Gaura cu Musca
Date istorice. Numele pesterii este legat de cel al mustei columbace, care dupa legenda s-a nascut aici din capul balaurului rapus de Iovan Iorgovan si despre care se mai afirma (chiar in publicatii) ca s-ar inmulti in pesterile din aceasta zona. In realitate, specia Simulium colombaschense nu are nimic comun cu pesterile, dezvoltarea ei facindu-se mimai in apele Dunarii. In publicatiile mai vechi, aceasta pestera apare si sub alte denumiri: Pestera cu Muste, Pestera Golubat si chiar Pestera Coronini. In 1875, J. A. Sc 232b18c honbauer este primul care se ocupa de "Pestera cu Muste'. Primele cercetari faunistice dateaza inca de la inceputul acestui secol (L. Mehely, 1900). In 1929 este descrisa sumar si partial in "EnumeYation des grottes visitees' de R. Jeannel. Cercetarea intensiva a pesterii si ridicarea planului topografic s-au facut in decursul mai multor ani (1962- 1969) de catre A. Negrea si St. Negrea.
Localizare si cale de acces. Defileul Dunarii, versantul sting, la 3 km aval de comuna Pescari (jud. Caras-Severin), in marele abrupt calcaros situat in apropierea stincii Babacai din albia Dunarii (vezi traseul nr. 2 si fig. 94). Altitudine 92 m; 28 m deasupra Dunarii.
Descriere. Pestera mijlocie (254 m), activa (cu galerii laterale fosile), descendenta (in sensul curgerii apei), dezvoltata in cea mai mare parte pe un sistem de diaclaze in calcarele jurasicului superior (fig. 98).
Urcind din sosea, din dreptul unui izvor cu apa buna de baut, pe o poteca taiata In stinca sub forma de trepte ajungem la intrarea lata de 7 m si inalta de 4,5 m, de unde se deschide o priveliste larga spre Cetatea Go-lubat de dincolo de fluviu. Printr-o spartura practicata in zidul vechi (se pare ca pestera a fost fortificata prin anul 1800) patrundem la dreapta in Galeria Uscata, luminata de o "fereastra' naturala imensa prin care se vede Dunarea. Dupa un urcus de 40 m pe argila ajungem la capat.
Fig. 97. Pestera din Valea Ceuca (nr. 74), cartata de St. Negrea, din L. Botosaneanu & al., 1967, simplificata.
Fig. 98. Gaura cu Musca (nr. 75), cartata de St. Negrea, din St. Negrea si A. Negrea, 1969, simplificata.
Revenind la intrare putem inainta la stinga pe Galeria cu Apa inundata de piriiasul subteran. Trecind prima dorna adinca de circa 70 cm, pe al carei fund s-a acumulat mult guano de la doua mari colonii de Myotis myotis, ajungem sub cupola inalta de 8 m a Salii Liliecilor, care adaposteste o colonie de Rhinolophus ferrumequinum. In dreapta, sub tavanul tot mai lasat, o dorna adinca de 2 m face imposibila inaintarea fara barca de cauciuc. In imediata apropiere, tot in Sala Liliecilor, observam un prag lunecos din cauza guanoului imbibat cu apa de picurare. Daca reusim sa urcam cei 2 m ai pragului, printr-o galerie joasa (pina la 1/2 m) dam din nou de Galeria cu Apa, unde piriul curge printre plaje de nisip si pietris fin catre dorna. Urcind pe linga el ajungem in dreptul Galeriei cu Argila, foarte ascendenta si bogat concretionata in partea ei terminala. In sfirsit, inca un cot, o dorna mai putin adinca si avem in fata o scurgere parietala inalta de vreo 8 m care practic bareaza sectiunea galeriei si de sub care apare cursul subteran. Originea piriului subteran nu se cunoaste. Dupa ce iriga pestera, el iese la lumina zilei, coboara panta abrupta printre stinci si se infiltreaza intr-o firida de tuf calcaros de la baza peretelui, captusita cu muschi matasosi si complet concretionata (nu lipsesc gururile cu perle de caverna); linga sosea el este captat intr-un "valau', chiar linga micul izvor cu apa de baut.
Galeriile pesterii nu sint lipsite de concretiuni spectaculoase de calcita. Dintre ele ne atrag atentia gururile si barajele de travertin. Dar nota specifica a pesterii e data de mirosul foarte penetrant de amoniac ce se degaja din marea cantitate de guano cazut in apa sub numeroasele si masivele colonii de lilieci, precum si de la lilieci insasi, care la apropierea omului se desprind din colonie si zboara dezordonat, cu sutele.
Pestera calda (12,5-13,5°C in profunzime, din iunie pina in octombrie), umeda (96-98% la sifon); curenti slabi in dreptul hornurilor.
Pestera se caracterizeaza printr-o fauna a guanoului foarte bogata in timpul activitatii coloniilor de lilieci. In afara de acarieni, dintre elementele guanobii amintim: Mesachorutes ojcoviensis, Quedius mesomelinus, Philonthus cephalotes si Heteromyza atricornis. Fauna de pe lemne, nisip si argila, foarte saraca, contine specii troglofile (Oxychilus glaber, Nemastoma siliti, Nopoiulus venustus, Mesoniscus graniger etc). In apa piriiasului subteran traieste Niphargus puteanus pannonicus.
Conditii de vizitare. Pestera neocrotita, practic neamenajata. Niste trepte de piatra conduc in Galeria Uscata, singura vizitata si degradata. Pentru parcurgerea Galeriei cu Apa sint necesare cizme de cauciuc lungi (la viituri barca de cauciuc), salopeta, casca si lampa. Timp de vizitare 1 ora.
|
