GEOGRAFIE IN CADRUL STIINTELOR
Trebuie sa acceptam faptul ca, neavand un obiect propriu de studiu, disciplinele geografice nu pot avea teorii si metode proprii si prin urmare nu pot efectua cercetari fundamentale. Cu alte cuvinte, ele sunt lipsite de atributele esentiale care ar putea sa le acorde statutul mult dorit de stiinta. O scurta analiza a metodologiei lor reflecta foarte clar ca disciplinele geografice, fizice sau umane, nu pot sa conduca cercetari de sine statatoare catre nivelele micro si macroscopice ale naturii. La nivel microscopic geografia fizica este incapabila sa se desfasoare deoarece acest nivel este acoperit in intregime de microbiologie, de chimia moleculara ori de fizica cuantica. La nivelul microscopic al stiintelor sociale (adica la scara individului) geografia umana este la fel de neajutorata: sociologia sau etnologia se ocupa indeaproape de comportamentele individuale; sociopsihologia are mijloacele necesare pentru sondarea subconstientului sau personalitatii 656g66g individuale ori colective; stiintele economice si-au construit esafodaje teoretice extrem de sofisticate pentru a putea diseca in amanunt functionarea individului economic (familie, firma, intreprindere, stat); stiintele politice si-au dezvoltat teorii solide de studiere a mecanismelor puterii, etc. Acelasi lucru este valabil si la nivel macroscopic: astronomia, astrofizica, geofizica, geologia, meteorologia, psihosociologia multimilor, demografia, macroeconomia, politica relatiilor internationale, toate vor fi intotdeauna mult inaintea stiintelor geografice, care, daca ar incerca sa le incalce domeniul de cercetare, ar face-o cu inconstienta neofitului si cu rezultate pe masura.
De studiul populatiei si asezarilor umane se ocupa si alte stiinte in afara de geografie. In acest sens, conlucrarea, in mod direct sau indirect se realizeaza cu demografia si statistica, acestea au cele mai stranse legaturi cu geografia populatiei si asezarilor. Demografia vizeaza studiul stiintific al populatiilor umane privitor la marime, structura, miscare si evolutie, elemente care impun viziunea demografica. Deci, geografia vizeaza legatura dintre evenimentele demografice si fenomenle economice, sociale si naturale, asigurand o necesara colaborare interdisciplinara cu demografia. Pe de alta parte, absolutizarea, in geografie, a rolului datelor demografice duce la indepartarea geografiei populatiei si asezarilor umane de spatiu, de locul direct de observatie al geografiei. Ca atare, datele demografice se cer completate cu observatiile de teren si apoi se trece la analiza stiintifica prin prelucrarea informatiilor.
De asemenea se conlucreaza si cu organizarea si amenajarea spatiului, care presupune, in elaborarea unor decizii sau puncte de vedere, si prezenta geografilor, ca specialisti in probleme de cunoastere si utilizare a resurselor teritoriului.
Sociologia are in vedere si cunoasterea realitatilor naturale si sociale ce influenteaza sau dirijeaza relatiile dintre om si mediul inconjurator, pe fondul interactiunilor din mediul geografic, urmarindu-se posibilitatile de optimizare si pozitivare a starii sociale si economice a unui spatiu.
Istoria ofera informatii pe care geografii le folosesc pentru raportarea concluziilor lor intr-un cadru istoric, In sensul ca fiecare reconstituire geografica foloseste la intelegerea tipurilor de asezari umane, la explicarea relatiilor dintre populatie si asezari si mediul inconjurator, la cunoasterea procesului de formare si migrare a populatiei, de locuire si stabilitate a populatiei si a centrelor populate. In acest sens, in aprilie 1904, profesorul Stefan M. Popescu afirma, la Facultatea de Stiinte din lasi, ca faptele istorice nu pot fi intelese fara cunoasterea/analiza conditiilor geografice si economice, in afara imprejurarilor istorice in care s-au dezvoltat popoarele. Pe acest fond s-a creat demografia istorica.
Etnogeografia, aparuta la contactul cu etnografia, studiaza, istoric, raspandirea geografica a natiunilor si nationalitatilor, in stransa legatura cu istoria popoarelor, avandu-se in vedere ca mediul geografic lasa o puternica amprenta asupra natiunii (nationalitatii), care, la randul ei, transforma teritoriul.
Geografia umana mai conlucreaza si cu igiena - ramura a medicinii - care studiaza mijloacele de pastrare a sanatatii populatiei si de prevenire a bolilor. Pe acest fond s-a creat geografia medicala, care studiaza distributia bolilor pe Terra, in stransa legatura cu mediul geografic, al influentei acestuia asupra sanatatii populatiei.
Lingvistica, intrucat studiaza repartitia limbilor vorbite pe Terra (geografia lingvistica) si denumirile geografice proprii (origine, sens, evolutie, scriere, pronuntie, transliterare si traducere) prin toponimie (ramura a geografiei generale).
Geografia sociala, echivalenta, in Europa, cu geografia populatiei sau, in Statele Unite ale Americii, cu geografia culturala; studiaza populatia, asezarile urbane si rurale precum si activitatile sociale, mai putin cele politice si economice.
Geografia istorica, care se ocupa cu reconstituirea unor peisaje geografice dintr-un spatiu si are in vedere o anumita perioada cu caracteristicile ei.
Antropogeografia, care se ocupa cu studiul populatiei si asezarilor, in functie de mediul geografic, fiind sinonima, ca sens, cu geografia umana.
Geografia economica si componentele ei (geografia agriculturii, geografia industriei, geografia transporturilor, geografia turismului si geografia comertului) ca stiinte ale intregului teritorial analizat sub aspectul productiei si al traficului, dar si al repartitiei spatiale si structurii specifice.
Geografia politica si geopolitica au implicatii in studiul populatiei si al asezarilor omenesti prin specificul legaturilor dintre spatiul geografic si cel in care au aparut si s-au dezvoltat.
Geografia schimburilor comerciale este o geografie mai greu de definit deoarece este in stransa legatura cu geografia productiei si de cea a transporturilor, cu legaturi evidente cu geografia sociala si cea culturala.In mod traditional exista doua tipuri de cercetari: ce le efectuate la scara lumii si a marilor regiuni geografice si cele efectuate la scara locala sau regionala.
Geografia matematica (cartografia), cu origini in antichtatea greco-romana, a dobandit o persoinalitate distincta ca ramura a geografiei in sec al XIX-lea. Domeniul sau de studiu este cel al reprezentarii suprafetei terestre, atat din punct de vedere al cartografierii vizibilului (cartografia generala) cat si a invizibilului (cartografia tematica).
Pe ansamblu, se poate vorbi de o convergenta dintre geografia umana si stiintele inrudite, grefata pe legatura dintre geografia umana si demografie, in functie de spatiu si timp.
Unitatea dintre marile componente ale mediului geografic este indisolubila si acest fapt elimina un posibil dualism intre componentele naturala si sociala ale geografiei. Conceptia sociala in geografie nu poate fi inteleasa fara prezenta elementului antropic - omul si activitatea sa - fapt care explica prioritatea factorilor sociali in geografie si definesc, astfel, geografia sociala.
In acest sens, este logica constituirea unor discipline ce decurg din structurile sociale si care promoveaza concepte privind relatiile spatiale geopolitice. Intr-o asemenea acceptiune se contureaza tot mai mult geografia sociala, care se fondeaza pe studiul structurilor create de societatea omeneasca si a diferitelor genuri de activitati sociale (economice, culturale, medicale, educative etc.), exprimate prin geografia economica, geografia culturala, geografia medicala, geografia politica etc.
Ca atare, geografia sociala vizeaza resursele umane, habitatul, functiie sociale si politice prin care se afirma o entitate nationala in limitele unor teritorii. Deci, genurile de activitati cuprinse in studiu de geografia socials se refera la geografia umana, cu ramurile de baza: geografia populafiei si geografia ase-zSrilor umane etc.; geografia economica, ce vizeaza munca, respectiv produsul activitatii colectivitatilor omenesti concretizate in industrie, agricultura, comunicatii, turism, comert; geografia politica studiaza legaturile spatiale specifice fiecarui stat si zonelor in care au aparut si s-au dezvoltat.
Pe de alta parte, cercetarea geografica se raporteaza la alte ritmuri de dezvoltare, la actiuni si intensitati in continua crestere pe care omenirea le exercita asupra invelisurilor planetare, asupra componentelor naturale. Astfel, populatia Terrei valorifica si exploateaza peste 56% din suprafata uscatului, aproape 15% din debitul apelor curgatoare si aproape 55% din fondul natural al padurilor; anual se extrag peste 100 miliarde tone minereuri si materiale de constructii; se consuma circa 8 milioane tone combustibil conventional; se arunca in ape peste 600 miliarde tone reziduuri industriale si menajere, iar, in aer, circa 20 miliarde tone dioxid de carbon si peste un miliard tone alte substante chimice etc.
Continuturile structurilor naturale, demografice si economice formeaza obiectivul fundamental ale cercetarii geografice, care are menirea de a evidentia rolul factorilor sociali si specificul organizarii social-economice a spatiului si modul/gradul de influentare a sistemelor geografice. De altfel, geosistemul vizeaza tocmai imbinarea elementelor sistemului natural - demografic - economic intr-un tot unitar, riguros delimitat teritorial.
|
