GEOGRAFIA SCHIMBURILOR ECONOMICE INTERNAŢIONALE

Continut:

9.1 Aparitia si dezvoltarea pietei mondiale

9.2 Zonele libere

9.3 Bursele de marfuri

9.4 Organizatii comerciale regionale

Obiective:

• Cunoastera conditiiilor de aparitie si evolutie a pietei mondiale<
• Evidentierea faptului ca zonele libere au o mare diversitate si importanta în comertul mondial;
• Identificarea rolului burselor de marfuri în derularea schimburilor economice;
• Subliniera importantei zonelor de integrare economica în dezvoltarea regionala;

9.1 Aparitia si dezvoltarea pietei mondiale

Aparitia schimburilor comerciale a fost determinata de dezvoltarea agriculturii si existenta unui surplus de produse care facea obiectul unor schimburi în natura. Initial, schimburile de produse s-au desfasurat pe plan local iar extinderea ariei de desfasurare s-a facut datorita cunoasterii si folosirii metalelor pretioase, matasii, mirodeniilor în urma calatoriilor si descoperirilor geografice. Dezvoltarea marilor imperiii coloniale a favorizat schimburile comerciale dintre metropola si teritoriile administrate,acestea având rol de baza în aprovizionarea cu materii prime. Revolutiile industriale au impus noi posibilitati de transport si prelucrare a materiilor prime, astfel ca se produce o internationalizare tot mai accentuata a schimburilor de marfuri.

Relatiile economice internationale (REI) reprezinta ansamblul raporturilor, structurilor si tranzactiilor economice dintre agenti care apartin unor state diferite. Ele includ: comertul international, cooperarea în productie, cooperarea tehnico-stiintifica, relatiile financiar valutare.

Piata mondiala semnifica sfera schimbului de marfuri care cuprinde totalitatea circulatiei produselor diferitelor tari legate între ele prin diviziunea internationala a muncii. Pietele nationale sunt componente ale pietei mondiale, iar comertul international reprezinta o modalitate de legatura între acestea, exprimând dependenta economica dintre state. Aceste schimburi sunt o consecinta a diviziunii internationale a muncii, fenomen pentru a carei aparitie s-au emis mai multe pareri:

- unele opinii afirma ca aparitia sa este dependenta, în cea mai mare masura, de anumite deosebiri dintre conditiile naturale ale diferitelor tari si regiuni. În aceasta acceptiune, unele tari sunt destinate sa produca marfuri agricole, altele materii prime pentru industrie, iar unele produse man 656j98g ufacturate;

- alte pareri sustin ca aceasta diviziune este impusa de disponibilitatile anumitor tari pentru diferite forme de activitati economice, unele fiind destinate sa dezvolte agricultura, altele industria.

b) perioada interbelica, marcata semnificativ de aparitia U.R.S.S. ; comertul international este afectat de restrângerea sferei de influenta a capitalismului si de crizele economice de supraproductie (1920/1921, 1929/1933, 1937/1938) ;

c) perioada de dupa al doilea razboi mondial a fost marcata de unele mutatii profunde în economia mondiala : formarea blocului statelor socialiste, aparitia SUA ca principala putere economica, aparitia unui numtr de peste 100 de state pe harta politica a lumii, colapsul comunismului si disparitia blocului economic al acestor state (CAER).

Elementele de baza ale acordului privind crearea OMC sunt legate de acordul pe piata internationala, de comertul cu servicii, de comertul agricol, de cel cu produse textile, de tratamentul diferentiat pentru tarile în curs de dezvoltare si cele în tranzitie economica.

Prevederile actului final de la Marrakech mentioneaza protectia pentru patente, copyright, drepturile producatorilor de sunet, protectia marcilor de origine si a marcilor industriale.

Organizatia Mondiala a Comertului si-a început activitatea la 1 ianuarie 1995 si este cadrul institutional al activitatii sistemului comercial mondial. OMC are un domeniu de cuprindere mai larg fata de GATT (normele se aplicau numai la marfuri), incluzând serviciile si drepturile de proprietate intelectuala.

9.2 Zonele libere

Zonele libere reprezinta, de regula, o suprafata de teren, limitata de frontiere naturale sau artificiale, situata în apropierea sau în interiorul unei cai de transport (port maritim sau fluvial, aeroport, cale ferata), prin care se tranziteaza un volum mare de marfuri.

Zonele libere au ca principal scop captarea investitiilor straine directe necesare pentru dezvoltarea economica. Primele zone libere au aparut în porturi înca din secolul al XVI-lea în Italia (Toscana, Livorno), apoi în Asia de Sud-Est (Singapore, Bangkok) având ca principal scop depozitarea marfurilor. Mai târziu, în cadrul zonelor libere s-au introdus si alte operatiuni pentru marfuri: reexportarea acestora, sortarea, ambalarea iar în ultimul timp prelucrarea din care rezulta alte marfuri destinate exportului. Cele mai multe zone libere sunt prezente în zonele litorale, mai ales acolo unde exista o cerere mare pentru anumite marfuri, scutirea de taxe vamale compensând o putere de cumparare mai redusa. În tarile dezvoltate si în unele tari cu o crestere economica rapida (China), zonele libere au constituit factori potentiali pentru aparitia unor concentrari industriale.

Zonele libere pot fi clasificate în functie de localizarea geografica (porturi, regiuni litorale, regiuni interioare), de operatiunile desfasurate (zone comerciale orientate spre export sau spre import, zone industriale).

Conform ONUDI (Organizatia Natiunilor Unite pentru Dezvoltarea Industriei), zonele libere sunt de urmatoarele tipuri:

- zone portuare scutite de impozite, prezente pe insule, axate pe operatii simple, înfiintate de STN (societati transnationale) ;

- zone libere de depozitare, prezente în porturi si în apropierea granitelor;

- zone libere de frontiera, situate între doua tari cu nivele diferite de dezvoltare, unde se desfasoara mai ales activitati industriale;

- zone libere comerciale- principaslul scop este aprovizionarea cu marfuri din import;

- zone libere industriale de export, în care se realizeaza anumite produse destinate exportului.

Zonele libere industriale, în conceptia UNCTAD (Conferinta ONU pentru Comert si Dezvoltare), reprezinta o zona geografica care beneficiaza de privilegii vamale si unde activitatea principala este prelucrarea marfurilor în vederea exporturilor. Acest tip reprezinta o evolutie a zonelor libere traditionale în care activitatea principala o constituia depozitarea sau comertul.

Conceptul de zona prelucratoare pentru export semnifica o enclava teritoriala în care firmele straine, beneficiare de privilegii speciale, produc bunuri industriale pentru export. În evolutia acestora s-au remarcat câteva elemente:

a) în unele situatii privilegiile zonei au fost extinse si în alte întreprinderi, locale sau detinute de straini, care functioneaza în alte parti ale teritoriului de stat, în ideea ca aceste avantaje ar avea aceleasi efecte pozitive asupra exporturilor sau crearii de locuri de munca;

b) multe zone prelucratoare pentru export au achizitionat functii prelucratoare de import, operând aproape exclusiv pentru piata interna Acest lucru este prezent mai ales în America de Sud, datorita unor conditii reale ca: dificultatea tehnica de a controla contrabanda din zona spre tara gazda, presiunile consumatorilor locali care doresc acces la marfurile, superioare calitativ, produse în zona ;

c) se constata instalarea întreprinderilor interne în zonele prelucratore pentru export, iar în unele tari participarea locala, cel putin prin societati mixte, este obligatorie. Aceasta se datoreaza presiunilor politice în ideea ca avantajele economice acordate investitorilor straini pot sa reprezinte o discriminare împotriva întreprinderilor locale;

d) în unele situatii zona prelucratoare de export este un teritoriu mult mai extins fata de o enclava, capatând denumirea de zona economica speciala, situatie specifica Chinei.

e) tendinta actuala este de a se transforma zonele prelucratoare de export în zone orientate spre servicii. Aceasta evolutie reflecta importanta crescânda a sectorului servicii în activitatile economice, datorita, îndeosebi, impactului telecomunicatiilor.

Prima zona libera cu caracter industrial a aparut în Irlanda, în 1959, prin crearea zonei libere de export Shannon. India a creat prima zona libera industriala din tarile în curs de dezvoltare (Kandla, în 1965). În anul 1970 existau numai 8 zone libere industriale în tarile în curs de dezvoltare, în 1980 erau 55 de zone libere industriale în 30 de tari iar în prezent acestea sunt prezente în 60 de tari în curs de dezvoltare. Asia detine 50 % din numarul total, 80 de zone libere industriale sunt în America Latina, iar 20 în Africa.

Zonele off - shore reprezinta o varianta a zonelor economice libere fiind orientate spre export, parcuri industriale sau tehnologice. Activitatile off-shore sunt considerate ca orice activitate comerciala legala a persoanelor juridice si fizice straine pe teritoriul tarii unde au fost înregistrate cu un regim valutar, vamal, fiscal si administrativ preferential. Aceste zone sunt prezente îndeosebi pe teritoriile statelor mici, care pentru a obtine profituri acorda facilitati fiscale investitorilor straini cu conditia ca acestia sa nu practice nici o activitate pe teritoriul respectiv. Ele sunt create numai pentru investitorii straini, antrepenorii nationali fiind obligati sa plateasca toate impozitele si taxele catre stat.

Teritorii off-shore sunt: Insulele Antile, Bahamas, Cayman, Man, Barbados, Samoa de Vest, Irlanda, Liberia,Cipru, Malta, Liban, Liechtenstein, Panama, Singapore, Elvetia, Hong Kong s. a.

Companiile off-shore sunt foarte numeroase (peste câteva milioane) pentru ca multi investitori prefera, pe cai legale sa se eschiveze de la plata impozitelor sau sa devina ,,straini" în tara lor de origine.

9.3 Bursele de mârfuri

Bursele de marfuri reprezinta un element structural de importanta deosebita pentru comertul mondial. Pâna în secolul al XVII-lea, principalele locuri de practicare a comertului au fost târgurile organizate initial de comerciantii ambulanti. Primele reglementari stabileau locurile de vânzare în functie de tipul de marfa oferit, introducându-se si interdictia desfasurarii schimburilor în afara acestor târguri în scopul de a preveni speculatii ale preturilor. Cresterea numarului de tranzactii a impus constituirea unor asociatii de comert care reprezentau interesele unei noi clase sociale.

Termenul de "bursa" semnifica o institutie a economiei de piata. Denumirea se pare ca vine din Belgia, unde o familie de hangii - Van der Boursen - a înfiintat în secolul al XIII-lea, în orasul Bruges, un loc de întâlnire unde se negociau metale pretioase si diferite marfuri. În timp, locurile de întâlnire ale comerciantilor au primit numele de bursa.

Bursele reprezinta locuri de concentrare a cererii si ofertei pentru marfuri si hârtii de valoare. Bursele de marfuri tranzactioneaza bunuri care se individualizeaza prin anumit caracteristici (greutate, volum, grad de prelucrare). Ele sunt piete reprezentative având un important rol în dinamizarea comertului international. Functionarea permanenta asigura continuitatea tranzactiilor comerciale si a proceselor economice.

Prima bursa de marfuri a fost cea din Anvers, înfiintata în 1531, unde se încheiau tranzactii cu marfuri aduse din coloniile belgiene. În anul 1554 se înfiinteaza o bursa în Londra care dupa 1773 se va profila numai pe schimburi financiare. În secolul al XVII-lea, în Franta apar bursele din Lyon, Toulouse, Rouen, Montpellier. Urmeaza în secolul al XVIII-lea bursele din Viena (1761), New York (1792), Bruxelles (1799).

Bursele moderne au aparut odata cu introducerea livrarilor de marfuri "la termen", proces desfasurat pentru prima oara la Chicago, în 1865. Acest gen de comert s-a extins apoi în New York, Londra, Berlin. În anul 1880 doar grâul, porumbul, ovazul, bumbacul faceau obiectul tranzactiilor la termen. În timp, gama produseor comercializate astfel s-a extins la materii prime industriale, iar dupa 1971 si la metale pretioase.

Principalele burse de marfuri au urmatoarea repartitie geografica:

n America de Nord cele mai imortante burse sunt Chicago (cereale, carne), New York (cacao, cafea, zahar, bumbac), New Orleans (orez), Minneapolis (floarea soarelui), Winnipeg (grâu).

în Europa se remarca bursele de la Londra (metale pretioase, metale feroase si neferoase, produse petroliere), Paris (zahar, cafea, cacao), Amsterdam (cartofi), Rotterdam (petrol, uleiuri comestibile).

- în Asia mentionam bursele de la Kuala Lumpur (cauciuc natural), Bangkok (orez), Tokyo (cereale, zahar), Nagoya (bumbac).

- în America de Sud sunt cunoscute bursele de la Santos, Sao Paulo, Rio de Janeiro, iar în Oceania cea mai importanta bursa este cea de la Sydney (aur, cereale).

9.4 Organizatii comerciale regionale

În 1957, la Roma se semneaza tratatul prin care CECO se transforma în Comunitatea Economica Europeana (CEE). În 1973 celor 6 state li se alatura Marea Britanie, Irlanda, Danemarca.

În 1979 se înfiinteaza sistemul monetar european si se introduce moneda unica europeana (ECU). În anii ulteriori noi state adera la CEE. Astfel, în 1981 Grecia si în 1986 Spania si Portugalia. În 1995, în UE (noua forma) intra Austria, Finlanda, Suedia. Numarul statelor ajunge la 15. Norvegia a hotarât prin referendum sa nu adere la UE. Denumirea de UE a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993, cu o întârziere de zece luni fata de ce s-a stabilit la Maastricht (decembrie 1991) Întârzierea s-a datorat ratificarii greoaie de catre parlamentele celor 12 state componente la acea vreme. Principalele prevederi ale acestui tratat din care rezida si importanta sa majora sunt urmatoarele: crearea Uniunii Economice si Monetare, crearea Marii Piete Europene, crearea Uniunii Politice, cresterea rolului Parlamentului European, cetatenia comuna.

Cea mai importanta dintre aceste prevederi, crearea Uniunii Economice si Monetare are ca prim pas introducerea monedei unice - EURO - la 1 ianuarie 1999.

La 1mai 2004 UE primeste alte 10 state: Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Slovenia, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Cipru.

O serie de state poseda statutul de state asociate la UE: Turcia, sau mai noi: România, Bulgaria, Croatia .

Asociatia Economica a Liberului Schimb (AELS)

Aceasta organizatie a fost creata în 1960 din initiativa Marii Britanii ca o replica la CEE (Franta se opusese aderarii Marii Britanii la CEE) si a fost formata initial din Marea Britanie, Irlanda, Danemarca, Islanda, Norvegia, Suedia, Finlanda, Austria, Elvetia, Liechtenstein. Ulterior unele tari au aderat la UE.

În mai 1992 CEE si AELS semneaza un acord privind crearea Spatiului Economic European (SEE). În prezent SEE numara 380 milioane de locuitori si detine 40% din comertul mondial.

Acordul de Liber Schimb al Europei Centrale (CEFTA)

Initial a fost creata Trilaterala de la Visegrad alcatuita de Polonia, Ungaria, Cehoslovacia în februarie 1990, iar ulterior, ca urmare a Declaratiei de la Cracovia (octombrie 1991) s-a cazut de acord în privinta crearii unei zone de liber scimb în conformitate cu prevederile GATT pâna la 1 ianuarie 2001. În anul 1994 a fost acceptata sI Slovenia ca membru cu drepturi depline. Initial România a fost refuzata la aceasta întelegere, dar dupa îndelungate negocieri, cele 5 state (numar rezultat din împartirea Cehoslovaciei) au hotarât si primirea României - 1 iulie 1997, iar ulterior si a Bulgariei. Dintre prevederile mai importante ale acestui acord trebuiesc amintite o serie de reduceri ale taxelor vamale la mai multe categorii de produse industriale si agricole.

Cooperarea Economica a Marii Negre (CEMN)

A fost înfiintata prin declaratia semnata în iunie 1992 la Istanbul de catre statele riverane Marii Negre: Turcia, Bulgaria, România, Rusia, Ucraina, Georgia precum si de alte tari: Grecia, Rep. Moldova, Armenia, Azerbaidjan, Albania.

CEMN reprezinta o structura regionala cu rolul de a pune în valoare potentialul economic, resursele umane (250 milioane locuitori), situarea geopolitica. Un obiectiv de prima importanta pentru aceasta organizatie îl reprezinta transportul gazelor naturale si al petrolului dinspre Mare Caspica spre Europa Occidentala, element de maxima importanta deosebita si pentru România. Principalele atuuri de care dispune tara noastra sunt: un grad mare de siguranta, existenta unor disponibilitati de prelucrare, capacitatea sporita a portului Constanta, facilitarea legaturii cu Marea Nordului prin intermediul Dunarii. Energia constituie, de altfel una din principalele preocupari în cadrul acestei regiuni de integrare. Se cauta noi strategii si politici, criterii si prioritati în scopul conectarii retelelor din regiune pentru crearea unui sistem regional.

De asemenea, transporturile reprezinta un domeniu de prima cooperare, avându-se în vedere realizarea unor coridoare de transport catre Asia Centrala si Orientul Mijlociu. Comitetul pentru transport a acordat o atentie deosebita unor proiecte: coridorul nr. 7, nr. 8, sau coridorul Marea Neagra - Rusia Centrala - Marea Azov. O mare importanta este acordata problemei dezvoltarii oportunitatilor de investitii pentru dezvoltarea industriei si a comertului.

Acordul de Liber Schimb Nord American (NAFTA)

Acest acord a fost initiat în 1989 între S.U.A. si Canada, ulterior a aderat si Mexicul care într-o prima faza a întâmpinat dificultati din partea S.U.A. Începând cu decembrie 1992 acordul a fost ratificat de cele trei tari si a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994. NAFTA - aceasta piata comuna de circa 360 milioane locuitori - este considerata în prezent a doua regiune de integrare, ca potential , dupa Uniunea Europeana. Acest bloc reuneste doua tari cu venituri pe locuitor foarte mari - S.U.A. si Canada si o tara în curs de dezvoltare - Mexic având loc astfel o deplasare a procesului de integrare si pe axa Nord-Sud. Acordul contine numeroase prevederi privind comertul reciproc cu servicii, telecomunicatii, fluxurile de capital, politicile comune în domeniul concurentei si drepturilor de proprietate intelectuala.

Pentru viitor, într-o perioada de 15 ani, se prevede o eliminare a tuturor barierelor vamale dintre S.U.A., Canada si Mexic si crearea unei piete unice.

Piata Comuna a Sudului (MERCOSUR)

În anul 1986 Argentina si Brazilizia au semnat un acord de cooperare care a reprezentat punctul de plecare pentru crearea acestei regiuni de integrare, iar în 1990, la Buenos Aires a fost încheiata o întelegere prin care se prevedea crearea unei uniuni vamale pâna în 1994. Acest lucru a facut ca si Paraguay si Uruguay sa fie interesate, astfel ca, în 1991 este semnat, la Asuncion, tratatul de înfiintare a MERCOSUR, prin care se prevedea crearea unei uniuni vamale pâna în 1995, astfel ca este, începând cu 1 ianuarie 1995, prima zona de liber schimb si de uniune vamala din America Latina si cea de-a patra în lume ca importanta dupa UE, NAFTA si ASEAN. La mijlocul anului 1995 Bolivia si Chile au încheiat întelegeri prin care au obtinut statutul de membru asociat. Produsul intern brut este de circa o jumatate din cel total al Americii Latine, potentialul de dezvoltare este de asemenea foarte mare - 12 mil.km² si 200 mil. consumatori.

Forumul de CooperareEeconomica Asia-Pacific (APEC)

Aceasta organizatie a luat nastere dintr-o initiativa a S.U.A. ca o forma de avertizare a UE, ca îsi poate gasi oricând aliati în Asia, reprezentând cel mai important proiect de integrare din lume. APEC a luat fiinta în 1989, cu ocazia Conferintei ministeriale de la Canberra, unde au participat 12 state din zona Asia-Pacific: Australia, Brunei, Canada, Corea de Sud, Filipine, Indonezia, Japonia, Malaysia, Singapore, S.U.A., Thailanda si Noua Zeelanda. În anul 1991 au mai fost primite Republica Populara Chineza, Hong-Kong China, Taiwan, din 1993 numarul membrilor a crescut la 17 prin aderarea Mexicului si a statului Papua-Noua Guinee, iar în 1994 Chile mareste numarul la 18. Reuniunea de la Vancover (1997) a hotarât primirea a trei noi state: Federatia Rusa, Peru si Vietnam. Conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca un stat ce doreste sa faca parte din APEC: sa fie din aceasta regiune, sa aiba relatii economice cu membrii APEC sa accepte obiectivele unei zone libere de comert si o libera circulatie a investitiilor.

Întâlnirea de la Bogor (Indonezia), din 1994, a stabilit principalele obiective ale acestui forum de cooperare:

- liberalizarea comertului si a investitiilor în zona Asia-Pacific pâna în anul 2010 de catre statele avansate (S.U.A., Japonia, Canada, Australia, Noua Zeelanda) si pâna în 2020 de tarile în curs de dezvoltare;

- extinderea si accelerarea programelor APEC de facilitare a schimburilor comerciale;

Asociatia Natiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN)

Este o organizatie creata la Bangkok la 8 august 1967, în timpul desfasurarii razboiului din Vietnam, având ca scop regruparea tarilor din regiune în fata amenintarii comuniste. Statele fondatoare sunt: Indonezia, Malaysia, Filipine, Singapore si Thailanda. În anul 1984 adera si Brunei, urmat în 1995 de catre Vietnam. Ulterior au mai fost primite si Myanmar, Laos si Cambodgia Obiectivul major al acestei organizatii este de a se transforma într-o zona de liber schimb - Asian Free Trade Area pâna în anul 2008.

Rezumat:

 

 

Test de autoevaluare:

1. Cum au aparut relatiile economice internationale ?

2. Caracterizati etapele evolutiei pietei mondiale

3. Care sunt criteriile care stau la baza stabilirii tipologiei zonelor libere ?

4. Identificati rolul zonelor prelucratoare pentru export în dezvoltrea economica a unui stat.

5. Încercati sa realizati corelatii între repartitia principalelor burse de marfuri si nivelul general de dezvoltare economica, zone de productie agricola etc.

6. Încercati sa surprindeti elementele principale care au impus aparitia organizatiilor comer ciale regionale.

7. Care este rolul acestor zone în dezvoltarea economica la nivel regional si national?

Tema de referat:

Analiza organizatiilor comerciale regionale

Obiective :

cunoasterea repartitiei organizatiilor comerciale regionale 

evidentierea principalelor etape de formare a acestor organizatii;

identificarea mecanismelor de functionare în cadrul a diferite zone de integrare comerciala.

Metode de lucru utilizate :

analiza bibliografiei indicate ;

selectarea tarilor pentru fiecare organizatie comerciala regionala.

reprezentarea cartografica.

Instrumente sa materiale folosite :

harta politica a lumii ;

harta de baza ;

Cerinte obligatorii :

realizarea unei cartograme pentru a reflecta componenta zonelor de integrare economica ;

redactarea unui comentariu care sa reflecte situatia a proceselor de cooperare comerciala regionala.

Bibliografie minimala

Bari I., (2001), Globalizare si probleme globale, Ed. Economica, Bucuresti

Caraiani Gh., Cazacu C., (1995), Zonele libere, Ed. Economica, Bucuresti

Dobrescu E. (2001), Integrarea economica, Ed. All Beck, Bucuresti

Erdeli G.,Braghina C., Frasineanu D., (2000), Geografie economica mondiala, Ed. Fundatiei România de Mâine, Bucuresti

Gamblin A., (2004), Economia Lumii -2004, Ed.. stiintelor Sociale si Politice, Bucuresti

Negoescu B.,Vlasceanu Gh., (2001) Geografie economica. Resursele Terrei, Ed. Meteora Press. Bucuresti

Velcea I., Ungureanu Al., (1993), Geografia economica a lumii contemporane, Ed. sansa SRL, Bucuresti

Suta., N., Suta- Selejan Sultana, (1997), Istoria comertului mondial si a politicii comerciale, Ed. All, Bucure[ti.

* * * (2004), Handbook of International Trade and Development Statistics, U.N., New York