GUVERNAREA MARITIMA

GUVERNAREA MARITIMĂ

5.1. Elaborarea politicilor în Uniunea Europeana

Orice forma de guvernarea a oceanului trebuie sa tina cont de principiile stipulate în Tratat în relatie cu domeniile politice si a competentelor între institutiile UE, Statele Membre, regiuni si autoritatile locale. Pe aceasta baza si în concordanta cu principiul subsidiaritatii, trebuie data atentie specificitatii sectoriale si regionale.

O politica Maritima a UE a tot-cuprinzatoare trebuie sa aiba ca scop cresterea, locuri de munca mai bune si mai multe, ajutând astfel la dezvoltarea unei economii maritime puternice, competitive si durabila, în armonie cu mediul marin. Ar trebui sa asigure evitarea si minimizarea conflictelor legate de utilizarea spatiului marin, si, în cazul în care apar conflicte, ar trebui sa stabileasca cai clare si agreate pentru rezolvarea lor. Ar trebui sa creasca încrederea industriei si a celorlalte parti interesate si sa aiba o abordare mai eficienta a conservarii marine. Dialogul social european în sectoarele maritime are un rol din ce în ce mai important în acest context. Comisia încurajeaza partenerii sociali sa lucreze împreuna pentru a obtine rezultate pozitive cum ar fi îmbunatatirea conditiilor de munca si posibilitati de dezvoltare a carierei.

Toate acestea necesita coordonarea si integrarea politicilor sectoriale. Acest fapt este sustinut de angajamentele asumate în contextul Sumitului Mondial privind Dezvoltarea Durabila din 200298 si al prevederilor UNCLOSE . Mai mult, progresul stiintei si tehnologiei face posibila întelegerea mai buna a interactiunilor si relationarilor cu oceanul si folosirea acestuia.

Dezvoltarea tehnologica, incluzând monitorizarea si supravegherea pe mare, contribuie la integrarea serviciilor de date la un nivel unic pâna în prezent. Economiile de scala care rezulta din dezvoltarea tehnologica sunt ce mai bine realizate prin politici integrate. În contextul aplicarii legilor pe mare, se pot dezvolta capacitatile prin coordonarea utilizarii resurselor putine, dar scumpe, ale Statelor Membre.

Anumite prin 646d34g cipii generale ar putea fi agreate pentru realizarea politicii maritime, incluzând planificarea spatiala:

Cum ar putea o abordare integrata a afacerilor maritime sa fie implementata în Uniunea Europeana? Ce principii ar trebui sa o ghideze?

Considerati ca ar trebui sa fie tinuta o conferinta anuala referitoare la folosirea celor mai bune practici?

5.2 Activitatile in larg ale guvernelor

Gradul de integrare a functiilor guvernamentale din domeniul apelor teritoriale si EEZ (Exclusive Economic Zones- Zone Economice Exclusive) este diferit in fiecare Stat Membru. In anumite cazuri, o singura autoritate (paza de coasta, politia sau fortele armate) este responsabila pentru toate aceste functii. In altele, cautarea si salvarea, controlul vamal, contolul frontierei, inspectia pescuitului si controlalele ecocologice sunt in sarcina unor autoritati diferite, care folosesc instrumente diferite.

Coordonarea mai apropiata a acestor activitati, precum si o mai mare cooperare intre Statele Membre vor duce la un grad mai ridicat de integrare si la o eficienta sporita.

In UE, exista deja exemple de abordare mai integrata din punct de vedere geografic. Au fost create deja agentii UE in domenii cum ar fi siguranta maritima (EMSA), controlul granitelor (FRONTEX) 109 si controlul activitatilor de pescuit si procesare a pestelui. Legislatia adoptata in aceste domenii incurajeaza statele membre sa coopereze in anumite activitati de contol si impunere. Statele membre coopereaza atat intre ele precum si cu agentiile UE. In domeniul vamal, propunerile pentru crearea unui sistem vamal electronic si modernizarii Codului Vamalvor incuraja o integrare sporita. Exista semnale ca cooperarea si activitatile de integrare intreprinse de UE si de Statele Membre peste granite si sectoare, incluzand managementul apelor teritoriale si EEZ-urilor este din ce in ce mai utila. Extinderea acestei abordari la alte domenii (controlul vamal si securitatea bunurilor aduse in UE) ar putea deasemenea repreznta un subiect de discutie.

In ceea ce priveste prevenirea poluarii marine, Parlamentul European si Consiliul au facut referire la infiintarea unor sinergii intre autoritatile din domeniu. Comisia a fost invitata sa prezinte, pana la sfarsitul lui 2006, un studiu asupta fezabilitatii unui serviciu de paza de coasta european. 110

Tendinta pe mare pare sa fie deasemenea catre un "Spatiu maritim comun al UE", guvernat de acleasi standarde de siguranta, securitate si protectia mediului. Aceasta ar creste eficienta managementului apelor teritoriale si a EEZ-urilor de catre Statele Membre si ar face ca Transportul Maritim pe Distante Scurte (Short Sea Shipping) sa aiba acelasi statut ca transportul pe sol intre statele membre. Acest lucru avea consecinte pentru cabotaj in negocierile comerciale internationale.

Statele Membre sunt deja in situatia in care nu au nici o alta optiune decat cooperearea pentru atingerea unor obiective transfrontaliere ale UE. Economiile de scara, care ar deveni posibile datorita insarcinarii agentilor guvernamentali cu indeplinirea unor sarcini multiple si cu folosirea unor bunuri pentru o multitutdine de scopuri, sunt considerabile.

Anumite State Membre au creat centre comune de coordonare sau au atribuit aceste insarcinari unui singure autoritati, oferindu-le posibilitatea de a folosi dotari ale mai multor autoritati. De exemplu, in sistemul francez al prefectilor marini, o singura autoritate, care este direct subordonata Primului Ministru, are responsabilitatea pentru toate functiile pe care guvernul le exercita in apele de coasta.

Paza de Coasta olandeza este un exemplu de un alt tip de integrare, in care o singura autoritate se ocupa cu managementul bunurilor scumpe care sunt necesare pentru managementul apelor de coasta, cum ar fi navele sau avioanele, si pune aceste bunuri la dispozitie sau ofera servicii la cerere celorlaltor autoritati. Aceasta sugereaza ca se pot face economii de scara folositoare prin operarea in comun si procurarea in comun bunuri.

Economiile potentiale la nivelul UE sunt cu atat mai mari. Statele membre au recunoscut deja aceasta prin infiintarea unei serii de agentii UE. Datorita nevoii crescande de a identifica, intercepta si pune sub acuzare persoanele implicate in trafic de persoane, pescuit ilegal, imigratie clandestina si terorism, coordonarea bunurilor nationale existente si procurarea unor noi bunuri commune devine urgenta. O evaluare a FRONTEX va stabili daca ageasta agentie ar trebui sa fie activa in cresterea cooperarii cu serviciile vamale si cu alte autoritati in domeniul problemelor de securitate.

Convergenta tehnologiilor civile si militare, in special supravegherea marii, ar trebui sa reduca deasemenea duplicarea capacitatilor.

Ar fi deasemenea folositor sa re-examinam finantarea care se afla la dispozitia activitatilor de control ale acelor State Membre care functioneaza ca "porti de intrare" pentru piata interna. Sistemul actual nu reflecta povara disproportionata pe care anumite State Membre o poarta in domeniul controlului granitelor, de exemplu, statele Mediteraneene111

5.3 Reguli Internationale pentru activitatile globale

Marea parte a politicii maritime, in special cand vine vorba de activitati transfrontaliere, este cel mai bine reglementata pe baza regulillor internationale. Deci, daca UE dezvolta noi idei in domeniul politicii maritime, va dori sa impartaseasca aceste idei cu comunitatea internationala. Acolo unde va vedea necesitatea unor noi reguli internationale, va contribui la introducerea lor. In masura in care anumitor tari terte le lipseste capacitatea de guvernare eficienta pentru a aplica reguli stabilite la nivel international, UE va dori sa isi foloseasca influenta in politica externa pentru a incuraja respectul standardelor internationale, inclusiv prin dialog politic cu tari terte.

Comunitatea Europeana poate asigura ratificarea rapida a unor conventii internationale112, la care adera. Pentru domeniile care sunt de competenta sa, si in special in contextul acordurilor mixte, Comunitatea Europeana poate reglementa modul in care Statele Memebre pot adera la astfel de conventii.

In timp ce UE poate contribui astfel la implementarea mai buna a instrumentelor internationale, ar trebui sa puna in special accentul pe folosirea politcii sale externe pentru infiintarea unui spatiu care, la nivel international, sa asigure sanse egale pentru toata lumea si comptetie corecta pentru toti operatorii economici. Comisia intentioneaza sa ia in discutie modul in care poate folosi diverse instrumente ale politcii externe pentru a atinge acest scop.

Santierele navele europene, supuse disciplinei Comunitatii Europene in privinta ajutorului de la stat113, se confrunta cu competitie incorecta din partea unor tari asiatice, deoarece regulice OMC si ale OECD nu sunt inca implementate. In aceasta privinta, este importanta folosirea cat mai mult posibil a regulilor anti-dumping ale OMC.

Actualele negocieri OMC in domeniul serviciilor (GATS) din cadrul Doha Development Round (DDA) reprezinta principalul instrument pentru realizarea accesului nediscrimintator al operatorilor de servicii maritime pe piata UE. Aceste negocieri ar trebui sa se bazeze pe activitatea din timpul Rundei Uruguay la realizarea unui model de program pentru transportul maritim international si accesul la si oferta de servicii auxiliare maritime, precum si folosirea nediscriminatorie a serviciilor portuare. Aceasta este si mai important, tinand cont de faptul ca negocierile asupra transportului maritim au fost suspendate dupa Runda Uruguay si ca o solutie corecta in acest sector nu a fost gasita atunci.

Dezvoltarea si intrumentele de cooperare ar putea incuraja si asista adoptarea in tari terte a celor mai bune practici din domeniul managementului maritim, care sunt dezvoltate in UE. Un bun exemplu este progresul sistemelor de control al pavilioanelor si portuar al statelor, care trebuie sa fie cat mai eficiente posibil daca se doreste ca regulile internationale de transport maritim si pescuit sa aiba efectele dorite115. Managementul integrat al zonelor de coasta si managementul durabil al apelor de coasta devin din ce in ce mai importante pentru eradicarea saraciei in tarile terte si poate beneficia de sprijin si know-how European.

Aplicarea regulilor stabilite in contextul UNCLOS poate fi intarita prin introducerea sistematica de referinte la Tribunalul International al Legii Marilor in acorduri sau, unde este potrivit, referinte la alte forme de rezolvare a oricaror dispute care nu pot fi rezolvate prin consultari diplomatice.

Cand este vorba de reglementare intr-un context multilateral, UE ar trebui sa faca eforturi pentru coerenta, transparenta, eficienta si simplitatea regulilor care se refera la oceane si mari. Comunitatea Europeana si Statele Memebre sunt parti contractante ale UNCLOS. UE se afla deci intr-o pozitie favorabila pentru a sprijini aparitia consensului in multe probleme internationale. Cresterea graduala a rolului UE face ca acordurile si organizatiile internationale sa fie devina mai eficiente si trebuie bazata pe sprijinul solid al Statelor Membre. Comunitatea Europeana si Statele Membre deja fac contributii importante la implementarea, atat la nivel global cat si in interiorul UE, a masurilor asupra carora s-a cazut de acord in cadrul celor 12 sub-organizatii ale UE si a altor forumuri internationale care se ocupa cu problemele marilor si oceanelor. Statutul Comunitatii Europene in aceste forumuri trebuie sa reflecte acest rol, lucru care nu se intampla intotdeauna. Rolul si statutul UE in cadrul forumurilor internationale care se ocupa cu problemele maritime trebuie sa fie revizuit, luand in considerare faptul ca in mai multe cazuri problemele care se iau in discutie intra in competenta exclusiva a Comunitatii. Problema aderarii Comunitatii la IMO trebuie sa fie rezolvata pe baza recomandarii Comisiei despre acest subiect din 2002.

Distributia rolurilor intre Comisie, Presedentie si Statele Memebre trebuie sa fie adaptata cu grija in fiecare context. Cele mai bune practici dezvoltate in relatia cu forumurile in care statutul Comunitatii Europene este in mare masura coerent cu competentele sale (ex. OMC, FAO, Organizatia Regionala a Pescuitului) trebuie sa fie adoptate oriunde se poate. Pentru a reprezenta baza continuarii progresului in aceasta directie, Comisia intentioneaza sa analizeze situatia prezenta si optiunile pentru viitor in privinta acordurilor si organizatiilor internationale din domeniul politicilor maritime.

Sistemul de legi ale marilor si oceanelor bazat pe UNCLOS trebuie sa fie dezvoltat pentru a face fata unor noi provocari. Regimul EEZ-uri si stramtorilor internationale stabilit de UNCLOS face dificila exercitarea jurisdictiei asupta navelor in tranzit de catre statele costale, in ciuda faptului ca orice incident de poluare in aceste zone reprezinta un risc iminent pentru ele. Aceasta face dificila conformarea cu obligatiilor generale ale statelor costale de protejare a mediului marin impotriva poluarii (ele insele stabilite de UNCLOS).

Protejarea mediului marin si a biodiversitatii in apele care nu sunt in jurisdictia nationala a devenit o prioritate a comunitatii internationale. In acest context, relatia dintre UNCLOS si Conventia Diversitatii Biologice trebuie clarificata. Comunitatea Europeana si Statele Membre ar trebui sa participe activ la dezvoltarea evaluarii globale marine a ONU.117

In ceea ce priveste exploatarea resurselor genetice ale marii adanci, UE trebuie sa ia pozitie asupra cat de mult va putea sustine un sistem de reglementare internationala bazat pe impartirea beneficiilor.118

In contextul interdictiei existente asupra exportului de materiale periculoase catre tarile care nu fac parte din OECD, transferul navelor sub pavilion UE catre Asia de Sud pentru dezmembrare reprezinta o ingrijorare serioasa si ar putea contraveni interdictiei existente de export al deseurilor periculoase. De aceea, problema dezmembrarii navelor trebuie luata in considerare. La momentul actual, dezmembrarea are loc in conditii proaste, care include contaminarea solului si a apei si punerea in pericol a vietii si sanatatii muncitorilor. O viitoare politica maritima a UE ar trebui sa sprijine initiativele la nivel international pentru atingerea unor standarde minime obligatorii de reciclare a navelor si pentru infiintarea de facilitati de reciclare curata.

Transportul maritim ramane un punct important pe agenda reglementarilor multilaterale, in special masurile care incurajeaza tarile sub al caror pavilion navigheaza navele sa isi indeplineasca in indatoririle. Exista o referire clara in UNCLOS la datoriile statului sub al carui pavilion este un vas de a exercita eficient jurisdictia si controlul in problemele administrative, tehnice si sociale asupra navelor care arboreaza pavilionul sau. Dar, Conventia ONU Asupra Conditiilor de Inregistrare a Navelor (UN Convention on Conditions for Registration of Ships), care contine definitia "legaturii adevarate" intre statul sub pavilionul caruia este o nava si nava nu a intrat nicodata in vigoare. Adunarea Generala a ONU a invitat IMO sa faca un studiu in acest domeniu, incluzand potentialele consecinte ale nerespectarii indatoririlor si obligatiilor statelor care au nave sub pavilionul lor, obligatii stabilite in instrumentele internationale relevante . Comisia asteapta rezultatul acestui studiu si ar trebui sa faca presiuni pentru terminarea sa cat mai rapida.

Ar trebui continuata explorarea modurilor de a face exceptie de la principiul jurisdictiei exclusive a unui stat asupra navelor sale, de a-i reduce importanta sau de a-l suplimenta. De exemplu, delegarea mutuala sau conferirea de puteri de control este un mod de ataca traficul de droguri, fiinte umane, arme de distrugere in masa sau activitati poluante. Diverse State Membre ale UE au semnat cu tari terte acorduri bilaterale de abordare a navelor. Tinand cont de costul ridicat al operatiunilor pe mare, o abordare coordonata a unor astfel de initiative de catre Statelor Membre UE este foarte de dorit, precum si coordonarea diviziunii muncii intre Statele Membre incluzand fortele lor navale, in aplicarea unor astfel de reguli.

Sensibilitatea dezbaterii asupra conceptului "legaturii adevarate" in contextul transportului maritim nu ar trebui sa previna progresul in domeniul activitatilor de pescuit si procesare a pestelui. Comunitatea internationala a recunoscut ca rezolvarea acestei probleme este un element cheie in lupta impotriva praticii Pescuitului Ilegal, Nereglementat si Neraportat 120 (Illegal, Unregulated and Unreported Fishing-IUU). Comunitatea sprjina tarile in curs de dezvoltare si regiunile pentru combaterea IUU, prin finantarea activitatilor desfasurate pe baza acordurile de pescuit si a acordului Cotonou. Acest sprijin trebuie continuat.

O activitate importanta a fost facuta in acest domeniu de catre High Seas Task Force122 de la Paris. Comisia va continua sa sprijine aceasta activitate si se ofera sa sprijine instalarea Retelei de Monitorizare, Control si Supraveghere (Monitoring, Control and Surveillance Network) pentru activitatile in domeniul pescuitului si procesarii pestelui in noua Agentie Comunitara de Control al Pescuitului (Community Fisheries Control Agency). In acest context, sistemele de urmarire a activitatilor si identificare a navelor ar trebui intarite la nivel global. Raza de acoperire a Organizatiilor Regionale de Management al Pescuitului (Regional Fisheries Management Organizations-RFMO) ar putea fi extinsa, atat din punct de vedere geografic, cat si al speciilor, pentru a ulima pescuitul nereglementat.

Alte forme de activitati ilegale, cum ar fi pirateria, vor trebui abordate. In 2004, aproape 20% din toate navele atacate de pirati si jefuitori inarmati au fost nave sub pavilion UE. Eforturi de combatere a pirateriei sunt in desfasurare, atat la nivel international (IMO) cat si la nivel regional (in special de catre tarile care se afla pe litoralul Stamtorii Malacca). Tinand cont de dependenta crescanda a Europei de transportul maritim petru importuri si de faptul ca Europa domina transportul maritim la nivel global, reflectiile asupra unei viitoare strategii pentru marinele europene ar trebui sa incoporeze rolul lor in prevenirea si combaterea pirateriei. Alte instrumente, cum ar fi masuri specifice pentru ajutorul de dezvoltare a tarilor costale destinat pentru abordarea acestei probleme, ar trebui luat in calcul tinand cont de strategiile de dezvoltare nationala stabilite impreuna cu UE.

5.4 Luarea in considerare a realitatilor geografice

O politica maritima Europeana are nevoie de un cadru general, asa cum este stabilit in acest document, dar implementarea sa va trebui sa ia in considerare realitatile situarii geografice a Europei. De exemplu, teritoriile de peste mari ale Statelor Membre confera o dimensiune globala a Politicii Maritime Europene. Politica Europeana de Vecinatate124 include un dialog regulat cu tarile partenere, inclusive pe probleme maritime.

Caracteristicile ecologice ale apelor de coasta europene si structura si instensitatea activitatilor maritime care au loc in aceste ape prezinta variatii semnificative intre Marea Baltica, Marea Mediterana, Oceanul Atlantic, Marea Nordului si Marea Neagra. Ultima, va deveni faca parte din apele de coasta ale UE odata cu aderarea Romaniei si Bulgariei. Marea Baltica este putin adanca, are o legatura foarte ingusta cu Atlanticul si are maree minime. Marea Mediterana este mult mai adanca, dar, de asemenea, are doar o legatura minima cu Atlanticul. Apele Marii Negre sunt adanci, dar le lipseste oxigenul necesar pentru un ecosistem dezvoltat. Platforma Atlantica si aMarea Nordului are curenti puternici si mari variatii in maree.

Turismul de coasta este foarte diferit in aceste zone, iar clima este deasemenea foarte diferita. Marea Mediterana contine ton, iar din Marea Nordului se pescuieste hering. Marea Baltica, putin adanca, prezinta conditii favorabile energieie eoliene in larg, iar imensul si tulburatul Atlantic are o bogata bio-divesrsitate in adancuri, incluzand recifuri de corali de apa rece si izvoare hidrotermale si are un potential ridicat de energie din valuri. Mediterana fac parte din marea ruta maritima dinre Asia de Sud-Est si Europa, trecand prin canalul Suez. Maea Baltica este o ruta pentru petrolierele rusesti, care transporta petrol si gaz atat in Europa cat si in America de Nord. Canalul Manecii este cea mai mare ruta de transport din lume si o zona strategica pentru economiile europene.

Datorita acestor motive, Strategia Tematica pentru Mediul Marin propune ca managementul ecosistemelor sa fie bazat pe planificare regionala. Datorita motivelor ecologice si economice, tipul de planificare spatiala propusa in Capitolul IV trebuie deasemea implementata separat pentru aceste regiuni.

Implementarea politicii trebuie sa ia deasemenea in considerare realitatile politice. Supravegherea granitelor externe impotriva imigratiei ilegale este mai necesara si mai costisitoare in Mare Mediterana decat oriunde altundeva.

Marea Mediterana este impartita de o serie de tari, in timp ce Marea Baltica este impartita doar cu Rusia, o tara mare in tranzitie. Importanta intereselor si activitatilor maritime rusesti trebuie luata in mod special in considerare.

Cooperarea multilaterala intre tarile Baltice are loc in cadrul Cooperarii pentru Controlul Granitelor Zonei Marii Baltice (Baltic Sea Region Border Control Co-operation). S-ar putea lua in considerare crearea unei Conferinte a Marii Mediterane (Mediterranean Sea Conference) care urmeaza modelul regiunii Marii Baltice, asa cum este recomandat de studiul de fezabilitate despre controlul granitelor maritime ale UE. 125

Cooperarea cu Norvegia si Islanda, ambele membre ale zonei Schengen, ar trebui sa includa activitatile maritime care afecteaza Atlanticul de Nord Est. Norvegia si UE au deasemenea interese comune in regiuni cum ar fi Marea Barents si apele din jurul insulelor Svalbard.

In Marea Mediterana, situatia in ceea ce priveste declararea de EEZ-uri sau Zone de Protectie pentru Pescuit (Fisheries Protection Zones-FPZ) nu este clara. Totusi, in domeniul pescuitului s-a convenit ca o mai buna guvernare marina necesita exercitarea eficienta a jurisdictiei de catre statele de coasta asupra apelor lor, si in acelasi timp s-a cerut o abodare co-ordonata.126 UE ar putea conduce eforturi diplomatice pentru a promova o astfel de abordare coordonata a spatiului maritim din Marea Mediterana. In cadrul procesului de la Barcelona si in cadrul politicii de vecinatate cu tarile Mediteraneene, ar trebui luat in considerare posibilitatea uneir conferinte trans-sectoriale.

Instrumentele de politica de dezvoltare a UE vor continua sa fie folosite pentru a sprijini dezvoltarea durabila a sectoarelor maritime din tarile in curs de dezvoltare cu acces la mare sau insulare. O atentie speciala este si va continua sa fie acrodata activitatilor care promoveaza managamentul pescuitului si a altor resurse marine, protectia habitatelor marine si managementul zonelor de coasta (ex. Sprjinirea turismului durabil)

Pe masura ce politica maritima a UE se dezvolta, va fi nevoie de analize regionale care sa identifice initiativele specifice care trebuie luate in ceea ce priveste vecinii Europei, fie in mod colectiv sau individual. In cadrul acestui proces, ar trebui sa se ia in considerare activitatea organizatiilor existente.