FILE DIN DEPRESIUNEA INTRACARPATICA A CIUCULUI

Depresiunea Ciucului denumita si Depresiunea Ciucurilor, fapt justificat de prezenta in cuprinsul ei a trei mari arii depresionare bine delimitate de unitatile de relief marginase, este amplasata pe cursul superior al vaii Oltului. Comunicarea cu alte depresiuni se face prin pasuri de inaltime: Mitaci, Vlahita, pe la Ghimes peste Muntii Ciucului etc.

Cu o altitudine de circa 650 m si inclinare generala de la nord la sud, indicata de cursul Oltului, contrara inclinarii din Depresiunea Giurgeului, Depresiunea Ciucului se imparte prin doua praguri - Racu si Jigodin-Bai, ultimul numit si Sincraieni - in trei compartimente depresionare - Madaras, Miercurea-Ciuc si Tusnad.

In Depresiunea Ciucului poti vedea forme de relief variate, reprezentate prin sesuri, terase, piemonturi, martori de eroziune etc. Liniile mari de relief se dezvolta pe doua planuri bine definite care se 333i89d intilnesc pe axa hidrografica a Oltului.

Rolul reliefului in interdependenta dintre celelalte constante fizico-geografice (altitudinea si amplasarea depresiunii in raport cu orientarea generala a muntilor din rama, directia vestica in circulatia maselor de aer si a fronturilor) determina in aria depresiunii un climat racoros, umed vara si aspru iarna.

Cantitatile anuale de precipitatii ajungind la 600-700 mm si temperatura scazuta se repercuteaza si asupra sistemelor hidrografice si mentinerii unor turbarii eutrofe, cum sint cele de linga orasul Miercurea-Ciuc. Mlastinile si mai ales cele de la Sincraieni adapostesc specii vegetale rare, declarate monumente ale naturii.

S-ar putea spune ca Depresiunea Ciucului este locul de zamislire a Oltului, care, inca de la izvoare, are o cantitate apreciabila de apa, spre deosebire de afluentii sai mici in majoritate cu debite reduse. Caracterul subsident al depresiunii a facut ca Oltul sa meandreze mai ales in bazinul Tusnad (panta medie 2 m/km), unde este frecvent susceptibil de revarsari. Pornind de la nord de localitatea Balan, din Masivul Fagului (1151 m) numit pe nedrept "deal' (Dealul Fagului), in realitate un munte din grupa Hasmasului, bine impadurit, Oltul isi face loc in vale printre stinci, marindu-si treptat debitul prin contributia mai multor afluenti. (Lunca Mare, Madaras, Racu, Fisag etc.). Este unul din riurile cele mai cunoscute sub raport hidrologic si cel mai cintat de poetii si scriitorii din tara noastra. Pina la confluenta cu Dunarea trece prin opt porti care-i stau in cale, una mai spectaculoasa si mai atragatoare decit alta. In Depresiunea Ciucului trece doar prin trei, dintre ele (Racu, Jigodin-Bai, Tusnad).

La Balan, oras situat intr-o infundatura de la poalele Hasmasului Mare, Oltul are suficienta apa ca sa poata fi folosita la exploatarile miniere. Din adincul pamintului, minereul de cupru este scos la suprafata de multa vreme, de pe la 1800. Si aici frumosul se imbina cu utilul, datorita vredniciei omului. Calatorul care cunoaste valea Oltului si catunul Balan si nu l-a mai vazut de 20-25 ani, se afla astazi in fata unui peisaj cu totul schimbat. Chiar la intrarea in localitate iti apare in cale afisat simbolul mineritului, un compas si un vagonet, si-ti dai imediat seama ca pasesti intr-o asezare miniera.

Cu trei kilometri in amont de Balan, Oltul a fost strins in chingi de beton si fier; un baraj lung de 80 m si inalt de 24 m aduna apele spre a fi folosite la exploatarile de la intreprinderea miniera Balan.

Aici s-au construit noi statii de preparare, s-a marit considerabil reteaua de galerii, s-a trecut de la lopata si roaba la mecanizarea incarcarii si transportului minereului.

De la declararea sa ca oras, in 1968, si pina in prezent el a crescut considerabil fapt aratat si de numarul de blocuri noi - cu peste 3 000 de apartamente - ca si cel al populatiei, ajungind la peste 14 000 locuitori. S-au inmultit obiectivele edilitar-gospodaresti, s-au construit crese, camin cultural, strand, scoli. Orasul se identifica cu intreprinderea. "Si e firesc deoarece orasul ca si mina cu care respira, ambele avind acelasi nume si acelasi destin, reprezinta pagina nou inscrisa in cartea Oltului in anii din urma, o pagina de cupru, ce-i drept, dar care printr-o miraculoasa alchimie a muncii a devenit cu totul si cu totul de aur' .

O sosea asfaltata, urmareste valea Oltului, cind pe o parte cind pe alta, pina la Sindominic. De aici Oltul iese la larg, in cimpul compartimentului depresionar Madaras. La Sindominic se afla intreprinderea de prelucrare a lemnului iar in apropiere o cariera din care se extrage marmora.

La Tomesti, clopotul turnat in anul 1495 si Turnul Schiop de la biserica gotica cladita in secolul al XIV-lea atrag atentia turistilor prin vechimea lor.

Dupa ce treci de localitatile Danesti si Madaras, prima vestita prin ceramica neagra, iar a doua prin ape mezotermale (25°C) si prezenta unor minereuri de fier, apare pragul de la Racu si localitatea omonima cu urmele unei cetati dacice-fortificate. De la Racu orizontul se deschide iarasi, soseaua (D.N. 12) si calea ferata se indeparteaza de Olt si nu se mai apropie decit la Miercurea-Ciuc. Pe acest parcurs privirea este atrasa de localitatea Ciceu, la o incrucisare de drumuri, si Siculeni ambele cu vestigii ale trecutului istoric. La Ciceu a existat o cetate daruita de Matei Corvin lui Stefan cel Mare.

In partea centrala a depresiunii se afla municipiul Miercurea-Ciuc, oras vechi, de care se leaga multe evenimente istorice, dar si foarte importante realizari ale prezentului. Este asezat in forma unui enorm amfiteatru: o parte pe poalele Masivului Sumuleu, iar alta pe terasele Oltului, pina la terasa de lunca. In izvoarele istorice este mentionat pentru prima data in anul 1427, ca tirg si centru administrativ, numit pe acea vreme "scaun'.

Este un oras frumos, atractiv, cu monumente istorice si arhitecturale, cu cartiere noi de locuinte si spatii verzi, cu importante intreprinderi industriale (intreprinderea de tractoare, Fabrica de confectii, Fabrica de tricotaje si filatura de lina pieptanata, Fabrica de bere).

In aceiasi masura s-a dezvoltat si turismul de tranzit si de sejur, obiectivele de vizitat fiind numeroase atit in oras cit si in imprejurimi. Asa este Muzeul local (infiintat in 1952), cu exponate din domeniul stiintelor naturii, istoriei si etnografiei, marturisind importanta sub acest raport a Ciucurilor. La poalele Masivului Sumulen se afla urme de locuire a omului din epoca bronzului si ruinele "Cetatii de sare'.

In Depresiunea Ciucului anotimpul rece apare devreme si se mentine mai tirziu, ceea ce inlesneste practicarea sporturilor de iarna, pe linga cele de vara. Complexul sportiv din oras este prevazut cu terenuri de fotbal, volei, atletism si cu patinoar. Pista de schi cu trambulina si cabane de pe Masivul Suta - la 5 km distanta de oras - constituie o atractie deosebita pentru amatorii de sport si din alte regiuni ale tarii. Miercurea-Ciuc este cunoscuta si prin instalatiile de bai, care se afla in valea Oltului. Izvoarele cu ape carbogazoase si chiar termale (31°C) sint numeroase.

Daca urmaresti valea Oltului la sud de Miercurea-Ciuc constati o ingustare a ei la al doilea prag - cel de la Jiqodin-BaL Izvoarele cu apa carbogazoasa alcalina-feroasa, feruginoasa, atermala si instalatiile balneare moderne de la Jigodin-Bai, stau la dispozitia turistilor. Urmele de asezari umane din locurile numite "Dealul Cetatii', "Piscul cetatii', si "Lacul mortii' de aici, apartin epocii bronzului, linga care se gasesc si probe de locuire dacica, scoase la iveala in urma sapaturilor arheologice.

Dupa ce iese din strimtoarea formata din andezite de la Jigodin-Bai, Oltul isi rasfata apele in Ciucul de Jos (compartimentul Tusnad). Multe din meandrele sale au fost amenajate si revarsarile potolite. Afara de izvoarele cu ape minerale, o deosebita atractie este rezervatia naturala de la Sincraieni, o mlastina de turba, extinsa pe o suprafata de 6 000 mp in care se afla raritati vegetale.