Gaura lui Schimpfin
Date istorice. Intrarea este cunoscuta de localnici. Ea a fost explorata in 1959 de V. Secu, care ridica planul topografic si o descrie sub numele de Pestera Anina, iar in 1961 A. Negrea si St. Negrea efectueaza cercetari 424e41e biospeologice.
Localizare si cale de acces. Anina (jud. Caras-Severin). Pestera este sapata in versantul sting al Vaii Girliste (Anina). Din punctul "La Schlucht' (vezi traseul 3 si fig. 80) se trece pe sub viaductul liniei ferate, se urca pe o cararuie intre viaduct si o halda de steril, apoi pe deasupra unui tunel pina in dreptul cleantului ce apare in stinga; parasind cararea se cauta intrarea mica, orientata sud-est si ascunsa printre arbori, la circa 10 m in stinga ei. Foarte greu de gasit fara calauza. Altitudine 670 m.
Descriere. Pestera mijlocie (232 m), orizontala la inceput, apoi descendenta, cu portiuni ascendente, fosila, sapata in calcare lusitanian-kimmeridgienc stratificate, cu intercalatii de silex. Ea se compune dintr-o galerie dezvoltata pe fete de strat, din care se desface o alta galerie la dreapta, prezentind numeroase schimbari de directie si de profil, dezvoltata pe fete de strat si diaclaze, intregul sistem este alcatuit din galerii in general joase, dificil de explorat, cu multe hornuri, cotloane inaccesibile, ponoare colmatate, rupturi de panta. Apa de condensare si de infiltratie, abundenta, formeaza baltoace pe argila, mai ales sub stalactitele de tip "macaroana'. Pestera se gaseste intr-un stadiu avansat de colmatare cu aluviuni si in foarte mica masura cu concretiuni (in special in galeria cotita din dreapta). Se remarca multe scurgeri parietale, coralite, tuberculi, mondmilch, crusta stalagmitica cu gururi, stalagmite si chiar domuri, iar pe alocuri cristale de aragonit. In mai multe puncte exista acumulari de material elastic si remarcabile "poduri naturale' de silex la diferite nivele. Aproape totul este acoperit cu un strat de argila umeda (fig. 77).
Pestera calda (10°C in octombrie)' si foarte umeda (100%), lipsita de curenti de aer.
Fauna parietala si de pe podea este saraca dar variata. Ne retin atentia niste specii depigmentate de diplure si miriopode, posibil troglobionte. Rinolofii apar izolati. S-au gasit resturi scheletice de urs de caverna si oase recente de Rhinolophus mehelyi, specie foarte rara, descrisa din Romania.
Fig. 77. Gaura lui Schimpfin (nr. 58), dupa V. Sencu, 1963, completata de St. Negrea.
Conditii de vizitare. Situata chiar in oras, pestera este la indemina speoamatorilor. Nu este ocrotita si nici amenajata. Sint necesare mijloace de iluminare, casca, salopeta si cizme de cauciuc. Timp de vizitare: 1/2-1 ora. Atentie la argila alunecoasa si la praguri.
|
