Ghetarul de la Virtop
Date istorice. Sala de intrare a pesterii este cunoscuta probabil de multa vreme de localnici, dar nu figureaza in nici o scriere cu caracter stiintific sau turistic. Galeria si salile mai profunde au fost descoperite in iulie 1955 de catre o echipa de geologi de la Comitetul geologic condusa de M. Bleahu, la scurt timp dupa aceea fiind cartata si studiata de catre M. Bleahu si I. Viehmann. In 1957 pestera a fost declarata monument al naturii si inchisa cu un grilaj metalic.
Localizare si cale de acces. Pestera se afla aproape de cat 242e44c unul Casa de Piatra care apartine de comuna Arieseni (jud. Bihor). Este situata in versantul vestic al muntelui, spre Valea Girda Seaca, la o diferenta de nivel de 170 m fata de fundul vaii.
Fig. 46. Pestera Oilor (nr. 34), cartata de L. Valenas, inedita.
Altitudinea intrarii este de circa 1200 m.
La pestera se ajunge urmind soseaua nou construita de pe Valea Girda Seaca aproape 12 km din comuna Girda de Sus, pina in catunul Casa de Piatra. La acest catun se poate ajunge si coborind din traseul turistic Padis-Scarisoara (marcaj banda albastra) in Poiana Calineasa. De la ultima casa situata in poiana, pe poteca ce urca la Calineasa, se desprinde o poteca spre nord care intra In padure si urca abrupt, apoi continua pe curba de nivel pina la gura (fig. 43).
Descriere. Pestera fosila, suspendata, bogat concretionata, cu gheata perena in sala de intrare. Lungimea totala se ridica la circa 300 m. Este sapata in calcare tithonice.
Intrarea ogivala, de 14,5 m latime si 5 m inaltime, sapata la baza unui perete de calcar, conduce descendent pe grohotis la o sala situata la 7 m mai jos de intrare. Este o sala vasta, larga de 75 m, orizontala, cu podeaua acoperita de blocuri de calcar razlete si de un strat discontinuu de gheata care a dat numele pesterii. In dreapta se afla un diverticul mic, bogat concretionat. Tot fundul salii este ocupat de un mare grohotis, pe care se urca o diferenta de nivel de 12 m. La baza grohotisului, pe stinga, o panta de gheata coboara o diferenta de nivel de 4 m intr-o crevasa obstruata. Sala cu grohotis constituie "Ghetarul', cunoscut de multa vreme.
In peretele nordic, spre partea superioara a grohotisului, se deschide o galerie scunda de numai 0,3 m diametru in care se coboara tiris o diferenta de nivel de 8 m pe o lungime de 15 m. Ea debuseaza intr-o sala inalta, Sala Domului, in care isi fac aparitia concretiunile. De aici spre stinga incepe Culoarul Rosu in care grohotisul continua sa coboare printr-un orificiu strimt intr-o salita cu incrustatii rosii.
Fig. 47. Ghetarul de la Virtop (nr. 35), dupa M. Bleahu si I. Viehmann, 1963.
De la baza culoarului de acces se deschide spre nord-est Sala Domului, al carui nume vine de la un mare dom de mondmilch, putin inalt, dar festonat cu gururi alungite pline cu apa. Sala Domului este strangulata spre nord-est de un baraj stalagmitic, dincolo de care se afla Sala Minunilor, unul dintre cele mai frumoase locuri ale pesterii. Nenumarate stalagmite, de peste 4 m inaltime, creeaza un adevarat labirint. De aici podeaua incepe sa urce, iar peretele sting este acoperit de o foarte bogata scurgere parietala in forma de pagoda. Dupa o scurta largire, podeaua incepe sa urce in panta accentuata. Ea este acoperita de un planseu de calcit, spart din cauza unor alunecari ale substratului. Pe dreapta sus, o serie de stalagmite si coloane separa un culoar scurt care prezinta interesante forme de coroziune. Dupa o puternica coborire a tavanului, sala cistiga iar in inaltime. Ea este ascendenta, extrem de bogat ornata si cu doua siruri transversale de stalagmite, din care unele depasesc 5 m inaltime. Peretii sint si ei incarcati de scurgeri grele de calcit. Sintem in Sala Mare, cu care pestera se termina printr-o curgere masiva de calcit. Fauna cavernicola nu a fost cercetata. La intrare, in sala cu gheata vegetatia coboara pe grohotis formind pernite de muschi si pilcuri de Chrysosplenium alternifolium, Adoxa moschatellina etc, cu interesante forme de adaptare. Importanta pesterii rezida mai ales in bogatia formatiunilor de depunere calcitica, foarte variate ca tip si bine conservate. Desi mica, aceasta este una dintre cele mai frumoase pesteri din tara, datorita conservarii podoabelor. Pestera este mentionata in diverse publicatii sub numele de Pestera Minunata sau Ghetarul de la Casa de Piatra.
Conditii de vizitare. Numai cu autorizatia C.M.N. si insotit de paznicul oficial; sint necesare mijloace de iluminare proprii.
|
