Gaura Ungurului
Date istorice. Intrarea in pestera este cunoscuta de localnici numai sub acest nume. Primele mentiuni faunistice le datoram lui L. Mehely (1900), iar cele arheologice, lui C. S. Nicolaescu-Plopsor si S 525i87f . N. Mateescu (1955). In 1962 ea a format obiectul unor cercetari complexe efectuate de catre o echipa a Institutului de speologie "Emil Racovita' (L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea, 1967).
Localizare si cale de acces. Satul Pecinisca de linga Baile Herculane (jud. Caras-Severin). Este sapata in versantul drept al Vaii Salistea (Muntele Domogled), afluent sting al Vaii Cerna, nu departe de satul amintit (vezi traseul 1 si fig. 105). Altitudine circa 300 m; 45 m deasupra Salistei.
Descriere. Pestera mijlocie (196 m), ascendenta, cu portiuni descendente si verticale, fosila, dezvoltata pe un sistem de diaclaze paralele si pe fete de strat de catre apa piriului Saliste la nivel superior, in mare parte sub nivel hidrostatic. Pe alocuri prezinta tunele de presiune. Cele patru intrari lumineaza direct sau difuz etajul superior aproape in intregime. Acest etaj se compune dintr-un mic labirint de galerii care leaga intrarile destul de inalte (7-10 m) de o galerie foarte larga, cu aspect de sala, plina de blocuri de prabusire si de un strat subtire de guano uscat; peste tot apar urme de eroziune si coroziune a apei (lame, cupole, striuri). Etajul superior se termina prin doua galerii inguste si inalte ce se unesc si din care se deschid doua puturi: unul de 13,5 m si altul de 10 m. Ele conduc in etajul inferior, format dintr-o galerie astupata in capatul sud-estic de concretiuni (scurgeri parietale, stalactite, stalagmite, coloane, gururi cu perle etc.); in rest apare un depozit de argila amestecata cu pietris si nisip si mai ales guano. Pe alocuri se mai observa sapaturile arheologice (fig. 107).
Fig. 107. Gaura Ungurului (nr. 82), cartata de St. Negrea, din L. Botosaneanu & al., 1967.
Pestera calda (13°C in galeria inferioara, in iunie), destul de uscata in zona deschiderilor din cauza curentilor de aer si mai umeda in profunzime.
Prezenta unor colonii de lilieci face ca in guanoul cu pete de mucegai sa se dezvolte o fauna caracteristica, din care mentionam speciile Heteromyza atricomis si Mesachorutes ojcoviensis. Din fauna fosila retinem prezenta ursului de pestera. Gasirea unor fragmente de ceramica din epoca de bronz arata ca sapaturile arheologice ar trebui continuate.
Conditii de vizitare. Pestera nu este ocrotita si nici amenajata. Putinii vizitatori intra numai in etajul superior, unde nu este nevoie decit de o lanterna pentru galeriile din fund. Coborirea in puturi necesita, pe linga casca, salopeta si lampa, scari, coarda, pitoane si carabiniere. Timp de vizitare, circa 2 ore.
|
