alda Raluca

cls a IX-a C

Colegiul National "G. Baritiu"

Referat la istorie despre civilizatia si religia egipteana.