Ghetarul de la Focul Viu
Date istorice. In descrierile turistice vechi pestera este cunoscuta sub numele de Pestera Eschimosilor. Prima descriere mai inchegata este semnata de Val. Puscariu in 1934. Un stud 141d33b iu ceva mai detaliat in care se intocmeste o schita a pesterii si se fac observatii asupra ghetii subterane este efectuat in 1948 de catre colectivul Institutului de speologie din Cluj.
Localizare si cale de acces. Pestera este situata pe cumpana de apa dintre bazinul Padis - Cetatile Ponorului si bazinul Vaii Galbena, la circa 500 m vest de Virful Piatra Galbenii (1243 m). La pestera conduc doua marcaje: semnul banda rosie ce duce de la Padis la Baita prin Poiana Florilor - Valea Seaca, si semnul punct galben (Circuitul Galbenii), pe ramura Poiana Florilor - Valea Cetatilor - Poiana Florilor. Dupa ce marcajele se reunesc si ajung chiar pe cumpana, pentru a cobori la Poiana Florilor, o scurta derivatie la dreapta duce la gura pesterii.
Descriere. Pestera descendenta, sapata in calcare tithonice, care adaposteste un bloc de gheata cu o grosime de 14m si cu un volum de aproximativ 12 000 m3. Este al doilea ghetar subteran din tara, dupa Scarisoara (fig. 36).
Intrarea (alt. 1120 m) este scunda, situata la piciorul unui perete de calcar partial acoperit cu vegetatie. De la intrare se coboara o panta avind o inclinare de 30° pe o lungime de 20 m si o diferenta de nivel de circa 10 m; aceasta portiune, in care uneori se gaseste zapada, este amenajata cu o scara de lemn. De aici se patrunde intr-un spatiu larg (Sala Mare), iluminat de deasupra printr-o fereastra eliptica (un horn urias, deschis). In mijlocul acestei sali, care are o lungime de 50 m si o latime de 4,40 m, se afla un depozit urias de lemne putrede ce au patruns in decursul timpurilor prin horn.
In marginea estica podeaua salii este constituita dintr-un zid de gheata care intre el si perete lasa un gol ce nu poate fi coborit decit cu ajutorul scarilor speologice. De la capatul nordic al Salii Mari si pina la sfirsitul galeriei (aproximativ 60 m) podeaua este constituita din gheata. La inceputul acestei galerii nordice se disting citeva coloane si domuri mari de gheata, al caror numar si marime difera de la an la an, iar la o departare de 20 m de la aceste formatiuni se gaseste o saritoare (-6 m) care poate fi coborita cu ajutorul unei scari speologice. Coridorul se termina intr-o zona ascendenta, cu o nisa. In anotimpul calduros apa de topire formeaza aici un lac.
Blocul de gheata este perforat de citeva puturi sapate de apa care picura din bolta pesterii. Aceste puturi se inchid primavara si se redeschid la sfirsitul verii. Doua dintre ele au putut fi coborite pina la baza blocului de gheata, adica la o adincime de 11, respectiv Hm, unde se afla camere ceva mai largi datorita contactului termic dintre gheata si substratul calcaros.
Un interes deosebit il are gheata din pestera care prezinta variatii anuale. Analizele de polen efectuate din impuritatile de la baza blocului au aratat ca acestea dateaza din ultima faza postglaciara a fagului, deci de acum 3000 de ani.
In galeria terminala, intr-o nisa au fost descoperite citeva cristalictite de calcit, iar unele fragmente de draperii de calcit cazute pe pamint prezentau fenomenul de producere a luminii la lovire (triboluminiseenta). Biospeologic pestera a fost foarte putin cercetata.
Conditii de vizitare. Pestera este partial amenajata, iar vizitarea ei in zonele superioare nu necesita mijloace proprii de iluminare sau echipament special. Pentru zonele inferioare este nevoie de o scara speologica (pentru portiunea terminala a coridorului cu gheata) si de inca 30 m scari (pentru coborirea in rymaia laterala a Salii Mari), de pitoane si de carabiniere.
|
