Gaura Porcariului
Date istorice. Intrarea este cunoscuta de localnici si de padurarii de la cantonul Damian, care adapostesc aici caii si oile. A fost cartata, descrisa si cercetata in intervalul 1961-1967 111f59b (L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea, 1967).
Localizare si cale de acces. Cheile Nerei, versantul sting (vezi traseul Cheile Nerei si fig. 89). De la cantonul Damian se merge pe malul sting al riului pina la confluenta cu Ogasu Porcariului si in continuare, mai bine de 300 m, pina in Zavoiul Pesterii. De aici se urca Cracu Pesterii pe o poteca prin padure pina la baza unui abrupt, unde se afla intrarea mascata de arbori. Altitudine circa 240 m, 50 m deasupra Nerei.
Descriere. Pestera mijlocie (152 m), usor descendenta, cu portiunea finala ascendenta, fosila, sapata pe fete de strat (exceptind Sala Gururilor) de catre apele de infiltratie in calcare oxfordiene, vizibil stratificate si cu intercalatii de silex (fig. 92).
Prin deschiderea ogivala, inalta de 7 m, si printr-o "fereastra' din dreapta lumina patrunde difuz in Sala Cailor (8 m inaltime) care se continua dupa o gituitura cu Sala Oilor, ceva mai scunda si intunecoasa. Dincolo de pragul de pietre facut de ciobani galeria se ingusteaza treptat, nu fara dilatari care formeaza mici sali, cu inaltimi intre 2-9 m. O prabusire inchide galeria devenita ascendenta in ultima sa parte. Primele sali, cu umplutura groasa de pamint si balegar si cu multe muste si paianjeni pe pereti, nu sint atragatoare. Abia dincolo de pragul amintit, trecind prin gropi si santuri reastupate partial cu argila, sfarimaturi de calcita si bolovani de calcar, patrundem in portiunea frumos concretionata a pesterii care culmineaza cu Sala Gururilor. Aceasta sala este inzestrata din belsug cu stalactite de tipuri si marimi felurite, de coloane masive si scurgeri parietale, cu mari baraje de travertin ce delimiteaza bazine uscate, tapitate cu perle de caverna. Nu lipsesc nici stalagmitele si domurile, iar in partea finala exista gururi pline cu apa de picurare. Toamna se instaleaza in acest sector o colonie de peste 200 exemplare de rinolofi.
Pestera calda (9-10°C In iunie-octombrie) si foarte umeda (98-100%).
Desi mica, pestera prezinta un deosebit interes biospeologie. Fauna terestra se remarca prin izo-podul troglofil Mesoniscus graniger si prin doua specii endemice si troglobii lipsite de ochi: Lithobius (T.) dacicus si Banatiola vandeli, ultima descrisa din aceasta pestera. Fauna acvatica din gururi este si ea remarcabila prin doua specii hipogee: Mylonchulus cavensis si Elaphoidella romanica.
In afara de fauna pestera contine si alte elemente care merita a fi studiate: perle de caverna, oseminte de Ursus spelaeus, obiecte de podoaba din sticla si agat a caror virsta n-a putut fi inca precizata.
Conditii de vizitare. Pestera aflata in perimetrul Rezervatiei Cheile Nerei-Beusnita, neamenajata si usor degradata pe alocuri. Pentru vizitarea ei este suficienta o lanterna sau o lampa cu carbid. Atentie la trecerea prin sapaturi si la blocurile prabusite din ultimul cot al galeriei!
|
